Stock assignment validity: No retroactive effect of subsequent AGA nullity on prior consent and administrator mandate continuity

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1188/F/24.09.2015, Tribunalul Bihor a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a d-lui cons. jur. A. pentru pârâta S.C. B. S.R.L. cu sediul în satul Păntăşeşti jud. Bihor.

A respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a d-lui avocat C. pentru pârâta S.C. B. S.R.L.

A admis cererea principală modificată formulată de reclamantul D. cu domiciliul ales în jud. Bihor împotriva pârâţilor S.C. B. S.R.L., E. şi S.C. F. S.A., ambii cu domiciliul procesual ales în jud. Bihor- persoana desemnată cu primirea corespondenţei fiind d-l G..

A respins ca nefondată cererea de intervenţie în interesul pârâtei S.C. B. S.R.L formulată de intervenienta S.C. H. S.A. cu sediul procesual ales în jud. Bihor- persoana desemnată cu primirea corespondenţei fiind d-l G..

A declarat nul contractul de cesiune încheiat la data de 10.09.2008 între pârâţii S.C. B. S.R.L., E. şi S.C. F. S.A.

A obligat pârâţii la plata în solidar către reclamant a sumei de 42.491,52 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrate, au declarat apel apelanta intervenientă în numele altei persoane S.C. H. S.A., apelanţii pârâţi S.C. I. S.R.L. şi E. şi apel incident apelantul D..

Prin decizia civilă nr. 38/C/2016-A din 4 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al S.C. J. S.R.L. pentru apelanta S.C. H. S.A.; s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional al S.C. Stoica şi Asociaţii şi K. pentru apelanta S.C. H. S.A.; s-a anulat apelul formulat de S.C. H. S.A. ca fiind formulat de persoane care nu au calitatea de reprezentant; s-a respins excepţia inadmisibilităţii apelului formulat de S.C. I. S.R.L. şi E.; s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii S.C. I. S.R.L. şi E. împotriva încheierii de şedinţa din 28.01.2015 şi a sentinţei nr. 153/COM/11.02.2015 pronunţate de Tribunalul Bihor, pe care le menţine în totalitate; s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de aderare la apel formulată de intimatul D.; s-a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de intimatul D..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut cu privire la apelul formulat de S.C. H. S.A. că susţinerile intimatului potrivit cărora la data formulării apelului 07 mai 2015 S.C. J. S.R.L. nu mai deţinea calitatea de administrator al apelantei S.C. H. S.A., nefăcându-se dovada că după expirarea termenului pentru care a fost numită ar fi acceptat expres un alt mandat de administrator, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 15312 din Legea nr. 31/1990.

Instanţa de apel a reţinut că susţinerea apelantei potrivit căreia încetarea mandatului administratorului nu poate interveni decât în caz de revocare, de numire a unor noi mandatari prin renunţarea mandatarului la mandat şi insolvenţa mandantului/mandatarului este nefondată deoarece acestea sunt cauze particulare de încetare a mandatului, iar în aceste cauze particulare sunt aplicabile şi cauzele generale de stingere a obligaţiilor contractuale, printre care şi expirarea termenului stipulat.

De asemenea a reţinut că nu poate fi avută în vedere nici susţinerea potrivit căreia S.C. J. S.R.L. ar deţine calitatea de reprezentant legal deoarece este înscrisă în registrul comerţului, unde s-a înregistrat că apelanta ar avea un alt administrator, cât timp pe de o parte, din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului rezultă că mandatul S.C. J. S.R.L. a expirat din 09 decembrie 2009, iar pe de altă parte faptul că nu s-a înregistrat un nou administrator nu este de natură să prelungească un mandat expirat.

Faţă de faptul că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a fost apreciată ca întemeiată, instanţa de apel a apreciat că este întemeiată şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a L. şi SCA M. având în vedere că aceştia nu au fost împuterniciţi să reprezinte convenţional apelanta de către reprezentantul legal al acesteia.

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul E. şi S.C. I. S.R.L. instanţa de apel a reţinut că excepţia de inadmisibilitate a apelului respectiv a motivului referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de către D. sunt neîntemeiate având în vedere caracterul devolutiv al apelului şi prevederile art. 282 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Instanţa de apel a reţinut că reclamantul a formulat acţiune în calitate de asociat al S.C. I. S.R.L., aspect ce rezultă atât din motivele invocate în acţiune, cât şi din răspunsul la întâmpinare, depus la dosar la data de 27 noiembrie 2009, anterior soluţionării dosarului nr. x/2008 prin care reclamantul, răspunzând excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocată de către pârâţi şi intervenienţi şi-a susţinut calitatea procesuală activă prin prisma interesului pe care îl are în calitate de asociat.

Instanţa de apel a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă atât timp cât prin acţiune a invocat motive de nulitate absolută a contractului şi a dovedit că are interes, temeinicia motivelor invocate şi calificarea acestora ca fiind motive de nulitate absolută sau relativă sunt chestiuni ce ţin de fondul cauzei.

Pe fondul cauzei instanţa de apel a apreciat în mod corect că prima instanţă a reţinut lipsa consimţământului S.C. I. S.R.L. la încheierea contractului ce face obiectul cauzei, cu consecinţa constatării nulităţii acestuia.

Instanţa de apel a reţinut că apelanta S.C. I. S.R.L. a semnat contractul ce face obiectul cauzei prin N. în calitate de administrator, însă prin sentinţa nr. 421/28 februarie 2003 a Tribunalului Iaşi, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1257/01 noiembrie 2013 s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA S.C. I. S.R.L. din data de 10 septembrie 2008 prin care N. a fost numită administrator al acestei societăţi.

Prin urmare, având în vedere efectele retroactive ale nulităţii precum şi principiile quandum nullum est, nullum product effectum şi resoluto jure dantis, resulvitur jus accipientis, în mod just instanţa de fond a apreciat că N. nu a deţinut în mod legal calitatea de reprezentant legal al S.C. I. S.R.L. la data încheierii contractului, astfel că a lipsit consimţământul acestei societăţi cu privire la cesiunea de acţiuni, lipsa consimţământului, fiind sancţionată cu nulitatea absolută.

Instanţa de apel a reţinut că nu este fondată nici susţinerea conversiunii actului juridic invocată de către apelanţi, în sensul în care, deşi nul ca şi hotărâre AGA era perfect valabil ca şi contract de mandat, care permitea doamnei N. să exprime consimţământul la încheierea contractului de cesiune în numele S.C. I. S.R.L., deoarece pentru a fi apreciată drept un contract de mandat, aceasta ar trebui să exprime voinţa societăţii.

Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de intimatul D. a reţinut că este inadmisibilă faţă de prevederile art. 293 C. proc. civ. deoarece intimatul nu tinde la schimbarea soluţiei pronunţată de prima instanţă ci la păstrarea ei, urmărind doar schimbarea parţială a considerentelor hotărârii.

1. Împotriva deciziei nr. 38/C/04 februarie 2016 - A pronunţată de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs I. S.R.L. (B.) prin M., I. S.R.L., E., H. prin L. şi D..

În motivarea cererilor de recurs recurenţii I. S.R.L., H. S.A., E. după expunerea situaţiei de fapt au criticat decizia recurată arătând că:

a) este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 15312 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor şi al interpretării eronate a dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 şi art. 1552-1555 C. civ., art. 67 şi 68 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenţii arată că, contrar raţionamentului instanţei de apel, dispoziţiile legale prevăzute de art. 15312 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 reţinute în motivarea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal şi convenţional nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauză, considerentele deciziei recurate sub acest aspect fiind rezultatul unei confuzii operate de instanţa de apel între numirea administratorilor şi prelungirea mandatului acestora.

Astfel, arată recurenţii, în lipsa unei manifestări de voinţă contrare a administratorului al cărui mandat este prelungit - în lipsa unei demisii din partea acestuia - şi în prezenţa unor date neechivoce de continuare a mandatului în sensul îndeplinirii de acte specifice de administrare, nu poate fi primit raţionamentul instanţei de apel potrivit căruia continuarea tacită a mandatului este exclusă.

Recurenţii arată că potrivit dispoziţiilor Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor H. S.A. din data de 21 iunie 2004 şi în conformitate cu prevederile Actului Constitutiv, mandatul administratorilor H. S.A. se prelungeşte automat prin mandate succesive de câte patru ani, afară de cazul în care adunarea generală a acţionarilor decide cu cel puţin 70% din capitalul social, revocarea J. S.R.L. şi numirea altui administrator.

b) Sub aspectul modului de soluţionare a motivului de apel referitor la greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, recurenţii arată că este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) şi totodată motivarea deciziei sub acest aspect este şi contradictorie (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Recurenţii arată că, împrejurarea că intimatul-reclamant ar fi acţionat în calitate de asociat al B. motiv pentru care este interesat de tranzacţiile efectuate de societate cu activele aflate în patrimoniu nu poate justifica menţinerea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acestuia.

În speţă arată recurenţii, cel mult situaţia de fapt conduce la reţinerea reprezentării în baza unui mandat simplu sau a reprezentării în baza unui mandat aparent, situaţie juridică sancţionată nu cu nulitate, ci cu inopozabilitate. Mai mult decât atât, din perspectiva naturii juridice a unei eventuale nulităţi, aceasta este cel mult una relativă şi putea fi invocată doar de către B., fiind incontestabilă lipsa calităţii procesuale active a lui D..

c) Sub aspectul greşitei aplicări a principiului quand nullum est, nullum product effectum recurenţii apreciază că împrejurarea că Hotărârea AGA a B. prin care doamna N. a fost desemnată în calitate de administrator al societăţii a fost anulată nu este de natură să atragă şi anularea contractului de cesiune încheiat între B., în calitate de vânzător şi E. şi F. S.A. în calitate de cumpărători. Mai mult, având în vedere că la data la care hotărârea de anulare a AGA prin care doamna N. a fost desemnată în calitate de administrator al B. este mult ulterioară datei încheierii contractului de cesiune, rezultă că până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti de anulare a AGA administratorul societăţii şi-a exercitat funcţia în conformitate cu prevederile legale şi statutare.

În ceea ce priveşte aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, recurenţii arată că acesta se aplică doar în cazul contractelor succesive translative de drepturi şi are în vedere anularea contractelor ulterioare ca urmare a anulării unui act translativ anterior. Or, hotărârile A.G.A. ale B. anulate în dosarul nr. x/2012 nu sunt contracte translative de drepturi şi nu au reprezentat titlul de proprietate al B. asupra acţiunilor cesionate.

Referitor la critica recurenţilor care vizează încălcarea principiului non reformatio in pejus, aceştia apreciază că din structura internă a deciziei recurate rezultă că între paginile 17 - 20 sunt analizate exclusiv apelurile lui E. şi I. S.R.L. Cu toate că Tribunalul Bihor a respins în mod expres cererea de chemare în judecată prin raportare la motivul de nulitate absolută - cauză ilicită -, instanţa de apel a reţinut acest motiv de nulitate în cadrul apelului înrăutăţind situaţia în propriul apel.

Sub aspectul puterii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2007 recurenţii apreciază că raţionamentul este nelegal faţă de faptul că în dosarul menţionat circumstanţele cauzei sunt esenţialmente diferite faţă de cele supuse judecăţii în prezenta cauză.

Ca atare, susţin recurenţii contrar raţionamentului instanţei de apel hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2007 nu poate fi reţinută în cauză nici ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului întrucât s-ar aduce atingere însăşi dreptul la un proces echitabil.

Intimatul D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de apelanţii-pârâţi şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind temeinică şi legală.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Literatura juridică a statuat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa de judecată a recurs la textele de lege aplicabile speţei, dar fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 15312 din Legea nr. 31/1990.

Este adevărat că art. 15312 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede că pentru ca numirea unui administrator, respectiv a unui membru al directoratului său al consiliului de supraveghere să fie valabilă din punct de vedere juridic, persoana numită trebuie să o accepte în mod expres, însă acestea sunt aplicabile doar în cazul numirii administratorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acceptarea scrisă din partea celui nominalizat pentru funcţia de administrator reprezintă o condiţie de valabilitate a mandatului doar în cazul numirii administratorului în funcţie nu şi în cazul prelungirii mandatului administratorului existent.

Împrejurarea că la Oficiul Registrului Comerţului nu a fost înregistrată nicio prelungire a mandatului şi după data de 9 decembrie 2009 nu este de natură să ducă la concluzia că administratorul nu mai poate îndeplini acte în numele societăţii H., cu atât mai mult cu cât după această dată la registrul comerţului nu a fost înregistrată nicio altă persoană care să reprezinte societatea şi care să fi depus specimen de semnătură potrivit art. 1432 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia în acest context că potrivit înscrisului din 04 aprilie 2016 prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor S.C. H. S.A. s-a hotărât prelungirea mandatului administratorului persoană juridică S.C. J. S.R.L. până la data de 04 aprilie 2020 .

Aşadar, în condiţiile în care nu există o revocare a mandatului de reprezentare a H. în acest litigiu, mandatul rămâne valabil pentru toate actele de procedură efectuate în cadrul procesului respectiv, promovarea şi susţinerea căilor de atac inclusiv angajarea reprezentanţilor convenţionali.

În ceea ce priveşte critica recurenţilor privind greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, Înalta Curte o va înlătura faţă de faptul că prin cererea de chemare în judecată au fost invocate motive de nulitate absolută.

Nulitatea absolută este cea care sancţionează nerespectarea la încheierea contractului juridic a unei norme care ocroteşte un interes general.

Faţă de regimul juridic al nulităţii absolute, în sensul că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, rezultă că reclamantul şi-a manifestat interesul pe care îl are în calitatea sa de asociat al societăţii B. S.R.L.

De asemenea va înlătura şi motivul de nelegalitate invocat de către recurenţi care vizează nemotivarea hotărârii sub acest aspect.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea unei hotărâri se poarte cere când se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din această perspectivă precum şi din perspectiva criticilor recurenţilor rezultă că instanţa de apel a motivat decizia referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Faptul că raţionamentul instanţei de apel nu coincide cu raţionamentul recurenţilor nu înseamnă că aceştia se pot prevala cu succes de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica recurenţilor privind greşita aplicare a principiilor quand nullum est, nullum product effectum (ceea ce nu este nu poate produce niciun efect) şi resulto iure dantis, resolvitur jus accipientis (anularea actului subsecvent ca urmare a actului iniţial) Înalta Curte apreciază că este întemeiată.

Pentru acurateţe juridică Înalta Curte face precizarea că prima instanţă a reţinut întemeiat motivul de nulitate absolută privitor la lipsa totală a consimţământului, aspect însuşit de către instanţa de apel care a apreciat că lipsa calităţii de reprezentant legal a persoanei care încheie acte juridice în numele societăţii conduce la lipsa consimţământului societăţii comerciale, întrucât voinţa exprimată nu emană de la organele sale.

Este adevărat că Hotărârea A.G.A. din 10 septembrie 2008 prin care doamna N. a fost numită în calitate de reprezentant al B. a fost desfiinţată prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2012, însă efectele constatării nulităţii absolute a Hotărârii A.G.A. nu pot fi extinse asupra verificării condiţiilor de valabilitate ale contractului de cesiune de acţiuni din 10 septembrie 2008 deoarece la data încheierii acestuia condiţiile de valabilitate erau pe deplin îndeplinite.

Aşadar, nulitatea Hotărârii A.G.A. privind desemnarea administratorului N. nu retroactivează, iar contractul de cesiune nu este afectat de declararea nulităţii hotărârii atât timp cât la încheierea acestuia hotărârea de desemnare a reprezentantului legal al B. nu a fost anulată.

Într-o altă exprimare, contrar raţionamentului instanţelor de fond, faptul că Hotărârea A.G.A. a B. prin care doamna N. a fost desemnată în calitate de administrator al societăţii a fost anulată nu este de natură să atragă şi anularea contractului de cesiune încheiat între B., în calitate de vânzător şi E. şi F. S.A., în calitate de cumpărători.

Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia în acest context că data la care s-a anulat Hotărârea A.G.A. prin care doamna N. a fost desemnată administrator al B. este mult ulterioară (sentinţa nr. 421/28 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi) datei încheierii contractului de cesiune (10 septembrie 2008), astfel că până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti de anulare A.G.A., administratorul societăţii şi-a exercitat funcţia în conformitate cu prevederile legale şi statutare.

Faţă de faptul că la momentul încheierii contractului de cesiune de acţiuni (10 septembrie 2008), acesta a fost semnat de către cedentul B. prin doamna N. în calitate de reprezentant legal potrivit Hotărârii A.G.A. din aceeaşi dată, respectiv 10 septembrie 2008 rezultă fără echivoc că această situaţie nu se confundă cu lipsa consimţământului care înseamnă acea împrejurare în care una dintre părţile contractului nu şi-a însuşit contractul prin semnătură.

În consecinţă, consimţământul fiind valabil exprimat la data încheierii contractului de cesiune de acţiuni (10 septembrie 2008) rezultă că instanţele de fond au aplicat greşit principiile quand nullum est, nullum product effectum (ceea ce nu este nu poate produce nici un efect) şi resulto iure dantis resolvitur jus accipientis (anularea actului subsecvent ca urmare a actului iniţial).

Referitor la critica recurenţilor în sensul că a fost încălcat principiul non reformatio in pejus, Înalta Curte o va înlătura faţă de faptul că această critică vizează practic considerentele deciziei recurate şi nicidecum soluţia pronunţată deoarece prin sentinţa nr. 153/COM/11 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost admisă cererea principală modificată şi a fost declarat nul contractul de cesiune încheiat la data de 10 septembrie 2008.

În ceea ce priveşte critica recurenţilor referitoare la puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2007, Înalta Curte apreciază că este întemeiată faţă de faptul că instanţa de apel deşi precizează "nu se poate reţine că ar opera puterea de lucru judecat, având în vedere că este vorba de un alt contract de cesiune", menţionează totuşi că hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2007 nu poate fi ignorată întrucât în aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că principiul securităţii juridice constituie unul din elementele fundamentale ale dreptului la un proces echitabil.

Contrar raţionamentului instanţei de apel, Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2007 nu poate fi reţinută în prezenta cauză ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului deoarece s-ar aduce atingere însăşi dreptului la un proces echitabil.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul recurenţilor-pârâţi Societatea I. S.R.L. şi E. şi recurenta-intervenientă Societatea H. S.A.; va modifica în parte decizia recurată în sensul că va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a Societăţii J. S.R.L. pentru Societatea H. S.A.; va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a L. şi K.; va admite apelul declarat de apelanţii-pârâţi Societatea I. S.R.L. şi E. şi de intervenienta Societatea H. S.A. împotriva sentinţei nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunţată Tribunalului Bihor; va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată şi în consecinţă va admite cererea de intervenţie formulată de Societatea H. S.A. în interesul pârâtei Societatea I. S.R.L.; va menţine dispoziţiile din decizia recurată referitoare la soluţionarea cererii de apel formulată de pârâţii Societatea I. S.R.L. şi E. împotriva încheierii de şedinţă din 28 ianuarie 2015 pronunţată Tribunalului Bihor şi a cererii de aderare la apel formulată de intimatul D. şi va menţine dispoziţiile din sentinţa nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunţată Tribunalului Bihor privind soluţionarea excepţiilor lipsei calităţii de reprezentant a d-lui consilier juridic A. şi a d-lui avocat C. pentru pârâta Societatea B. S.R.L.

Potrivit art. 274 C. proc. civ. va obliga intimatul D. la plata sumei de 42.960,26 RON reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs şi apel către recurenta-intervenientă Societatea H. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi Societatea I. S.R.L. şi E. şi recurenta-intervenientă Societatea H. S.A. împotriva deciziei nr. 38/C/2016-A din 04 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte decizia recurată în sensul că:

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a Societăţii J. S.R.L. pentru Societatea H. S.A.

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a L. şi K. pentru Societatea H. S.A.

Admite apelul declarat de pârâţii Societatea I. S.R.L. şi E. şi de intervenienta Societatea H. S.A. împotriva sentinţei nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunţată Tribunalului Bihor.

Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D..

Admite cererea de intervenţie formulată de Societatea H. S.A. în interesul pârâtei Societatea I. S.R.L.

Menţine dispoziţiile din decizia recurată referitoare la soluţionarea cererii de apel formulată de pârâţii Societatea I. S.R.L. şi E. împotriva încheierii de şedinţă din 28 ianuarie 2015 pronunţată Tribunalului Bihor şi a cererii de aderare la apel formulată de intimatul D..

Menţine dispoziţiile din sentinţa nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunţată Tribunalului Bihor privind soluţionarea excepţiilor lipsei calităţii de reprezentant a d-lui consilier juridic A. şi a d-lui avocat C. pentru pârâta Societatea B. S.R.L.

Obligă intimatul-reclamant D. la plata sumei de 42.960,26 RON reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs şi apel, către recurenta-intervenientă Societatea H. S.A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2017.