Bucharest Sector 1 Court prevails in courier fee conflict; contractual jurisdiction clause upheld.

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei, pe calea procedurii cererii de valoare redusă, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 572,66 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate, şi a sumei reprezentând penalităţi de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul nr. x din 20 martie 2013, în temeiul căruia a prestat servicii de curierat, însă aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1025-1032 C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 18489 din 28 octombrie 2014 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă că, nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel că în raport cu art. 107 C. proc. civ., normă care instituie regula de drept comun în materia competenţei teritoriale, instanţa competentă teritorial este cea în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub nr. x/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 13405/CC/2016 din 31 octombrie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că, părţile au inserat în cuprinsul contractului încheiat între acestea o clauză atributivă de competenţă, în sensul dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanţelor competente din Municipiul Bucureşti, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, potrivit art. 116 C. proc. civ.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2014.

5. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată are la bază acţiunea în pretenţii întemeiată pe nerespectarea obligaţiei privind plata preţului din contractul nr. x din 20 martie 2013 încheiat între părţile litigante, cerere ce a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1025-1032 C. proc. civ.

Potrivit convenţiei părţilor, prin cap. X, pct. 1, s-a stabilit că "orice dispute care apar din prezentul contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă aceasta nu este posibilă se va apela la instanţe competente din Municipiul Bucureşti".

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că, părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Din cuprinsul art. 126 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că instanţa competentă, ratione loci, să se pronunţe asupra cererilor privitoare la bunuri mobile, ori la alte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, poate fi determinată în mod convenţional, prin acordul de voinţă al părţilor litigante, acord de voinţă realizat fie anterior sesizării instanţei, fie ulterior, în faţa instanţei. Părţile pot determina o altă instanţă pentru soluţionarea în fond a eventualelor litigii, printr-o cauză atributivă de competenţă sau prin acord verbal în faţa instanţei sesizate, numai atunci când normele de competenţă care ar fi incidente în lipsa clauzei sau a acordului, au o natură dispozitivă.

În cauză, prevederea contractuală menţionată în cap. X, pct. 1 din contractul nr. x din 20 martie 2013 are natura juridică a unei clauze atributive de competenţă şi este conformă cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., fiind stabilită în scris, competenţa teritorială din raza Municipiului Bucureşti.

Se reţine că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanţe.

Opţiunea reclamantei S.C. A. S.A. a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, justificată de clauza atributivă stabilită prin contract, opţiune asupra căreia nu se mai poate reveni, conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat în mod corect că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei aparţinând Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2017.