Extraordinary appeal annulled for failure to pay judicial stamp tax on property division claim

Asupra recursului de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 29.11.2013, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 247.512,5 euro (1.101.430,62 RON), reprezentând cota-parte indiviză de 1/2 din sumele încasate cu titlu de preţ din vânzarea unui număr de 10 apartamente proprietate comună a părţilor, situate în Bucureşti, str. x, bl. 19. 3 şi scara nr. 5, a sumei de 27.461,7 euro (122.204,56 RON), reprezentând dobânda penalizatoare, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 212/19.02.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă a admis acţiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 247.512,5 euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 din preţul încasat pentru vânzarea apartamentelor proprietate comună şi a mai obligat pârâtul la plata sumei de 27.461,7 euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând dobânda penalizatoare, pe perioada cuprinsă între data încasării preţului şi data formulării acţiunii şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, pârâtul C. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 571 A/24.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. împotriva sentinţei civile nr. 212/19.02.2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă, precum şi cererea apelantului-pârât privind cheltuielile de judecată, luându-se act că intimaţii-reclamanţi şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul C. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor recurate, respectiv trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în principal Judecătoriei Sectorului 2 ca instanţă de fond competentă, iar în subsidiar instanţei de apel, cu îndrumarea de a se administra probele cu martori şi expertiza tehnică în specialitatea construcţii şi de a reanaliza fondul cauzei şi excepţiile invocate în limitele cu care instanţa de fond a fost învestită.

Prin întâmpinarea transmisă prin poştă la 23.03.2016, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat, în principal, anularea recursului formulat de pârâtul C. ca netimbrat, întrucât în finalul motivelor de recurs a fost reiterată cererea de ajutor public judiciar formulată în faţa instanţei de apel, aceasta nefiind însoţită de vreun înscris care să facă dovada situaţiei financiare a recurentului, sens în care se apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 11 şi urm. din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În subsidiar, se solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimaţi, recurentul a solicitat înlăturarea susţinerilor intimaţilor ca fiind nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La data de 16 noiembrie 2017, intimaţii-reclamanţi au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat, în principal, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., anularea recursului ca netimbrat, dată fiind soluţia de respingere a cererii de reexaminare în scopul acordării ajutorului public judiciar pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 29 martie 2016 în dosarul nr. x/2013; într-un prim subsidiar, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, problema de drept nefiind una controversată, situaţia de fapt fiind complet şi judicios lămurită de instanţele de fond, iar întreg probatoriul deja administrat; în al doilea subsidiar, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., au solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat.

Recurentul-pârât nu a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul-pârât nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 8031 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosar recurs.

De asemenea, constatând că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de recurentul-pârât C..

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală. Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât chestiunea prealabilă invocată este întemeiată.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 571A din 24.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.