Ownership of cultural center and partial nullity of land registry entries; procedural nullity for failure to clarify the subject matter of the claim

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă, reclamanta A. - în insolvenţă prin B. a chemat în judecată Primăria Municipiului Arad şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, solicitând: să se constate nulitatea absolută parţială a înscrierilor din CF. x (provenit din conversia CF. vechi 65339Arad) Arad nr. top. x în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul I asupra imobilului reprezentând construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor Arad; să se constate că are calitatea de proprietar al imobilului reprezentând construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor Arad înscris în CF. x Arad nr. top. x; să se constate că are dreptul de folosinţă gratuită asupra imobilului reprezentând teren în suprafaţă de 4140 mp înscris în CF. x Arad nr. top. x pe toată durata existenţei construcţiei; obligarea O.C.P.I. Arad la efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară nr. x Arad nr. top. x, respectiv radierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul I asupra imobilului reprezentând construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor şi înscrierea în C.F. x Arad nr. top. x a dreptului său de proprietate asupra construcţiei Casa de Cultură a Sindicatelor şi a dreptului de folosinţă gratuită asupra imobilului reprezentând teren în suprafaţă de 4140 mp pe toată durata existenţei construcţiei Casa de Cultură a Sindicatelor.

Tribunalul Arad, secţia I civilă prin sentinţa civilă nr. 105 din 4.07.2017 a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi inadmisibilităţii acţiunii; a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă precizată exercitată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad prin Primar; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad şi în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei exercitată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a respins cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Naţionale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România şi a CNSLR Frăţia, fără cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamanta A. - persoană juridică în insolvenţă, prin administrator judiciar B. şi administrator special C. împotriva sentinţei civile nr. 105 din 4.07.2017 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 181 din 8 noiembrie 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A., prin administrator judiciar B. şi administrator special C. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivelor invocate, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt şi a parcursului judiciar al cauzei, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, având în vedere că procedând la sintetizarea cererii de apel, instanţa de apel a apreciat în mod greşit că reclamanta a criticat corecta înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei şi motivând pe marginea acestor critici.

Recurenta-reclamantă consideră că instanţa de apel nu a înţeles obiectul acestei cauze, obiect complex şi detaliat atât în acţiunea pe fond cât şi în apel, precizând că acţiunea sa este o acţiune în realizarea dreptului său de proprietate şi în anularea parţială a unor înscrieri în cartea funciară ca efect al nulităţii parţiale a unor cate pe baza cărora a fost în mod nelegal înscris în cartea funciară un drept de proprietate ce nu aparţine celui în beneficiul căruia s-a făcut înscrierea.

Remarcă recurenta-reclamantă faptul că, din întreg conţinutul de 37 pagini al hotărârii, deliberarea, modul de analiză juridică, motivarea instanţei de apel şi soluţia acesteia cuprinsă în 3 pagini, are aparenţa unui act expeditiv, instanţa de apel neaplecându-se obiectiv asupra elementelor de fapt şi drept indicate în dovada temeiniciei acţiunii şi pretenţiilor sale. Instanţa de apel nu a procedat la analizarea/reanalizarea probatoriului administrat, argumentând în mod eronat că, atâta timp cât capătul 1 de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute parţiale a înscrierilor din Cartea Funciară privind imobilul - construcţia Casa de Cultură a Sindicatelor a fost respins, restul capetelor din cererea introductivă au caracter subsidiar.

Un alt aspect din sfera prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susţine recurenta - reclamantă, este greşita analiză a petitului acţiunii sale, structurat pe 4 cereri distincte, toate cu caracter principal şi toate întemeiate distinct. Lămurirea şi admiterea fiecărui capăt din petit conduce la admiterea în integralitate a acţiunii cu efectul solicitat pentru fiecare capăt de cerere, aşa cum ele au fost formulate. Instanţa de apel schimbă în totalitate acţiunea sa, stabilind şi calificând un capăt de cerere din petitul acţiunii sale ca fiind principal, iar pe restul considerându-le subsidiare.

Prin urmare, considerentele instanţei de apel pentru care a omis a analiza şi a se pronunţa pe celelalte capete de cerere principale echivalează cu faptul nemotivării hotărârii; or, nemotivarea hotărârii este unul din motivele de drept pentru care se impune casarea hotărârii, acest motiv găsindu-şi temeiul în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ.

În ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că, instanţa de apel a considerat, în mod greşit, că acţiunea formulată este o acţiune în rectificare carte funciară. În procedura de regularizare, la solicitarea instanţei, a arătat că acţiunea formulată nu este o acţiune în constatare, ci o acţiune în realizare drept.

Capătul de cerere privitor la obligarea O.C.P.I. Arad la efectuarea cuvenitelor menţiuni în C.F. este singurul capăt de cerere care are un caracter subsidiar, fiind subsumat capetelor de cerere care vizau, pe de-o parte, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului - construcţie, iar, pe de altă parte, recunoaşterea dreptului de folosinţă gratuită asupra terenului aferent construcţiei.

Pentru aceste motive recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, respectiv Tribunalul Arad, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât Municipiul Arad, prin primar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar intimatul-pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad a invocata excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa şi a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea recursului faţă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad şi de a menţine decizia recurată ca temeinică şi legală.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a răspuns motivelor şi considerentelor intimaţilor-pârâţi arătate în scris prin întâmpinări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 12 iunie 2019 s-a dispus, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 20 iunie 2019.

În urma comunicării raportului, recurenta-reclamantă A. prin administrator special C. şi prin administrator judiciar B. a depus punct de vedere prin care a solicitat înlăturarea ca neîntemeiate a celor reţinute de magistratul asistent privind pretinsa tardivitate a dezvoltării motivelor de recurs depuse la data de 23.11.2018, iar intimatul-pârât Municipiul Arad prin primar prin punctul de vedere a solicitat anularea recursului.

Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2019, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă reclamanta A. - prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 181 din 8 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă şi s-a acordat termen la data de 30 ianuarie 2020, pentru judecata pe fond a recursului, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, criticile recurentei-reclamante se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi reţine că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Decizia pronunţată în apel este nelegală pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - "când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar în condiţiile art. 22 alin. (6) din acelaşi cod, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

Având în vedere limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, instanţa era îndreptăţită şi chiar obligată, în exercitarea rolului activ şi pentru a ajuta efectiv părţile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acţiunii calificarea juridică exactă şi să stabilească, după motivele de fapt ale cererii şi după scopul urmărit prin promovarea acţiunii, ce anume solicită reclamanta în proces.

În speţă, se constată că instanţa de apel a apreciat că "reclamanta a formulat un petit principal prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului Municipiul Arad asupra imobilului construcţie în litigiu în cartea funciară ca urmare a greşitei calificări a dispoziţiilor Hotărârilor de Consiliu Local nr. 99/1.04.2003 şi nr. 342 din 9.12.2003, reprezentând o cerere de rectificare a cărţii funciare în temeiul art. 34 pct. 2 din Legea 7/1996 (aplicabil anterior intrării în vigoare a art. 908 alin. (1) pct. 2 din Noul C. civ. şi corespondent cu acesta), iar ca urmare a admiterii acestui petit, a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor Arad şi a dreptului de folosinţă gratuită asupra terenului în suprafaţă de 4140 mp, precum şi înscrierea în cartea funciară a acestor drepturi.".

Or, cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, este o acţiune în constatarea dreptului real de proprietate, prin care se solicită să se constate că are calitatea de proprietar al imobilului reprezentând construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor Arad înscris în CF. x Arad nr. top. x.

Astfel, numai după soluţionarea acestui capăt de cerere instanţa putea trece la analiza nulităţii absolute parţiale a înscrierilor din CF. x (provenit din conversia CF. vechi 65339Arad) Arad nr. top. x în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul I asupra imobilului reprezentând construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor Arad şi a celorlalte capete de cerere.

Dacă susţinerile reclamantei, în ceea ce priveşte acţiunea formulată, ar fi fost neclare şi confuze, fiind de natură să nu permită determinarea clară a obiectului cererii de chemare în judecată, instanţa avea îndatorirea de a cere lămuriri şi precizări, pentru a stabili cadrul procesual dedus judecăţii, privitor la obiectul acţiunii, aspecte care ar fi permis exercitarea controlului judiciar.

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, se caracterizează prin dreptul părţii de a dispune de obiectul procesului, dar şi de mijloacele procesuale acordate de lege, iar reclamantul este cel ce trasează iniţial cadrul procesual, acesta trebuind să indice, între altele, părţile în proces, pretenţia dedusă judecăţii, motivarea în fapt şi în drept.

Cât priveşte obiectul, instanţa este ţinută de cererea reclamantului, neputând depăşi limitele acesteia, în cazul în care formulările reclamantului sunt improprii, neputându-se determina exact obiectul, instanţa este obligată, în baza rolului activ, să solicite precizarea necesară, asigurându-se astfel respectarea principiului disponibilităţii.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte constată că instanţa nu s-a preocupat de lămurirea cadrului procesual dedus judecăţii, în ceea ce priveşte obiectul cererii de chemare în judecată. O asemenea omisiune constituie o încălcare esenţială a legii şi duce la casarea hotărârii.

Drept consecinţă, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, care va rejudeca apelul ţinând seama de toate celelalte critici formulate prin motivele de recurs şi a căror analiză este de prisos în contextul considerentelor reţinute de instanţa de recurs.

Cu ocazia rejudecării, instanţa urmează să analizeze cererea de apel prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, să răspundă criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, conform art. 501 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. şi să administreze toate probele pe care le consideră necesare şi utile justei soluţionări a cauzei, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. - prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 181 din 8 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2020.