Nullity of abusive foreign-currency mortgage loan clauses and tacit acquiescence to the appealed decision

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2015 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C. BUCUREŞTI şi B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C. - SUCURSALA CLUJ:

A.1. constatarea caracterului abuziv şi, implicit, nulitatea absolută a următoarelor clauze abuzive din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, cu consecinţa înlăturării lor din convenţii, după cum urmează:

a) clauzele prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. b) şi c) din contractul de credit referitoare la comisioanele stabilite unilateral de către bancă;

b) clauzele prevăzute la art. 6 pct. 1 teza finală şi pct. 3 din contractul de credit, referitoare la caracterul variabil al dobânzii curente;

c) obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor achitate în baza clauzelor considerate ca fiind abuzive, respectiv:

1. diferenţa dintre (i) totalul sumelor plătite de reclamant cu titlu de dobândă pe parcursul derulării raporturilor contractuale dintre părţi, stabilite prin contractul de credit bancar ipotecar nr. x/20 decembrie 2007, de la data încheierii contractului şi până la momentul formulării cererii şi (ii) cuantumul dobânzii în mod real datorate prin raportare la formula: marja fixă la data de 2 iunie 2008 (3,25%) + indice LIBOR (CHF) 3 luni valabil la începutul fiecărui trimestru, conform art. 6 pct. 1 din contractul nr. x/20 decembrie 2007, întrucât clauza stipulată în art. 6 pct. 1 şi 3 din contract care conferă băncii posibilitatea de a revizui nivelul ratei dobânzii, şi nu obligaţia de a ţine cont inclusiv de scăderea indicelui LIBOR.

2. suma de 1358 CHF, reprezentând comision de administrare de 1% din suma de 135.800 CHF, ce constituie valoarea creditului, percepută de pârâtă la momentul acordării creditului, comision stabilit la art. 5 pct. 1 lit. b) din contractul nr. x/20 decembrie 2007, întrucât clauza care stabileşte obligativitatea de plată a acestui comision este una vădit abuzivă;

3. Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale (conform O.G. nr. 9/2000, în perioada de aplicare), respectiv a dobânzii legale remuneratorii (conform O.G. nr. 13/2011), aferente sumelor de restituit solicitate la pct. 2, de la data prelevării nelegale a fiecărei sume şi până la data restituirii efective;

A.2. Constatarea caracterului abuziv şi, implicit, nulitatea absolută a următoarelor clauze abuzive din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, art. 1 pct. 2, coroborat cu art. 8 şi art. 9 pct. 1 din contract, referitoare la obligaţia de a restitui creditul prin plata ratelor lunare calculate în CHF, la cursul practicat de bancă în ziua debitării automate a conturilor împrumutatului, pentru stingerea obligaţiilor de plată lunare ale acestuia. Consecutiv, a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional şi la recalcularea obligaţiilor sale în RON, raportate la cursul CHF - LEU de la data utilizării creditului, pe toată durata executării raporturilor contractuale (luând în considerare şi sumele achitate de către reclamant pentru rambursarea creditului până la data formulării acţiunii, şi în continuare, până la data îndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei de recalculare, constatată printr-un grafic de rambursare întocmit în acest sens pe întreaga durată de executare a contractului, comunicat şi reclamantului),

B. În subsidiar, raportat la petitul de la pct. A.2., a solicitat să se dispună revizuirea pe cale judiciară a contractului de credit, în sensul modificării obligaţiilor sale de plată, cu titlu de rate asumate pentru rambursarea creditului, astfel încât contravaloarea acestora să fie recalculată pentru întreaga durată a contractului, raportat la cursul valutar CHF-RON de la data la care i-a fost acordat creditul de 135.800 CHF, având o contravaloare în RON, la acea dată, de 282.667,7 RON (raportat la cursul CHF - RON de 2,0815 RON/CHF, practicat de bancă, la data de 7 ianuarie 2008, la care a fost utilizată suma creditată şi retrasă din contul bancar deschis la cererea băncii, potrivit condiţiilor din contractul de credit). Consecutiv, a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea obligaţiilor sale, raportate la revizuirea pe cale judiciară a contractului de credit, pe toată durata executării raporturilor contractuale, luând în considerare şi sumele achitate de către el pentru rambursarea creditului până la data formulării cererii de chemare în judecată şi în continuare până la data îndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei de recalculare, constatată printr-un grafic de rambursare întocmit în acest sens pe întreaga durata de executare a contractului şi care să-i fie comunicat.

C. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată angajate de reclamant în legătură cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Tribunalul Specializat Cluj, prin sentinţa civilă nr. 215/2016 din 25 ianuarie 2016, a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului reclamantului A. la acţiune în sens material în ceea ce priveşte restituirea sumelor încasate de pârâtă în temeiul clauzelor abuzive mai jos arătate, excepţie invocată de pârâta B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C..

Prin aceeaşi sentinţă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C., în sensul că:

- s-a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 5.1 lit. b) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x/20 decembrie 2007, având următorul cuprins:

"Pentru creditul acordat împrumutatul va plăti următoarele comisioane: ... b) comision de administrare a creditului: 1,00% flat calculat asupra sumei creditului contractat; se achită din credit la data efectuării primei utilizări din credit", precum şi caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută parţială a clauzei cuprinse în art. 8 pct. 2 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007 în măsura în care se referă la acest comision de administrare.

- s-a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută parţială a clauzelor cuprinse în art. 6 pct. 1 teza finală şi pct. 3 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, având următorul cuprins:

"Dacă banca decide să revizuiască nivelul ratei dobânzii..." şi " ...banca îşi rezervă dreptul de a comunica ulterior modificarea nivelului dobânzii curente fie prin notificare scrisă cu confirmare de primire, fie prin includerea noii valori a dobânzii în extrasul de cont. Împrumutatul este de acord că această metodă de notificare este suficientă, iar împrumutatul renunţă la orice plângere, apărare sau reclamaţie ulterioară cu privire la faptul că această metodă a fost nepotrivită sau inadecvată.", în măsura în care pârâta are doar dreptul, nu şi obligaţia, de a revizui nivelul dobânzii după primele 6 luni din perioada de creditare, respectiv în măsura în care pârâta nu ar avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa reclamantului, prin notificare scrisă cu confirmare de primire, modificarea nivelului dobânzii curente conform formulei din cuprinsul art. 6 pct. 1 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007.

- pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 1358,00 CHF, percepută cu titlu de comision de administrare conform clauzei abuzive cuprinse în art. 5.1 lit. b) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, împreună cu dobânda legală aferentă pentru perioada 7 ianuarie 2008 - 31 august 2011, respectiv cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2011 şi ziua plăţii.

- s-a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 1 pct. 2 şi, respectiv, art. 8 pct. 1 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, având următorul cuprins:

"Creditul va fi restituit în aceeaşi valută" şi, respectiv "Orice plată efectuată de împrumutat în vederea rambursării creditului se va face în moneda în care a fost acordat creditul".

- s-a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută parţială a clauzei cuprinse în art. 9 pct. 1 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x/20 decembrie 2007, având următorul cuprins:

"... Împrumutatul/Codebitorul autorizează banca să facă numele său şi pe contul său orice operaţiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor deţinute de împrumutat/codebitor în conturile sale de disponibilităţi în moneda prezentului contract, la cursul practicat de bancă, în ziua operării ...", în măsura în care autorizează pârâta să efectueze schimbul valutar în numele şi pentru împrumutat/codebitor la o altă cotaţie decât cea de la data încheierii contractului, 1 CHF = 2,1231 RON.

- s-a dispus stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-RON, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, la cursul BNR valabil la momentul semnării contractului de credit, 20 decembrie 2007, de 1CHF = 2,1231 RON, atât pentru perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului, 20 decembrie 2007 şi momentul sesizării instanţei, 16 martie 2015, cât şi pentru viitor, de la momentul sesizării instanţei şi până la încetarea contractului de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007.

- pârâta a fost obligată să recalculeze, fără aplicarea comisionului de rambursare anticipată prevăzut de art. 5 pct. 1 lit. c) din contract şi să comunice reclamantului noile rate de restituire a împrumutului, cu aceleaşi scadenţe lunare convenite prin contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, ţinând cont de toate sumele achitate în plus până la pronunţarea prezentei hotărâri, rezultate din diferenţa de curs valutar dintre cursul avut în vedere la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar stabilizat, mai sus arătat, de 1 CHF = 2,1231 RON.

- s-au respins, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere având ca obiect:

1. Constatarea caracterului abuziv şi, în consecinţă, a nulităţii absolute a clauzei cuprinse în art. 5.1 lit. c) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007 privind comisionul de rambursare anticipată, valabilă pentru perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007 şi momentul încheierii actului adiţional la acest contract, întocmit ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010.

2. Obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor pretins plătite în plus ca urmare a pretinsei nerevizuiri a ratei dobânzii conform formulei din cuprinsul art. 6 pct. 1 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, cu dobânda legală/legală penalizatoare aferentă.

3. Revizuirea pe cale judiciară a contractului de credit bancar ipotecar nr. x din 20 decembrie 2007, în sensul stabilizării cursului de schimb valutar CHF-RON pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat la cursul BNR valabil la momentul semnării contractului de credit, 20 decembrie 2007, de 1 CHF = 2,1231 RON, ca urmare a impreviziunii.

- s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, în cuantum de 6417,28 RON.

- s-a luat act de intenţia reclamantului de a îşi recupera celelalte cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel principal pârâta B. S.A. MEMEBRĂ A GRUPULUI C. şi apel incident reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins apelul declarat de către pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 215 din 25.01.2016 a Tribunalului Specializat Cluj, care a fost păstrată în întregime; de asemenea, s-a respins apelul incident formulat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

La data de 29 iunie 2018 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de pârâta B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. împotriva deciziei civile nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, cu consecinţa admiterii apelului şi respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamant.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 martie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen în şedinţă publică, pentru soluţionarea acestuia.

La termenul de judecată din 16 ianuarie 2020, intimatul-reclamant A., prin avocat D., a solicitat instanţei, în şedinţă publică, să ia act de achiesarea tacită a recurentei-pârâte B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. la decizia civilă nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În acest sens, reprezentantul convenţional al intimatului-reclamant A. a depus la dosarul cauzei o copie, conform cu originalul, de pe adresa emisă la 18 septembrie 2018 de B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C., prin care societatea recurentă-pârâtă din prezenta cauză aduce la cunoştinţa reclamantului faptul că a implementat voluntar dispoziţiile cuprinse în sentinţa civilă nr. 215 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj şi o copie, conform cu originalul, de pe actul adiţional nr. x din 23.10.2018 la contractul de credit bancar nr. x din 20.12.2007.

Examinând cu prioritate solicitarea formulată de către intimatul-reclamant A., prin apărător, în sensul de a se lua act de achiesarea tacită a recurentei-pârâte B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. la decizia ce formează obiectul recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9 C. proc. civ. şi presupune că părţile pot determina existenţa procesului, respectiv declanşarea acestuia şi au libertatea de a-i pune capăt; el include, aşadar, dreptul părţilor de a efectua acte de dispoziţie, acestea fiind desistarea (renunţarea reclamantului), achiesarea şi tranzacţia judiciară.

Dispoziţiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că renunţarea la calea de atac se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Manifestarea expresă de voinţă a părţii reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanţă sau în apel, renunţă la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc şi ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanţa superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecăţii în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înţelege să-şi retragă calea de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ. "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre", iar art. 464 alin. (3) din acelaşi cod prevede că "achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre".

În cauza de faţă, Înalta Curte notează că recurenta-pârâtă B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. a executat voluntar sentinţa civilă nr. 215/2016 din 25 ianuarie 2016, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2015, sentinţă care a fost păstrată, în întregime, ca urmare a respingerii apelului prin decizia civilă nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, astfel cum rezultă din conţinutul actului adiţional nr. x din 23.10.2018 la contractul de credit bancar nr. x din 20.12.2007 .

Prin urmare, se constată că manifestarea de voinţă a recurentei-pârâte de a executa voluntar sentinţa civilă nr. 215/2016 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj reprezintă un act de dispoziţie al acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei.

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 463 din C. proc. civ., cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea tacită a recurentei-pârâte B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. şi, reţinând culpa procesuală a acesteia, o va obliga la plata sumei de 8.039,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A., conform prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispoziţiilor art. 463 din C. proc. civ., ia act de achiesarea tacită a recurentei-pârâte B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. la decizia civilă nr. 713/2017 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C. la plata sumei de 8.039,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2020.