Territorial jurisdiction for transport contracts: application of alternative rather than exclusive jurisdiction under Art. 113 Cpc and plaintiff's choice of venue

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 08 septembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 16.254,65 RON, echivalentul facturilor neachitate în valoare de 3.700 Euro şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 10427 din 03 octombrie 2016, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Iaşi, invocată de instanţă din oficiu, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Bistriţa competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată.

Instanţa a reţinut că judecătorul, din oficiu, are obligaţia - potrivit art. 131-132 C. proc. civ. - de a-şi verifica competenţa materială şi teritorială, la prima zi de înfăţişare.

În speţă, competenţa teritorială exclusivă - aşa cum este stabilită de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - aparţine instanţei locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

Conform facturilor nr. x şi 13303, locul de sosire nu se află pe raza Judecătoriei Iaşi.

Pentru considerentele expuse, instaţa a admis excepţia invocată din oficiu şi a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei Bistriţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa, secţia Civilă sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 3990/2016 din 08 decembrie 2016, Judecătoria Bistriţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, fiind declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că potrivit art. 113 alin. (1) punctul 6 din noul C. proc. civ., în afara de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente - instanţa locului de plecare sau sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

Art. 113 din noul C. proc. civ., stabileşte o competenţă teritorială alternativă, şi nu una exclusivă, potrivit chiar denumirii marginale a articolului.

În cauză, între părţi s-a încheiat un contract de transport, dovedit cu CMR-urile depuse la dosar.

Pentru a stabili aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) punctul 6 din noul C. proc. civ., trebuie lămurit care este locul de plecare sau sosire.

Potrivit facturii nr. x, transportul de marfă s-a efectuat din Germania (76 Karlsdorf) în România (Tomeşti Iaşi). Este adevărat că în cuprinsul contractului de transport internaţional de mărfuri (CMR) nu sunt completate rubricile cu privire la acest transport, referitoare la locul de livrare, însă această omisiune se poate completa cu informaţiile de pe factura emisă pentru a stabili locul de livrare, loc ce corespunde locului de sosire.

Factura nr. x, conţine aceleaşi menţiuni cu privire la ruta de transport ca şi factura anterior menţionată, cu deosebirea că CMR -ul aferent acestei facturi prevede ca loc de livrare Chişinău.

Lipsa menţionării în CMR a locului de livrare sau necorespondenţa între locul de livrare în CMR şi locul de livrare din factură, este lămurită prin comenzile-contract depuse la dosar, semnate şi ştampilate chiar de pârât.

Potrivit comenzilor contract, locul de sosire (adresa descărcării) este Tomeşti - Iaşi.

În aceste condiţii, potrivit cu art. 113 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ., instanţa competentă la soluţionarea cauzei este judecătoria Iaşi, întrucât potrivit art. 116 din C. proc. civ., alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului. Reclamantul a ales învestirea instanţei de la locul de sosire din contractul de transport, stabilindu-se astfel competenţa la soluţionarea cauzei pentru judecătoria Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 ianuarie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când a hotărât următoarele:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect pretenţii derivate dintr-un contract de transport.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din noul C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport".

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 din noul C. proc. civ.

În speţa dedusă judecăţii, nefiind în prezenţa unei competenţe teritoriale exclusive, ci alternative, raportat la faptul că locul de sosire este situat în Tomeşti - Iaşi (adresa descărcării), competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Iaşi, reclamantul optând pentru învestirea instanţei de la locul de sosire din contractul de transport.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iaşi, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2017.