Territorial jurisdiction for delictual liability over immovable property: alternative competence and prohibition of ex officio declination

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, a solicitat obligarea pârâtei Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 RON, pentru împiedicarea folosirii terenului potrivit scopului pentru care a fost achiziţionat.

Prin încheierea nr. 3405 din 10 mai 2019 Judecătoria Tg. Jiu, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tg. Jiu, excepţie invocată, din oficiu, de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Mediaş, judeţul Sibiu.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză nu este aplicabil niciunul dintre cazurile reglementate expres de competenţa alternativă, nefiind aplicabile prevederile art. 113 alin. (1), pct. 3, 4 şi 5 C. proc. civ., pentru că obiectul prezentei cereri nu este cel strict prevăzut de aceste norme.

Totodată, s-a reţinut că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 117 C. proc. civ., deoarece acţiunea are ca obiect pretenţii, iar dreptul de despăgubire este un drept de creanţă, nu un drept real.

În concluzie, instanţa a apreciat că nu se află în situaţia unei competenţe teritoriale alternative pentru a deveni aplicabile prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Judecătoria Mediaş prin sentinţa civilă nr. 2393 din 19 noiembrie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Mediaş, judeţul Sibiu, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L.; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că acţiunea reclamantei este o acţiune în pretenţii dar fondată pe îngrădirea dreptului său de proprietate asupra terenului pe care îl deţine în intravilanul municipiului Tg. Jiu, Jud. Gorj, teren care este înscris în cărţile funciare aparţinând aceleiaşi entităţi administrativ-teritoriale.

Totodată, s-a reţinut că temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 621 C. civ. care se referă la dreptul de trecere pentru utilităţi care îi îngrădeşte dreptul de proprietate, iar pârâta, de asemenea, s-a prevalat în apărările sale de dreptul de uz şi servitute legală ce îi sunt conferite de Legea nr. 123/2012.

Instanţa a constatat că, din această perspectivă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., care sunt derogatorii de la regula comună, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., întrucât dispoziţiile premenţionate conţin o normă de competenţă teritorială absolută, deci imperativă şi de ordine publică, de la care nici instanţa nu poate deroga şi nici părţile nu pot conveni în alt fel.

În consecinţă s-a constatat că este incidentă situaţia prevăzută de art. 117 alin. (3) teza a III-a C. proc. civ. şi faţă de împrejurarea că terenul în litigiu se află situat în raza de competenţă a Judecătoriei Tg. Jiu, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Tg. Jiu.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Tg. Jiu şi Judecătoria Mediaş, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat obligarea pârâtei Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 RON, pentru împiedicarea folosirii terenului potrivit scopului pentru care a fost achiziţionat.

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. consacră o competenţă teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente: (...) instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Locul producerii prejudiciului este locul în care se află imobilul (terenul) pentru a cărei lipsă de folosinţă au fost solicitate despăgubiri, iar terenul se află în intravilanul municipiului Tg. Jiu.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În aplicarea prevederilor mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă, între instanţa domiciliului pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită sau instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanţe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

Având în vedere că dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială alternativă,reclamantul este singurul care poate alege ce instanţă să învestească cu soluţionarea cererii sale, dintre instanţele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial.

În cauză, prima instanţă sesizată de reclamantă, Judecătoria Tg. Jiu, este instanţa locului producerii prejudiciului, întrucât pentru fapta reclamată se impută un prejudiciu constând în despăgubiri pentru împiedicarea folosirii terenului potrivit scopului pentru care a fost achiziţionat.

Odată sesizată în mod legal de către reclamant una dintre instanţele competente alternativ, în temeiul dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., nici pârâţii din cauză, nici instanţa de judecată nu pot contesta opţiunea acestuia şi nu pot invoca competenţa teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, cu consecinţa încălcării voinţei reclamantului.

Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Tg. Jiu trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale alternative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

Având în vedere considerentele prezentate şi principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2020.