Finality of judgments barring appeals against decisions declaring objections to annulment inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving in force the Court of Appeal's decision rejecting the appellant's objection to annulment. The dispute involved a party's attempt to appeal a Court of Appeal decision that had previously declared her objection to annulment inadmissible against a final civil judgment. The Court held that the appealed decision was final and could not be challenged by appeal, applying the legal principle of the legality of judicial remedies which prohibits using procedural means other than those expressly provided by law to reform a judgment. This principle, derived from the Code of Civil Procedure and reinforced by Constitutional and European human rights standards, renders the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Finality of judgments barring appeals against decisions declaring objections to annulment inadmissible: Decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2015/a1.1.1.1, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Târgovişte, solicitând anularea deciziei civile nr. 7/14.01.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015.1.1.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I Civilă, prin decizia nr. 204 din 30.05.2016 a respins ca inadmisibilă contestaţia în anularea deciziei civile nr. 7/14 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Târgovişte.
Împotriva deciziei nr. 204 din 30.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I-a Civilă, a declarat recurs reclamanta A..
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, astfel cum dispun cerinţele art. 488 C. proc. civ. şi nu a fost motivată în fapt.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, soluţia preconizată fiind în sensul că recursul nu este admisibil în principiu, raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 noiembrie 2016, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs, raportul a fost comunicat părţilor la 17 noiembrie 2016.
Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia a I-a Civilă a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 7 din 14 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive… orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării"
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 204 din 30 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 februarie 2017.