Cassation inadmissible for value threshold breach in civil property and contract dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 11.03.2014, sub dosar nr. x/2014, reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C., MINISTERUL TINERETULUI şi SPORTULUI şi MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

1. să constate inexistenţa dreptului pârâtelor de a solicita evacuarea reclamantelor pentru lipsa de titlu de pe terenurile de tenis nr. 3, 4, 5 şi 6, situate în incinta Bazei Sportive D., din Calea x, sector 3 Bucureşti, precum şi din cele două încăperi din magazia C8 aflată pe latura de vest a bazei sportive, lângă sala de forţa, în incinta aceleiaşi baze sportive, întrucât pentru a obţine constatarea nulităţii titlului şi-au invocat propria culpă şi răspunderea civilă delictuală (acţiune în constatare) - în temeiul art. 35 raportat la art. 5 alin. (3) C. proc. civ., principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans care determină excepţia de la posibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară;

2. să constate că, întrucât solicitarea pârâtei C. - de repunere a părţilor în situaţia anterioară anulării titlului - a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă, drepturile esenţiale ale părţilor, rezultate din contractul nul, subzistă ca şi conţinut, părţile fiind ţinute în continuare a le respecta reciproc, respectiv:

- reclamanta S.C. A. S.R.L. are dreptul de folosinţă a terenurilor de tenis nr. 3, 4, 5 şi 6 situate în incinta Bazei Sportive D.;

- pârâtele au dreptul de a beneficia de activitate sportivă de iniţiere şi performanţă, asigurată de către S.C. A. S.R.L. (acţiune în constatare) - în temeiul art. 35 raportat la art. 5 alin. 3 C. proc. civ. şi principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans care determină excepţia de la posibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară, art. 998-999 şi art. 1416 C. civ. de la 1864;

3. să constate că reclamanta S.C. A. S.R.L. are un drept de folosinţă şi asupra celor două încăperi din magazia C8 aflată pe latura de vest a bazei sportive, lângă sala de forţă, în incinta aceleiaşi baze sportive D. din Calea x, sector 3 Bucureşti, precum şi a tuturor investiţiilor pe care le-a realizat în acest complex sportiv, astfel cum vor rezulta din expertiză; (acţiune în constatare) - în temeiul art. 35 raportat la art. 5 alin. (3) C. proc. civ. şi principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, art. 998-999 şi art. 1416 C. civ. de la 1864/art. 1349 şi urm. din Noul C. civ.

4. să oblige pârâtele ca, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 300 RON/zi de întârziere, să încheie cu reclamanta S.C. A. S.R.L.:

- în principal, un contract de asociere în participaţiune asupra terenurilor menţionate, aceasta fiind justa despăgubire pentru prejudiciul provocat reclamantei de către pârâtă, prin propria turpitudine.

- în subsidiar, dacă se va aprecia că asocierea în participaţiune este inadmisibilă în speţă, un contract de servicii, astfel cum este reglementat de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 (obligaţie de a face) - în temeiul art. 5 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 1164 şi urm. Noul C. civ.

5. să oblige pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 26.06.2014 reclamantele au depus cerere modificatoare a acţiunii introductive, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

I. constatarea că, raportat la cele dispuse prin sentinţa comercială nr. 9486 pronunţată la 08.10.2010, rămasă definitivă prin decizia comercială nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială la 24 martie 2011 şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 4129 din 14.12.2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, reclamantele deţin şi în prezent un drept de folosinţă privind terenurile de tenis nr. 3, 4, 5 şi 6 din incinta Bazei Sportive" D., situate în Calea x, precum şi asupra celor două încăperi din magazia G8 aflat pe latura de vest a bazei sportive, lângă sala de forţă;

II. constatarea realizării de către reclamante a unor investiţii majore privind terenurile de tenis menţionate mai sus, precum şi cu privire la încăperile situate în magazia C8, astfel cum au fost menţionate în mod expres si detaliat în "răspunsul" formulat de reclamante la întâmpinările formulate de pârâte;

III. constatarea ca, în urma pronunţării nulităţii absolute a contractului de închiriere nr. 18 din 3.1.2005 încheiat între reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta C., prin sentinţa civilă nr. 9486 din 8.10.2010, pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, rămasă definitivă şi irevocabilă, contractul provenit din novaţia contractului de asociere în participaţiune nr. 3178 din 11.08.2003 încheiat între părţile mai sus-menţionate acesta a fost reactivat, urmând să îşi producă în continuare efecte.

Pârâtul C. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune nr. x/11.08.2003 încheiat între C. şi S.C. A. S.R.L. cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la acel moment şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la 29.10.2014, reclamantele au arătat că în ceea ce priveşte capătul I al cererii modificatoare prin care se solicită constatarea existenţei unui drept de folosinţă asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 şi 6 situate în incinta Bazei Sportive "D." precum şi asupra celor două încăperi din magazia C8 aflată pe latura de vest a bazei sportive lângă sala de forţă, acesta se referă exclusiv la reclamanta pârâtă S.C. A. S.R.L.

În ceea ce priveşte capătul II al cererii modificatoare, reclamantele au precizat că realizarea unor investiţii majore privind terenurile de tenis anterior menţionate precum şi cu privire la încăperile magaziei C8 au fost realizate de S.C. A. S.R.L., iar această solicitare are caracter subsidiar, vizând exclusiv situaţia în care s-ar admite cererea reconvenţională a pârâtului C. prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. x/11.08.2003.

Reclamantele au mai arătat că acest capăt de cerere are la bază principiul îmbogăţirii fără justă cauză, iar evaluarea provizorie a investiţiilor se ridică la suma de 309.400 RON (30.000 RON şi 70.000 euro).

Referitor la capătul III al cererii modificatoare, reclamantele au arătat că prin acest capăt de cerere se solicită a se constata existenţa valabilă a drepturilor şi obligaţiilor părţilor decurgând din contractul de asociere în participaţiune.

La data de 29.10.2014 reclamantele au depus la dosar cerere de renunţare la judecata capătului 1 al cererii introductive (având ca obiect inexistenţa dreptului pârâţilor de a solicita evacuarea reclamantelor pentru lipsa titlului), a capătului 2 al cererii introductive (având ca obiect constatarea existenţei drepturilor esenţiale ale părţilor rezultate din contractul nul, respectiv a dreptului de folosinţă al reclamantei S.C. A. S.R.L., asupra terenurilor de tenis nr. 3, 4, 5 şi 6 şi a dreptului pârâtelor de a beneficia de activitatea sportivă de iniţiere şi performanţă asigurată de S.C. A. S.R.L.) şi la capătul 4 al cererii introductive (având ca obiect obligarea pârâţilor ca sub sancţiunea de daune cominatorii să încheie cu reclamanta S.C. A. S.R.L. în principal, un contract de asociere în participaţiune asupra terenurilor menţionate, iar în subsidiar, un contract de servicii astfel cum este reglementat de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006), reclamantele menţinându-şi capătul 3 de cerere, astfel cum a fost precizat prin cererea modificatoare.

La data de 05.01.2014, reclamantele au depus la dosar precizări arătând că prin cererea modificatoare au invocat ca temei juridic prevederile art. 111 C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte capătul 2 de cerere, având ca obiect constatarea investiţiilor efectuate, acesta are caracter subsidiar, urmând a fi admis numai în ipoteza admiterii cererii reconvenţionale, principiul îmbogăţirii cauzei fiind un argument pentru ca, în funcţie de acţiunile pârâtelor să-şi poată recupera valoarea investiţiilor efectuate.

Prin încheierea de şedinţă din 12.02.2015 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale, reţinând prevederile art. 36 C. proc. civ. şi constatând că în prezenta cauză, Ministerul Educaţiei Naţionale nu este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă, instanţa a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecata capetelor 1, 2 şi 4 ale cererii introductive, instanţa rămânând învestită numai cu capetele de cerere având ca obiect constatarea dreptului de folosinţă al reclamantelor asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 şi 6 şi a celor două încăperi ale magaziei C8 (capătul I al cererii modificatoare), constatarea investiţiilor efectuate de reclamante (capătul II al cererii modificatoare) şi constatarea "reactivării" contractului de asociere în participaţiune (capătul III al cererii modificatoare).

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect constatarea realizării de către reclamante a investiţiilor asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 şi 6 şi a celor două încăperi ale magaziei C8, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată, având în vedere prevederile art. 35 C. proc. civ. (echivalentul art. 111 C. proc. civ. de la 1865), întrucât reclamantele au solicitat constatarea unei situaţii de fapt, respectiv, realizarea investiţiilor pe terenurile de tenis 3, 4, 5 şi 6 şi nu constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă din 12.02. 2015, instanţa având în vedere prevederile art. 36 C. proc. civ. a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. pentru celelalte capete de cerere, privind constatarea dreptului de folosinţă asupra terenurilor de tenis 3,4,5 şi 6 situate în incinta Bazei Sportive "D." şi privind constatarea "reactivării" contractului de asociere în participaţiune, întrucât nu este subiect activ în raporturile juridice deduse judecăţii, nefiind parte nici în contractul de închiriere nr. x/03.01.2015 şi nici în contractul de asociere în participaţiune nr. x/11.08.2003.

Prin sentinţa civilă nr. 1239 din 12.03.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respins capătul de cerere formulat de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi MINISTERUL TINERETULUI şi SPORTULUI privind constatarea realizării de către reclamante a unor investiţii majore privind terenurile de tenis 3, 4, 5 şi 6 şi cele două încăperi din magazia C8, ca inadmisibil.

Au fost respinse celelalte capete ale acţiunii modificate şi precizate, formulate de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi MINISTERUL TINERETULUI şi SPORTULUI, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.

Au fost respinse celelalte capete ale acţiunii modificate şi precizate, formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii C. şi MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI, ca neîntemeiate.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reclamantei-pârâte S.C. A. S.R.L. şi a pârâtului-reclamant C. privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1239 din 12.03.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 170/2016 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1239 din 12.03.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea transmisă prin poştă la 24 mai 2016, intimatul-pârât C. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că în cauza dedusă judecaţii, faţă de valoarea obiectului capetelor de cerere formulate de către recurentă în urma cererii precizatoare sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în tot a deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Intimatul-pârât MINISTERUL TINERETULUI şi SPORTULUI, prin întâmpinarea depusă la 10 iunie 2016 a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinările formulate în cauză, transmis prin poştă la 4 iulie 2016, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului în raport de împrejurarea că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, constând în valoarea contractului de asociere în participaţiune nr. x/11.08.2003 este de 480.000 euro, valoare determinată potrivit dispoziţiilor art. VI (Repartizarea beneficiilor), pct. 6.1. potrivit cărora "asociatul prim va primi 10% din beneficii dar nu mai puţin de 200 Euro pe lună [...]", iar "asociatul secund va primi 90% din beneficii, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 20 de ani, în acord cu prevederile art. III (Durata contractului).

În acest context, recurenta arată că suma menţionată depăşeşte pragul valoric necesar pentru exercitarea căii de atac a recursului, sens în care solicită şi înlăturarea apărărilor formulate de intimaţi ca fiind vădit neîntemeiate şi nefondate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2016 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 21 noiembrie 2016, recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat, în esenţă, înlăturarea concluziilor Raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, urmând a se constata admisibilitatea căii de atac faţă de faptul că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este de 480.000 EUR, sumă ce depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON necesar pentru existenţa căii de atac a recursului.

La 22 noiembrie 2016, intimatul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că este de acord cu concluziile Raportului asupra admisibilităţii în principiu.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 170/2016 din 28 ianuarie 2016, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1239 din 12.03.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv (...)".

Înalta Curte, reţine că, în cauza dedusă judecăţii, valoarea obiectului capetelor de cerere formulate de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în urma răspunsului la rezoluţia primei instanţe din 12.03.2014, depus la 28.03.2014 şi a cererii precizatoare depusă la 29.10.2016 este următoarea:

Pentru primul capăt de cerere ce are ca obiect constatarea existenţei unui drept de folosinţă asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 şi 6 situate în incinta Bazei Sportive "D.", precum şi asupra celor două încăperi din magazia C8 aflată pe latura de vest a bazei sportive lângă sala de forţă, recurenta a menţionat valoarea de 2.899 RON, determinată prin raportare la valoarea de impunere pe an a imobilului. Iar în ceea ce priveşte capătul 3 de cerere, care vizează constatarea "reactivării" contractului de asociere în participaţiune nr. x/11.08.2003, în sensul că acesta îşi produce, în continuare, efectele juridice a precizat că valoarea contractului de asociere în participaţiune este de 480.000 euro.

În ceea ce priveşte capătul 2 de cerere referitor la constatarea realizării de către reclamantă a unor investiţii majore privind terenurile de tenis menţionate, precum şi cu privire la cele două încăperi din magazia C8, recurenta a menţionat că valoarea provizorie a investiţiilor se ridică la suma de 30.000 RON şi 70.000 euro, respectiv 309.400 RON, echivalentul în moneda naţională la cursul stabilit la data introducerii acţiunii.

În acest context, Înalta Curte reţine că pentru primul capăt de cerere ce are ca obiect constatarea existenţei unui drept de folosinţă asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 şi 6 situate în incinta Bazei Sportive "D.", precum şi asupra celor două încăperi din magazia C8 aflată pe latura de vest a bazei sportive lângă sala de forţă, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "în cazul cererilor în materie imobiliară având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale".

Referitor la capătul 2 de cerere ce vizează constatarea realizării de către reclamantă a unor investiţii majore privind terenurile de tenis menţionate, precum şi cu privire la cele două încăperi din magazia C8, Înalta Curte reţine că valoarea provizorie a investiţiilor se ridică la suma totală de 339.400 RON, potrivit precizărilor recurentei.

În ceea ce priveşte capătul 3 de cerere privind constatarea valabilităţii ("reactivării" potrivit precizării reclamantei) contractului de asociere în participaţiune nr. x/11.08.2003 în sensul că acesta produce, în continuare, efecte juridice, în determinarea valorii obiectului cererii sunt incidente prevederile art. 101 alin. (1) şi (2) teza finală potrivit cărora în cererile privitoare la constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept se va ţine seama de valoarea obiectului contractului.

În cazul contractului de asociere în participaţiune valoarea obiectului contractului se determină ţinând seama de bunurile şi valorile care reprezintă contribuţia celor doi asociaţi la realizarea asocierii.

Or, ţinând seama de bunurile şi valorile ce reprezintă aportul asociaţilor conform art. IV din contractului de asociere în participaţiune a cărui valabilitate se solicită a se constata, instanţa reţine că valoarea acestora se situează sub valoarea de până la 1.000.000 RON.

Aşa fiind, cum valoarea obiectului cererii se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015, rezultă că hotărârea instanţei de apel este definitivă şi nu mai poate fi atacată cu recurs.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs."

Prin urmare, decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Totodată, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 170/2016 din 28.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.