Revizual appeal annulled for non-payment of judicial stamp fee: mandatory prepayment requirement despite claimed statutory exemption under Law 146/1997

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 173/R din 20 aprilie 2016 a Curţii de Apel de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a fost admisă excepţia netimbrării, fiind anulat ca netimbrat recursul declarat de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 109/R din 21 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei nr. 173/R din 20 aprilie 2016 a declarat recurs revizuentul A., motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Recurentul arată că instanţa de recurs, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a anulat în mod greşit ca netimbrat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 109/R din 21 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, întrucât a transmis instanţei, împreună cu concluziile scrise, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON.

Deşi concluziile scrise au ajuns la dosar, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Mai mult decât atât, în opinia recurentului, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 109/R din 21 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015 era scutit de obligaţia timbrării, conform dispoziţiilor art. 15 lit. o), p) din Legea nr. 146/1997 şi a art. 24 lit. o) şi s) din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 760/C/1999.

În dovedirea îndeplinirii obligaţiilor de timbrare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 109/R din 21 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, arată că ataşează o copie a chitanţei seria x/2016, nr. x din 22 martie 2016.

Recurentul şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 299, art. 303, art. 304 pct. 1-10, art. 304 indice 1, art. 305, art. 306 alin. (2) şi (3), art. 129 alin. (3)-(7) din vechiul C. proc. civ.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii sau motive de recurs, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:

Deşi recurentul A. a fost citat cu menţiunea timbrării cererii în cuantum de 4 RON taxă judiciară de timbru, acesta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil şi accesul la justiţie, că dreptul la justiţie nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul A. nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 15 februarie 2016, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea cererii de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei deciziei nr. 173/R din 20 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 173/R din 20 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2017.