Agricultural lease rent dispute appeal quashed as appellant company lacked legal capacity after deregistration.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of lack of legal capacity (capacitate de folosință) of the defendant-recurent (a company that had been struck off the trade register after bankruptcy closure) and dismissed its appeal (recurs) as filed by a person lacking legal capacity, thereby leaving the lower court's decision (which had annulled the trial court judgment and remanded the case to the administrative court) in force. The underlying dispute arose from a lease (contract de arendă) for agricultural land, where the state land agency sought annulment of certain addenda and payment of unpaid rent, penalties, and VAT; the defendant argued the contract was commercial, not administrative, based on prior judgments and the lack of public-authority action. The High Court based its decision on Article 41 of the Civil Procedure Code, holding that legal persons lose their procedural capacity upon deregistration from the trade register, and that a party without capacity cannot validly exercise procedural rights or be a party to litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 4 din Legea nr. 268/2001, art. 304 pct. 9 din C. proc. civ, art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 137 alin. (1) din C. proc. civ, Art. 41 din C. proc. civ; Agricultural lease rent dispute appeal quashed as appellant company lacked legal capacity after deregistration: The underlying dispute arose from a lease (contract de arendă) for agricultural land, where the state land agency sought annulment of certain addenda and payment of unpaid rent, penalties, and VAT; the defendant argued the contract was commercial, not administrative, based on prior judgments and the lack of public-authority action. The High Court based its decision on Article 41 of the Civil Procedure Code, holding that legal persons lose their procedural capacity upon deregistration from the trade register, and that a party without capacity cannot validly exercise procedural rights or be a party to litigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the decision to dismiss the appeal because the appellant lacked legal capacity to use rights (was struck from the commercial register).
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 9 iunie 2008, sub nr. x/2008, reclamanta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat: să se constate nulitatea absolută a art. 1 şi 2 din actul adiţional nr. x/03.12.2002, a art. 1 şi 2 din actul adiţional nr. x/14.12.2002 şi a actului adiţional nr. x/09.08.2004, încheiate la contractul de arendă nr. x/28.08.2001; să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 909.932.138.306 RON ROL, pentru perioada 02.10.2001-31.12.2007, din care: 579.882.281.095 RON ROL, arendă neachitată la termenele scadente, 319.034.303.096 RON ROL, penalităţi de întârziere calculate conform art. 6.4 din contract şi 11.015.554.115 RON ROL, reprezentând T.V.A. aferent perioadei anterioare datei de 01.06.2002 în baza contractului de arendă nr. x/28.08.2001, ce va fi reactualizat până la data stingerii debitului; obligarea pârâtei la plata penalităţilor prevăzute de art. 6.4. din contract până la data stingerii debitului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5068 din 20 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele pretinse pentru perioada 02.10.2001-09.06.2005 şi a respins acţiunea ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 169 din 17 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva sentinţei civile nr. 5068 din 20 iunie 2013, a fost anulată sentinţa apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, motivele fiind, în esenţă, următoarele:
Potrivit recurentei, decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004, pentru ca un contract să aibă natură administrativă, trebuie ca un organ al statului să acţioneze în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Intimata, parte în contractul de arendă trebuia să acţioneze în regim de putere publică, astfel încât contractul de arendă nr. x/2001 să fie un contract administrativ.
Contractul de arendă nr. x/2001 a fost încheiat între recurentă şi intimată în baza Legii nr. 268/2001.
Fiind încheiat prin negociere, are natură civilă, însă calitatea de comerciant a recurentei, atrage aplicarea art. 56 Codul comercial.
Contractul de arendă a fost încheiat prin voinţa ambelor părti, ce au negociat drepturile şi obligaţiile fără a exista un raport de subordonare a recurentei faţă de intimată.
Intimata nu a acţionat de pe o poziţie supraordonată, în regim de putere publică, ci ca o instituţie de interes public, cu caracter comercial şi financiar, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 268/2001.
Un alt aspect determinant pentru stabilirea naturii juridice a contractului, ca fiind comercial, îl constituie şi dispoziţiile Cap. X din contract.
Raportat la deciziile nr. 912/2007 şi nr. 1028/2007, prin care s-a stabilit în mod irevocabil natura juridică a contractului de arenda nr. x/2001, ca fiind comercială, recurenta invocă efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Prin încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost suspendată judecarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, măsura suspendării fiind menţinută prin încheierea din 21 martie 2018.
Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., va cerceta cu prioritate excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei S.C. A. S.R.L., invocată din oficiu.
Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, aceasta subzistând până la data încetării persoanei juridice.
Art. 41 din C. proc. civ. prevede că "Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
Persoanele care nu au folosinţa drepturilor civile nu pot sta în judecată şi nici nu pot exercita vreun drept la acţiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosinţă în momentul înregistrării lor şi o pierd odată cu radierea.
În speţa de faţă, s-a dovedit că, în ceea ce o priveşte pe recurentă, prin sentinţa civilă nr. 540/F din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii din evidenţele registrului comerţului.
Prin decizia civilă nr. 118 din 22 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special B. S.C. A. S.R.L. A fost respins apelul declarat de apelanta-creditoare AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinţei civile nr. 540/F din 29 noiembrie 2017, ca nefondat.
La data de 15 decembrie 2017, recurenta S.C. A. S.R.L. a fost radiată din evidenţele registrului comerţului, fapt pentru care, aceasta este lipsită de capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, în plan procesual.
Pentru acest motiv, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 41 din C. proc. civ., va admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei S.C. A. S.R.L. şi va respinge recursul declarat de aceasta împotriva deciziei civile nr. 169 din 17 martie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei S.C. A. S.R.L.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C. HUŞI împotriva deciziei civile nr. 169 din 17 martie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2020.