Excluded partner wins share valuation, company's appeal nulled, associate's claim fails

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 427/C din data de 10.06.2015, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C. şi, în consecinţă, a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.564.415,53 RON, reprezentând valoarea părţii reclamantului din patrimoniul societăţii pârâte S.C. B. S.R.L. A obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 36.656,89 RON cheltuieli de judecată parţiale. A respins restul pretenţiilor. A obligat pârâtele să plătească D., în contul expertului E., suma de 3.920 RON, reprezentând diferenţă onorariu expert pentru întocmirea raportului de expertiză nr. x/29.04.2015şi Statului Român suma de 8.598,76 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru care reclamantul a beneficiat de reducere de la plata taxei judiciare de timbru.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 627Ap din 26 aprilie 2016, a admis apelul declarat de pârâta C. împotriva sentinţei civile nr. 427/C/2015, pe care a schimbat-o în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva acestei pârâte. A fost păstrat restul dispoziţiilor din sentinţă. Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de reclamantul A. şi pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiaşi hotărâri. Au fost obligaţi apelanţii A. şi S.C. B. S.R.L. să plătească Statului Român sumele de care au beneficiat ca ajutor public judiciar, respectiv suma de 2.862,36 RON şi suma de 4.877,5 RON.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În ceea ce priveşte apelul formulat de reclamantul A., Curtea a constatat că nu există elemente probatorii care să evidenţieze contribuţii proprii şi exclusive ale reclamantului sub formă de împrumuturi acordate societăţii.

Astfel, instanţa de apel a apreciat că nu poate valorifica în acest sens expertizele extrajudiciare invocate şi, în lipsa oricăror alte înscrisuri, nu poate constata că banii intraţi în societate la nivelul anului 2005 ar reprezenta un împrumut acordat societăţii şi, cu atât mai mult, că acest împrumut ar fi fost acordat prin contribuţia exclusivă a unuia dintre asociaţi.

Pe de altă parte, aceste sume nu pot fi evidenţiate decât în contul de pasiv al societăţii, reprezentând datorii ale acesteia, care trebuie să se reîntoarcă în proporţiile statutare la cei doi asociaţi.

În ceea ce priveşte apelul formulat de pârâta C., curtea de apel s-a pronunţat cu precădere asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie de fond, absolută şi dirimantă, care poate fi invocată în orice stadiu al pricinii.

În raport de interpretarea art. 224 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, instanţa de apel a reţinut că în speţă calitatea procesuală pasivă aparţine în exclusivitate societăţii, în patrimoniul căreia se regăsesc elementele de activ şi pasiv, şi nu asociatului persoană fizică, care nu răspunde decât în limita aportului său la capitalul social.

În acest fel este evidenţiată distincţia legală între patrimoniul societăţii şi cel al persoanei fizice asociat al acesteia; drepturile şi obligatiile ce constituie patrimoniul societar nu pot fi confundate cu drepturile şi obligatiile personale ale asociaţilor.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 224 din legea societăţilor comerciale, dreptul asociatului exclus la o parte proporţională din patrimoniul societăţii conduce la concluzia imposibilităţii impunerii acestor pretenţii faţă de patrimoniul persoanei fizice al asociatului rămas în societate.

Pentru aceste motive, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a asociatului C. a fost admisă, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de această pârâtă, instanţa apreciind de prisos analizarea celorlalte motive de apel ce privesc fondul pricinii. De asemenea, au fost respinse faţă de această pârâtă şi cererile privind suportarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a sumelor reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului A..

În ceea ce priveşte apelul formulat de către pârâta S.C. B. S.R.L., Curtea a reţinut că acesta vizează în principal criteriul de evaluare folosit de către judecătorul fondului la determinarea patrimoniului societăţii, invocându-se necesitatea unei determinări a valorii întregii întreprinderi printr-o evaluare contabilă a părţilor de activ şi nu printr-o evaluare la nivelul pieţei a imobilelor din patrimoniul societăţii.

Curtea a apreciat că pretenţiile reclamantului se raportează la temeiul prevăzut de art. 224 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale, dispoziţie legală care se referă în mod expres la dreptul asociatului exclus la o sumă de bani, care să reprezinte valoarea unei părţi proporţionale din patrimoniul social.

În aceste condiţii, faţă de referinţele legale exprese, evaluarea vizează patrimoniul societăţii din care a fost exclus asociatul reclamant şi nu întreaga întreprindere, aşa cum s-a susţinut prin motivele de apel. De asemenea, instanţa de apel a constatat că evaluarea propriu-zisă nu poate fi o evaluare exclusiv contabilă, cu luarea în calcul a amortizărilor imobilelor supuse evaluării. Evaluarea urmează principiul evaluării reale, în care valoarea de piaţă care reprezintă valoarea reală recunoscută de piaţă în cadrul tranzacţiilor directe, prevalează evaluării contabile. Valoarea contabilă a unui activ înregistrat în contabilitate la preţul de achiziţie poate fi mai mare sau mai mică decât preţurile curente de piaţă şi nu reflectă un criteriu real în stabilirea despăgubirilor în temeiul art. 224 din legea societăţilor comerciale.

De asemenea, referinţele apelantei cu privire la rezervele din reevaluare prin luarea în considerare a amortizărilor au fost înlăturate, curtea de apel apreciind că în speţă nu poate fi folosită o evaluare strict contabilă; de altfel, cheltuielile cu amortizările nu pot fi imputate nici din punct de vedere contabil asupra activului societăţii, fiind elemente care se includ în costurile de producţie. În consecinţă, Curtea a constatat că în cadrul evaluării reale potrivit cotei de piaţă a elementelor de activ nu au relevanţă amortismentele contabile sau fiscale.

În concluzie, instanţa de apel a constatat că în speţă a fost făcută o evaluare corectă a patrimoniului social pe baza expertizelor ordonate în cauză, expertize ale căror concluzii de altfel nu au fost contestate de părţi. În ceea ce priveşte determinarea pasivului, aceasta s-a făcut de către judecătorul fondului tot în baza unei lucrări tehnice de expertiză.

Curtea de apel a arătat că aspectele invocate de către apelantă în legătură cu dispariţia actelor societăţii cauzată de comportamentul asociatului exclus nu pot forma obiectul analizei instanţei învestite în temeiul art. 224 din legea societăţilor comerciale.

Instanţa de apel a apreciat că nu s-a aflat în imposibilitatea de a determina valoarea pasivului patrimonial, ci a realizat această evaluare pe baza concluziilor expertizei tehnice de specialitate care a folosit actele financiar-contabile existente ale societăţii. Câtă vreme societatea nu deţinea la momentul judecăţii titluri care să consacre răspunderea asociatului exclus pentru prejudiciile cauzate societăţii, în limitele învestirii potrivit art. 224 din legea societăţilor comerciale, instanţa de apel nu poate dispune asupra acestor pretenţii.

Pentru aceste motive, apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. a fost respins ca nefondat, hotărârea urmând a fi păstrată în ceea ce priveşte obligarea acesteia la sumele de bani reprezentând valoarea părţii reclamantului din patrimoniul social, cheltuielile de judecată, diferenţele de onorariu şi cheltuielile de judecată pentru care reclamantul a beneficiat de reducere de la plata taxei de timbru.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa de apel a arătat că acestea revin în sarcina părţii căzute în pretenţii, potrivit art. 274 C. proc. civ.. Referitor la ajutorul public judiciar, curtea de apel a constatat că, în cazul în care reclamantul a beneficiat de reducerea taxei judiciare de timbru, instanţa de judecată va obliga pe pârâtul care pierde procesul la plata sumei pentru care s-a acordat reducerea, potrivit art. 44 alin. (4) C. proc. civ.. Aceste dispoziţii legale impun obligarea părţii căzute în pretenţii la plata cu titlu de cheltuieli de judecată a sumelor de care reclamantul a beneficiat de reducerea de la plata taxei judiciare de timbru, fiind în aceeaşi măsură valabile şi pentru judecata în faţa instanţei de apel. Pe cale de consecinţă, apelanţii A. şi S.C. B. S.R.L. au fost obligaţi să plătească Statului Român sumele de care au beneficiat ca ajutor public judiciar, respectiv suma de 2.862,36 RON şi suma de 4.877,5 RON.

Prin decizia civilă nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins cererea pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr. 627/Ap/26.04.2016 formulată de apelanta-pârâtă C., în sensul ca acesta să cuprindă în mod expres dispoziţia de exonerare a pârâtei de la plata sumei de 36.656,89 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a constatat că prin decizia civilă nr. 627/Ap/2016 a fost admis apelul declarat de pârâta C. împotriva sentinţei civile nr. 427/C/2015 a Tribunalului Braşov - sectia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva acesteia.

Analizând cererea formulată, Curtea a constatat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 281 indice 2 C. proc. civ., instanţa de apel dispunând în limitele învestirii şi asupra obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată.

Astfel, faţă de pârâta C. s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi s-a respins pe acest temei acţiunea, această soluţie făcând ca această parte procesuală să nu mai poată fi considerată căzută în pretenţii şi, pe cale de consecinţă, fiind înlăturată orice pretenţie împotriva ei, inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată. Această interpretare este confirmată şi de considerentele deciziei Curţii de Apel Brasov, în care s-a reţinut în mod expres că vor fi respinse faţă de pârâta C. şi cererile privind suportarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a sumelor reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului A..

Împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă au declarat recurs pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C. şi reclamantul A..

Împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a declarat recurs pârâta C..

Motivele recursului declarat de S.C. B. S.R.L.:

Arată recurenta că soluţia instanţei de apel este greşită sub aspectul aprecierii asupra valorii despăgubirii ce se cuvine reclamantului, elementele de activ şi pasiv patrimonial, valoarea reală considerată corectă de instanţă fiind în realitate imposibil de determinat, regulile în materie de evaluare, precum şi normele contabile aplicabile făcând imposibilă determinarea beneficiilor la care societatea poate fi obligată faţă de asociatul exclus.

Recurenta invocă faptul că asociatul exclus a sustras bunuri, valori şi înscrisuri din societate, tocmai pentru a exclude pasivul de la evaluare. Or, în lipsa pasivului patrimonial nu se poate face o determinare a beneficiilor, prin lucrarea de expertiză contabilă întocmită în cauza, concluzionându-se în sensul imposibilităţii determinării datoriilor din lipsa documentelor contabile, astfel că aspectele reţinute de instanţa de apel, în sensul determinării pasivului prin raportul de expertiză, este greşită.

Susţine, în acest sens că, prin raportul de expertiză contabilă întocmit de dna. expert F., s-a reţinut că ultimul document contabil este bilanţul de la data de 30.06.2008 şi balanţa de verificare de la data de 30.09.2008, care a preluat datele din balanţa sintetică de la data de 30.06.2008.

Momentul în raport cu care se impune determinarea pasivului patrimonial este data de 14.10.2008, când Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin decizia nr. 2845/14.10.2008 a dispus în sensul excluderii intimatului A. din societatea S.C. B. S.R.L.

Faţă de faptul că potrivit art. 224 din legea societăţilor comerciale asociatului exclus i se cuvin beneficiile până la data excluderii sale, este evident că valoarea beneficiilor stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa apel este nereală, tocmai pentru că faptul că nu se poate determina pasivul patrimonial ca element esenţial în determinarea beneficiilor acordate asociatului exclus.

Instanţa de apel a reţinut că evaluarea trebuie să vizeze patrimoniul social şi nu întreaga întreprindere, înlăturând astfel apărările recurentei în privinţa valorii reale, în raport cu care se impune determinarea beneficiilor cuvenite asociatului exclus.

Arată recurenta că, pentru determinarea corectă a beneficiilor rezultate din societate, nu se pot ignora înregistările contabile şi valorile de activ şi pasiv reflectate în contabilitate.

Recurenta consideră că, din intepretarea aceluiaşi articol 224 din legea nr. 31/1990, rezultă că asociatul exclus răspunde de pierderi, astfel că beneficiile la care este îndreptăţit nu pot fi raportate la valoarea bunurilor imobile, deoarece activul societăţii comerciale nu este compus numai din imobile, valoarea de piaţă a imobilelor nefiind identică cu valoarea reală a activului patrimonial. Activul patrimonial trebuie apreciat prin raportare la înregistrările contabile, fără să se poată confunda activul patrimonial cu valoarea de piaţă a bunurilor imobile ce fac parte din acesta.

Arată recurenta că specificul evaluării patrimoniului unei societăţi comerciale este dat de noţiunea de activ şi pasiv patrimonial, în aceste elemente ale patrimoniului reflectându-se inclusiv amortizările contabile, pe care instanţa de apel le-a considerat irelevante în aprecierea valorilor de activ.

Efectul excluderii este similar cu efectul retragerii asociatului din societate, atât retragerea cât şi excluderea fac parte dintre modalităţile de încetare a raporturilor de asociere şi constă în părăsirea societăţii cu consecinţa încetării calităţii de asociat.

Consideră că valoarea reţinută de instanţa de apel în sarcina S.C. B. S.R.L. ca şi obligaţie de plată faţă de asociatul exclus este greşită, evaluarea întreprinderii fiind singura în măsură să determine valoarea reală la care societatea poate fi obligată.

Cu privire la criteriile de evaluare a societăţii comerciale şi particularitatea unei asemenea evaluări, recurenta defineşte noţiunile de venituri şi cheltuieli.

Arată că fiind în situaţia în care nu se pot determina beneficiile până la data excluderii reclamantului din societate, evaluarea elementelor de activ/constructii, la valoarea de piaţă de la momentul excluderii, reprezintă o valoare absolut nerelevantă.

Susţine recurenta că există practic un drept al reclamantul de a fi obţine beneficiile raportat la valoarea patrimoniului social şi calculate până la data excluderii sale, şi care pot fi determinate prin scăderea pasivului patrimonial din valoare de activ, stabilită conform criteriilor de evaluare a întreprinderii. De asemenea, faţă de obligaţia reclamantului de a suporta pierderile societăţii până la data excluderii sale, trebuie făcută o determinare concretă a pierderilor, acestea fiind evidenţiate în contul de profit şi pierderi al S.C. B. S.R.L., însă ascunderea actelor de către reclamant a făcut imposibilă determinarea lor concretă.

Recurenta susţine că a invocat şi a probat în faţa instanţei faptele reclamantului, care au condus la imposibilitatea stabilirii valorii pasivului patrimonial, însă instanţa de apel a reţinut că nu poate face obiectul analizei instanţei învestite cu judecarea cererii întemeiate pe prevederile art. 224 din Legea nr. 31/1990 comportamentul asociatului exclus.

Apreciază recurenta că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii atunci când a considerat că nu poate fi reţinut comportamentul asociatului exclus, deoarece acest aspect este determinant în vederea stabilirii beneficiilor cuvenite acestuia la data excluderii sale.

În concluzie, recurenta arată că în cadrul acţiunii în pretenţii, întemeiate pe prevederile art. 224 din Legea 31/1990, beneficiile trebuie determinate avându-se în vedere elementele de activ patrimonial precum şi cele de pasiv, astfel că, reaua-credinţă a asociatului exclus, manifestată tocmai prin sustragerea documentelor contabile şi a bunurilor societăţii, făcută în scopul de a face imposibilă determinarea pasivului patrimonial, dovedeşte intenţia de prejudiciere a societăţii.

Recurenta apreciază că se impune ca interesul personal al asociatului exclus să nu contravină interesului societar, patrimoniul societar contituind gajul general al tuturor creditorilor, de aceea, determinarea valorilor pe care societatea trebuie să le suporte, trebuie făcută prin evaluarea corectă a elementelor de activ şi pasiv, or, în lipsa unei evaluări a întreprinderii, valoarea reală nu poate fi determinată, fiind în sensul şi spiritul legii că beneficiile asociatului exclus nu pot fi echivalente cu contravaloarea bunurilor imobile ce aparţin societăţii comerciale.

Reaua-credinţă a reclamantului şi culpa acestuia au fost reţinute prin decizia de excludere nr. 2845/14.10.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că faptele acestuia nu pot fi ignorate, iar culpa sa în imposibilitatea determinării pasivului nu poate să nu fie avută în vedere, instanţa de apel facând o greşită aplicare a legii atunci când a considerat că faptele asociatului exclus nu pot fi analizate în cadrul acţiunii întemeiate pe prevederile art. 224 din Legea nr. 31/1990, atâta timp cât au efect direct asupra imposibilităţii stabilirii valorii beneficiilor pe care reclamantul le solicită.

Cu privire la determinarea elementelor de activ ale S.C. B. S.R.L., recurenta arată că instanţa de apel a considerat suficient calcul matematic al valorii beneficiilor determinat prin: valoarea imobilelor - valoarea datoriilor = beneficii, însă nici activele nu sunt limitate la contravaloarea imobilelor şi nici pasivul nu este limitat la contravaloarea datoriilor preluate din ultimul bilanţ contabil (30.06.2008) înregistrat în contabilitate.

Arată că dacă activul net contabil este un indicator de bază al analizei financiare şi este utilizat la estimarea valorii unei întreprinderi, calculându-se ca active minus datorii, reprezentând suma pe care acţionarii/asociaţii întreprinderii ar primi-o în caz de lichidare (adică ceea ce rămâne din valorificarea activului, după plata datoriilor), atunci, determinarea valorii beneficiilor cuvenite asociatului exclus nu poate să ignore activul net contabil.

Recurenta susţine că valuarea elementelor de activ s-a făcut superficial, limitându-se la o evaluare a unor bunuri imobile, şi nu la patrimoniului de care face vorbire art. 224 alin. (2) din Legea 31/1990.

Consideră recurenta că evaluarea patrimoniului putea fi făcută numai printr-o expertiză în evaluarea întreprinderii, singura în măsură să determine cota proporţională din capitalul social cuvenită reclamantului până la data excluderii sale.

Tot în aprecierea legalităţii modalităţii de determinare a elementelor de activ, recurenta face precizarea reflexiei contabile a valorii suplimentare a activului net, reevaluat, care trece în contul de pasiv contabil 105 "rezerve din reevaluare", arătând că acest cont contabil a fost creat cu funcţiunea de a evidenţia plusurile de valoare rezultate din evaluări, care în fapt sunt valori scriptice, ce nu pot fi asimilate veniturilor şi nu pot influenta rezultatul financiar al întreprinderii.

Arată recurenta că la reevaluarea activelor imobilizate se are în vedere valoarea de inventar, iar Ordinul nr. 1752/2005, anexa 1, pct. 111, prevede că "În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferenţa dintre valoarea rezultată în urma reevaluării şi valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în "Capital şi rezerve". Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative."

Valoarea stabilită ca diferenţă în plus dintre valoarea contabilă şi reevaluare se transformă în pasiv.

În opinia recurentei nu poate fi împărţit patrimoniul social al S.C. B. S.R.L., după regulile partajului între soţi, chiar dacă cei doi asociaţi au avut la un moment dat această calitate.

Cu privire la determinarea pasivului patrimonial, recurenta arată că raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert F. a avut ca obiective stabilirea valorii patrimoniului societăţii la momentul excluderii din societate a reclamantului A., respectiv la data de 14.10.2008 şi stabilirea cotei ce îi revine reclamantului din patrimoniul societar, precum şi stabilirea valorii potrivit prevederilor art. 224 alin. (2) din Legea 31/1990.

Expertul a arătat că documentele contabile puse la dispoziţie de părţi sunt insuficiente şi sunt aferente unor perioade anterioare momentului 14.10.2008, şi nu corespund cu cele solicitate în conformitate cu Standardul profesional nr. 35, astfel că nu se poate realiza lucrarea de expertiză cu obiectivele stabilite de instanţa de judecată.

Arată recurenta că prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2845/14.10.2008, pronunţată în dosarul nr. x/2007 s-a reţinut cu putere de lucru judecat că interzicerea accesului în sediul societăţii comerciale sau la actele contabile, dublate de încheierea unor acte de vânzare-cumpărare ce nu respectau formalităţile cerute de lege sunt elemente care vădesc voinţa autorului lor de a eluda actele normative ce reglementează buna funcţionare a activităţii unei societăţi comerciale, dispunând excluderea acestuia din S.C. B. S.R.L.

Deşi prin hotărârea de excludere Înalta Curte a stabilit că fostul asociat A. a reţinut actele contabile ale societăţii, iar expertul contabil numit în cauză a arătat că nu pot determina elementele de pasiv din lipsa acestor documente, totuşi instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut un calcul al valorii patrimoniului S.C. B. S.R.L., fără să observe, de fapt, că reclamantul se concentrează exclusiv pe elementele de activ, ascunzând pasivul societăţii, pentru a obţine beneficii enorme.

Recurenta apreciază că determinarea beneficiilor raportate la valoarea patrimoniului societar nu poate fi făcută în lipsa pasivului, iar ascunderea valorilor de pasiv de către reclamantul-apelant, trebuia să fie constatată şi sancţionată.

În opinia recurentei, reclamantul a formulat o acţiune în pretenţii folosindu-se de imposibilitatea determinării pasivului patrimonial, dorind împărţirea patrimoniului societar prin raportare exclusivă la elementele de activ ale societăţii calculate prin stabilirea valorii de piaţă a unor bunuri imobile.

Atât evaluarea societăţii printr-o expertiză pentru evaluarea bunurilor imobile, cât şi incertidudinea ce planează asupra valorii pasivului patrimonial, sunt, potrivit recurentei, elemente care impiedică determinarea patrimoniului societăţii şi implicit suma de bani aferentă cotei-părţi cuvenite asociatului exclus.

Cu privire la prejudicierea societăţii de către reclamant, recurenta arată că după pronunţarea deciziei nr. 2845/14.10.2008 şi efectuarea cuvenitelor menţiuni la O.R.C., reclamantul A. a fost convocat de către pârâta C. în calitate de asociat şi administrator să se prezinte la sediul societăţii pentru a pune la dispoziţie actele contabile şi a realiza descărcarea de gestiune, reclamantul nedând curs acestor solicitări.

Ca urmare, în data de 04.11.2008, asociatul unic şi administratorul C., cu ocazia pătrunderii în sediul societăţii pentru identificarea elementelor patrimoniale ale acesteia şi pentru ridicarea înscrisurilor a încheiat proces-verbal în prezenta unor martori.

Cu această ocazie s-a descoperit că cele mai importante bunuri ale societăţii lipsesc de la sediul acesteia, respectiv: ştampilele, facturiere şi chitanţiere împreună cu toate celelelalte documente financiar contabile aferente anului financiar în curs.

Arată că reclamantul a înstrăinat fără drept o parte din autoturismele şi din bunurile aparţinând societăţii şi că a produs şi alte prejudicii, atitudinea sa fiind una de pauperizare şi devalizare a acesteia.

Astfel, odată cu pronunţarea hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi modificarea actelor constituive ale societăţii, devenind asociat unic şi administrator, interesându-se de situaţia societăţii din toate punctele de vedere, a constatat că societatea înregistra datorii la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor de stat, precum şi faptul că reclamantul A. a ridicat peste 10.000 RON din conturile societăţii, acest lucru rezultând din extrasele de cont.

Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată S.C. B. S.R.L., recurenta arată că prin decizia atacată a fost obligată la plata sumelor de care reclamantul a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar, fiind astfel obligată atât la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant în faţa instanţei de fond, cât şi de cele avansate cu acelaşi titlu în faţa instanţei de apel, incluzând şi contravaloarea ajutorului public judiciar.

Arată că a criticat valoarea de 36.656,89 RON la care a fost obligată prin hotărârea instanţei de fond, care include atât onorarii experţi şi taxe judiciare de timbru, plătite de reclamant, însă taxa judiciară de timbru de 5.500 RON a fost achitată de reclamant în vederea repunerii cauzei pe rol, ca sancţiune a faptului că acesta nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 20.09.2011.

Împotriva acestei încheieri reclamantul a formulat recurs, însă acesta a fost respins prin decizia civilă nr. 1497/07.11.2011, astfel că acesta a fost nevoit să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere a cauzei pe rol.

În aceste condiţii, taxa judiciară de timbru achitată de reclamant pentru cererea de repunere pe rol, nu poată fi pusă în sarcina pârâtei S.C. B. S.R.L., fiind culpa exclusivă a reclamantului de a nu fi prezent în cauză, atitudine pentru care judecătorul a dispus în mod corect sancţiunea procedurală prevăzută de art. 242 alin. (2) din C. proc. civ., cu consecinţa obligării la plata taxei de timbru aferente cererii de repunere pe rol.

Obligarea recurentei la suportarea sumelor de care reclamantul-apelant A. a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar atât la fond cât şi în calea de atac a apelului, este considerată de recurentă ca neîntemeiată, facilităţile fiind acordate acestuia pe criterii particulare, acte si dovezi pe care pârâtele nu le-au putut verifica şi contesta în privinţa legalităţii şi temeiniciei, cererea fiind analizată de judecător în camera de consiliu fără citarea părţilor.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă sunt, în esenţă, următoarele:

Deşi curtea de apel a admis apelul formulat de aceasta şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte, în dispozitivul deciziei recurate instanţa nu a făcut nicio referire la înlăturarea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată,.

Recurenta apreciază că se impune ca instanţa de apel să dispună şi exonerarea sa de la plata sumei de 36.656,89 RON, la care a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 427/C din data de 10.06.2015.

Recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016:

Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau conţine motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

A susţinut recurentul-reclamant că instanţa de apel nu a explicat cum a ajuns la concluzia că apelanta-pârâtă C. nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care, lacunară ca exprimare, Legea nr. 31/1990 nu dispune cu privire la calitatea procesuală pasivă a asociatului rămas în societate faţă de pretenţiile asociatului exclus.

Arată recurentul că Legea nr. 31/1990 nu dispune strict asupra limitării calităţii procesuale pasive în aceste situaţii doar cu privire la societate, dimpotrivă, există prevederi în acest act normativ din care se desprinde ideea unei solidarităţi între societate şi asociat, acesta fiind, din punctul de vedere al recurentului, raţionamentul corect în speţa de faţă.

Un alt motiv de recurs este cel prevăzut art. 304 pct. 8 din vechiul C. proc. civ., recurentul invocând că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând înţelesul neîndoielnic al acestuia.

Susţine recurentul că instanţa de apel nu a analizat în esenţă actul juridic care stă la baza acţiunii, respectiv excluderea sa din S.C. B. S.R.L., care a generat prezenta acţiune.

Arată recurentul că excluderea asociatului, potrivit legii, se cere de ceilalţi asociaţi şi de societate împotriva asociatului care se vrea a fi exclus, motiv pentru care, dacă un asociat are calitatea procesuală activă pentru a cere excluderea altui asociat, el dobândind ulterior excluderii toate părţile sociale, acesta are alături de societate calitate procesuală pasivă în acţiunea formulată de asociatul exclus pentru obţinerea drepturilor sale din societate.

În opinia recurentului, sociatul rămas în societate se îmbogăţeşte (indirect) cu părţile sociale ale asociatului exclus, părţi care se reflectă în patrimoniul societăţii.

Prin corespondent, arată că în situaţia excluderii, asociatul rămas în societate primeşte, ca şi la cesiune, părţile sociale ale asociatului exclus, fiind firesc că pentru ele, trebuie plătit un preţ în solidar cu societatea, preţ care este limitat de dispoziţiile art. 224 din Legea nr. 31/1990 la o parte proporţională din patrimoniul societăţii.

În motivul de recurs înteiemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul invocă faptul că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre lipsită de temei, instanţa bazându-şi motivarea pe consideraţii personale în privinţa obligaţiilor societăţii.

În opinia recurentului, calitatea procesuală pasivă a asociatului rămas în societate se justifică prin faptul ca prin hotărârea judecătorească de excludere s-a modificat practic actul constitutiv, apelanta devenind unic asociat al societăţii. Mărindu-se cota acestui asociat, se măresc inclusiv drepturile, dar şi obligaţiile, recurentul apreciind că apelanta-pârâtă C. este obligată, în subsidiar, pentru datoriile societăţii faţă de acesta.

Potrivit recurentului, calitatea procesuală pasivă a pârâtei C. este evidentă şi în contextul faptic în care aceasta, în calitate de unic asociat şi administrator al societăţii după excluderea sa, a procedat cu bună ştiinţă la devalizarea societăţii.

Recurentul susţine că, aşa cum a arătat în faţa instanţei de apel, până la 31.12.2005 a capitalizat în societate suma de 215.777 RON şi a retras suma de 57.754 RON, rezultând practic că suma de 158.023 RON, cu care s-a capitalizat societatea era în exclusivitate contribuţia sa proprie. Suma ca atare se regăseşte în suma de 461.971,86 RON din contul 455.

Arată, de asemenea, recurentul că din anul 2005 până în noiembrie 2008, s-a ocupat singur de societate, contribuind cu diverse sume de bani pentru susţinerea activităţii societăţii, care au totalizat suma de 461.971,86 RON, menţionaţi de expertul F. în categoria "asociaţi conturi curente - cont 455". Deşi suma respectivă era contribuţia sa exclusivă, pârâta a cumpărat de la societate imobile, stabilind prin contractele de vânzare-cumpărare că preţul pe care ar fi trebuit să îl plătească aceasta (273.000 RON şi 126.000 RON) se deduce din dreptul său de creanţă reflectat la 28.02.2009 şi la finele anului 2009 în contul 455 asociaţi conturi curente (contract autentificat sub nr. x din 15.05.2009 de B.N.P. G. şi contract autentificat sub nr. x din 29.12.2009 de acelaşi notar public).

Mai mult, pârâta C. a vândut al doilea imobil cumpărat de la societate către un terţ în schimbul sumei de 80.000 Euro (în condiţiile în care preţul cu care ea l-a cumpărat de la societate, prin stingerea creanţei, a fost de 126.000 RON).

Continuând seria actelor frauduloase pentru societate, C., care la acest moment este unic asociat şi administrator la societate, a blocat imobilele aparţinând societăţii S.C. B. S.R.L. identificate cu număr CF x şi x pentru vânzare, intenţionând să le vândă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

Tot prin raportare la dispoziţiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., arătă că potrivit dispoziţiilor art. 136 din acelaşi cod, excepţiile de procedură care nu au fost propuse prin întâmpinare sau la prima zi de înfăţişare nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului în cazurile şi în condiţiile legii.

Apelanţii - pârâţi nu au invocat nici prin întâmpinare şi nici la prima zi de înfăţişare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi raportat la faptul că această excepţie nu este prevăzută de dispoziţiile art. 158 - 166 din vechiul C. proc. civ. ca făcând parte din categoria excepţiilor de ordine publică, apreciază că apelanele-pârâte sunt decăzute din dreptul de a invoca această excepţie direct în apel. Cu toate acestea, instanţa de apel a depăşit aceste critici ale sale şi, încălcând şi aplicând greşit legea, a admis aceasta excepţie.

Motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă sunt, în esenţă, următoarele:

Prin decizia nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, Curtea de Apel Braşov a dispus respingerea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 627Ap din 26 aprilie 2016, reţinându-se că din considerentele deciziei mai sus amintite rezultă că urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C., s-a respins faţă de această pârâtă cererea de suportare a cheltuielilor de judecată, inclusiv a sumelor reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantului de instanţa de fond.

Recurenta susţine că a formulat cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 627Ap din 26 aprilie 2016, apreciind că se impune ca aceasta să cuprindă soluţia dată asupra tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecata acordate.

Chiar dacă prin considerentele deciziei nr. 627Ap din 26 aprilie 2016 s-a reţinut că urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive se respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu pârâta C., apreciază că această soluţie trebuia să fie cuprinsă expres în dispozitivul hotărârii pronunţate de instanţa de apel.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând, cererea de recurs formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 302 indice 1 alin. (1) lit. c) şi al) art. 306 alin. (3) din acelaşi act normativ, constată că recursul este nul.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1- 9.

Conform art. 302 indice 1 alin. (1) lit. c) din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9.

Dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, se constată că pârâta S.C. B. S.R.L. a invocat formal, în susţinerea recursului său, dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 din vechiul C. proc. civ., fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, respectiv art. 224 din Legea nr. 31/1990, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale art. 304 C. proc. civ., astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Un prim motiv de recurs vizează greşita apreciere asupra valorii despăgubirii ce se cuvine reclamantului, recurenta S.C. B. S.R.L. arătând elementele de pasiv patrimonial sunt imposibil de determinat.

Argumentele aduse de recurentă privesc sustragerea de bunuri din societate de către reclamant, raportul de expertiză întocmit de expertul F., momentul la care se impune determinarea pasivului social, aspecte care nu vizează legalitatea hotărârii, ci temeinicia acesteia.

Recurenta invocă greşita aplicare a legii de către instanţa de apel referitor la faptul că nu a fost avut în vedere comportamenul asociatului exclus, deoarece acest aspect este considerat determinant cu privire la stabilirea beneficiilor cuvenite la data excluderii din societate a reclamantului A..

De asemenea, recurenta S.C. B. S.R.L. contestă modul de stabilire a elementelor de activ, arată că determinarea pasivului patrimonial este imposibil de determinat, având în vedere reaua-credinţă a reclamantului, constatată cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 2845 din 14 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2007.

Un alt argument în susţinerea recursului priveşte prejudicierea societăţii prin faptele reclamantului A., care nu a fost avută în vedere de către instanţa de apel, respectiv înstrăinarea din patrimoniul societăţii a unor autoturisme şi bunuri, neachitarea către bugetele de stat şi ale asigurărilor sociale ale sumelor datorate, precum şi a sumelor datorate furnizorilor de utilităţi.

Înalta Curte constată că toate aceste aspecte vizează netemeinicia hotărârii recurate, exprimând nemulţumirea recurentei cu privire la situaţia de fapt, respectiv la interpretarea dată de instanţa de apel probelor în baza cărora a fost soluţionată cererea de apel, care exced controlului instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate.

Raportat la modul de redactare a cererii de recurs, reiese că pârâta S.C. B. S.R.L. nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 304 pct. 9 a fost făcută doar formal.

Un ultim argument al cererii de recurs aparţinând S.C. B. S.R.L. vizează greşita obligare a recurentei la plata sumei de 5.500 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată de către reclamantul A. pentru repunerea cauzei pe rol, precum şi cu privire la suportarea sumelor de care acesta a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar.

Nici acest agument nu poate fi reţinut, Instanţa supremă reţinând că verificarea cuantumului cheltuielilor de judecată prin prisma dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. presupune verificarea aspectelor ce ţin de temeinicia modului de soluţionare a acestui capăt de cerere accesoriu, procedură care excede controlului de legalitate specific recursului.

Recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă este, de asemenea, nul.

Înalta Curte constată că sigura critică a recursului vizează faptul că în dispozitivul deciziei atacate nu s-a menţionat înlăturarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată, acest lucru impunându-se ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la pârâta C..

Deşi a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., recursul nu conţine niciun argument de nelegalitate cu privire decizia civilă nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, motiv pentru Instanţa va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei mai sus menţionate este nefondat, motivat de următoarele argumente:

În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., recurentul invocă faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de apel nearătând argumentele care au dus la concluzia că pârâta C. nu are calitatea procesuală pasivă.

A apreciat recurentul în acest sens că dispoziţiile Legii nr. 31/1990 sunt lacunare cu privire la calitatea procesuală pasivă a asociatului rămas în societatea în urma excluderii celuilalt asociat, existând în cuprinsul acestui text de lege dispoziţii care susţin ideea unei solidarităţi într asociat şi societate în cazul cererii prin care asociatul exclus pretinde partea care i se cuvine din societate.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu poate fi reţinut.

Potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 " Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia."

Cu privire la acest motiv de recurs, se impune precizarea că patrimoniul persoanei jurice este acel element constitutiv, care este alcătuit din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter patrimonial, ce au ca titular persoana juridică însăşi.

Patrimoniul persoanelor juridice este distinct de patrimoniul persoanelor fizice sau persoanelor juridice care intră în componenţa sa, acesta permiţând persoanei juridice să aibă o răspundere patrimonială proprie şi să participe la circuitul civil în nume propriu.

Raportat la aceste considerente, reiese că, în acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, calitatea procesuală pasivă aparţine în exclusivitate societăţii comerciale.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 din vechiul C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii şi trebuie să menţioneze, printre altele, "motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Înalta Curte constată că instanţa de apel a arătat considerentele pentru care a apreciat că în speţă calitatea procesuală pasivă aparţine în exclusivitate societăţii, soluţionarea excepţiei fiind legală, raportat la dispoziţiile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Următorul motiv de recurs este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 din vechiul C. proc. civ., recurentul invocând ca instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul neîndoielnic al acestuia, respectiv nu a analizat în esenţă actul juridic care a stat la baza acţiunii, respectiv excluderea reclamantului din S.C. B. S.R.L., care a generat litigiul dedus judecăţii. Raportat la acest argument, recurentul apreciază că pârâta C. avea calitate procesuală pasivă.

În sensul legii procesuale civile, interpretarea greşită de către instanţă a actului juridic dedus judecăţii (prin schimbarea naturii sau înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia) vizează interpretarea dată actului juridic încheiat de părţile litigante, care guvernează raporturile dintre acestea, şi în legătură cu care s-a născut diferendul între ele, iar nu interpretarea dată de instanţă probelor administrate în vederea soluţionării cauzei sau situaţia de fapt ce stă la baza litigiului.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din vechiul C. proc. civ.

În motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul invocă tot nelegala soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C..

Arată în acest sens recurentul în susţinerea acestui motiv de recurs că în opinia sa, calitatea procesuală pasivă a pârâtei C. se justifică prin faptul că urmare a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus excluderea din S.C. B. S.R.L. a asociatului A., pârâta a devenit asociat unic, fiind obligată în solidar cu societatea pentru suma ce i se cuvine, reprezintând partea proporţională din patrimoniul social.

Situaţia de fapt expusă de recurent cu privire la sumele pe care le-a acordat cu titlu de împrumut S.C. B. S.R.L. şi la actele de vânzare-cumpărare încheiate de această pârâtă, având ca obiect bunuri din patrimoniul acestei societăţi reprezintă aspecte care exced căii de atac a recursului, care vizează în exclusivitate aspecte de nelegalitate, motiv pentru care nu vor fi analizate.

De altfel, Înalta Curte, aşa cum reiese din argumentele expuse anterior, a constatat legala soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la pârâta C., motiv pentru care aceste argumente nu vor fi reluate.

Un ultim aspect invocat de recurent, tot prin raportare la dispoziţiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 136 din acelaşi cod.

Arată în acest sens recurentul că raportat la dispoziţiile legale mai sus invocate, excepţiile de procedură care nu au fost invocate prin întâmpinare sau la prima zi de înfăţişare nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică.

În condiţiile în care pârâtele nu au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu respectare limitelor temporale stabilite de legiuitor, recurentul apreciază că acestea erau decăzute din dreptul de a invoca această excepţie direct în apel.

Înalta Curte constată că excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, abolută şi peremptorie, fiind în strânsă legătură cu dreptul la acţiune, ce poate fi invocată în orice stadiu al pricinii, motiv pentru care dispoziţiile art. 136 şi art. 158-166 din vechiul C. proc. civ., invocate de către recurent, ce reglementează excepţiile de procedură nu sunt incidente în cauză.

Recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă este, de asemenea, nefondat.

În motivarea recursului, pârâta C. arată că faţă de soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte, dispozitivul deciziei recurate trebuie să cuprindă în mod expres dispoziţia de exonerare a sa de la plata sumei de 36.656,89 RON, la care a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 427/C din data de 10.06.2015, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Înalta Curte constată că în considerentele deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016 s-a menţionat în mod expres, că urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C., vor fi respinse faţă de această pârâtă şi cererile privind suportarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a sumelor reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului A..

Raportat la aceste aspecte, în mod legal instanţa de apel, prin decizia civilă nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016 a respins cererea pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr. 627/Ap/26.04.2016 formulată de apelanta-pârâtă C..

În consecinţă, constatând că recurentele - pârâte S.C. B. S.R.L. şi C. nu s-au conformat obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să ducă la aplicarea art. 306 alin. (2) din acelaşi cod, va aplica cererilor de recurs declarate împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016 sancţiunea nulităţii.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2017.