Admissibility of appeal against refusal to refer preliminary question to CJEU and improper suspension of proceedings pending such challenge

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., să dispună rezilierea contractului de asociere în vederea executării activităţilor miniere de exploatare a calcarului încheiat cu pârâta la 18 martie 2014, cu cheltuieli de judecată. Prin sentinţa nr. 18/C/2016 din 17 iunie 2016, Curtea de Apel Oradea a stabilit competenţa materială de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă. La 1 noiembrie 2016, Direcţia pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (D.P.A.P.S.) a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii, iar pe fond a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de asociere în vederea executării activităţilor miniere de exploatare a calcarului, încheiat la 18 martie 2016, între reclamanta S.C. A. S.A. şi pârâta S.C. A. S.A.

Prin sentinţa nr. 121 din 20 iunie 2017, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., având ca obiect reziliere contract. A admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de D.P.A.P.S. şi a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în vederea executării activităţilor miniere de exploatare a calcarului, încheiat la 18 martie 2016, între reclamanta S.C. A. S.A. şi pârâta S.C. A. S.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. A. S.A.

Prin încheierea din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a suspendat soluţionarea apelului formulat de apelanta S.C. A. S.A., ce face obiectul dosarului nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele S.C. A. S.A. şi D.P.A.P.S. împotriva sentinţei nr. 121 din 20 iunie 2017, precum şi a încheierilor de şedinţă din 4 octombrie 2016, 11 octombrie 2016, 1 noiembrie 2016, 15 noiembrie 2016 şi 21 februarie 2017, pronunţate de Tribunalul Bihor, până la soluţionarea definitivă a recursului formulat de apelantă împotriva măsurii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).

Din cuprinsul încheierii din 25 octombrie 2018 reiese că, la termenul respectiv, apelanta S.C. A. S.A. a formulat cerere de sesizare a CJUE, raportat la dispoziţiile art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Deliberând asupra cererii de sesizare a CJUE, pornind de la dispoziţiile art. 267 TFUE, Curtea de Apel Oradea a reţinut, în esenţă, că judecătorul naţional este singurul competent a decide asupra conţinutului întrebărilor preliminare şi daca acestea sunt relevante pentru soluţionarea litigiului. S-a mai reţinut că prin maniera de formulare a solicitărilor apelantei se tinde, în realitate, să se obţină o decizie de îndrumare în soluţionarea în concret a cauzei de către instanţa naţională, din partea CJUE, ceea ce este inadmisibil întrucât excedă competenţelor acesteia. În concluzie, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a CJUE.

Împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs S.C. A. S.A., S.C. A. S.A şi D.P.A.P.S. Cererile de recurs au fost înregistrare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015.

Recursul S.C. A. S.A. vizează soluţia de respingere ca inadmisibilă de către instanţa de apel a cererii de sesizare a CJUE. În esenţă, recurenta S.C. A. S.A. a arătat că instanţa de apel nu a înţeles mecanismul aplicării întrebării preliminare în dosarul dedus judecăţii atunci când a respins solicitarea sa ca inadmisibilă. Partea a formulat şi argumente în susţinerea admisibilităţii căii de atac a recursului împotriva refuzului de sesizare a CJUE, întemeiate pe principiile cooperării loiale, echivalenţei şi efectivităţii, făcând un paralelism între procedura invocării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei şi procedura trimiterii preliminare, astfel cum este prevăzută de art. 267 TFUE.

Recursurile S.C. A. S.A. şi D.P.A.P.S. vizează măsura suspendării soluţionării apelului până la soluţionarea definitivă a recursului formulat verbal de S.C. A. S.A. în şedinţa publică de la 25 octombrie 2018 împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă de către instanţa de apel a cererii de sesizare a CJUE. Recurentele au solicitat anularea încheierii de suspendare, cu consecinţa directă a continuării soluţionării apelului. În motivarea recursurilor formulate, ambele recurente au susţinut, în esenţă, că încheierea de suspendare din 25 octombrie 2018 a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Astfel nu sunt întrunite condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., temei invocat de instanţa de apel, deoarece nu există o cauză până la soluţionarea căreia instanţa de apel să poată dispune suspendare cauzei, atât timp cât această instanţă a decis să nu sesizeze CJUE. În plus, recursul formulat de S.C. A. S.A. nu este supensiv de executare şi nu este expres reglementat nici de legislaţia naţională, nici de cea europeană.

Pe baza cererilor de recurs şi a întâmpinărilor depuse de către părţi, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta S.C. A. S.A. a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat modificarea raportului în sensul admisibilităţii recursului.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi au fost admise în principiu recursurile declarate de recurentele S.C. A. S.A. şi D.P.A.P.S. împotriva aceleiaşi încheieri. S-a fixat termen de judecată la 15 ianuarie 2020, în vederea soluţionării recursurilor în şedinţă publică şi în vederea discutării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004, raportat la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cerere formulată de recurenta S.C. A. S.A.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A., se reţine că prin încheierea din 6 noiembrie 2019, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de aceasta, excepţie invocată din oficiu.

Înalta Curte a avut în vedere, ca temei al admiterii excepţiei inadmisibilităţii, faptul că legislaţia nu prevede nicio cale de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a CJUE.

Prevederile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căilor de atac în conformitate cu care hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege.

Căile de atac împotriva hotărârilor luate de instanţele de judecată în ceea ce priveşte admiterea sau respingerea cererilor de sesizare a CJUE sunt reglementate de legislaţia naţională, respectiv de C. proc. civ.

Temeiul de drept invocat de recurenta S.C. A. S.A., respectiv art. 29 din Legea nr. 47/1992, se referă la soluţiile pronunţate de instanţe cu privire la cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, iar nu la sesizarea CJUE, iar legislaţia naţională nu cuprinde un text actual, special, care să reglementeze posibilitatea atacării distincte a respingerii solicitării de sesizare a CJUE.

În ceea ce priveşte aplicarea principiilor rezultate din TFUE, recurenta face consideraţii pur teoretice, inspirate în ce mai mare parte din doctrină, fără referire concretă la speţa în cauză şi fără indicarea unor texte de lege care să reglementeze expres calea de atac a recursului, consideraţii ce nu pot fi avute în vedere de către Curte în aprecierea asupra admisibilităţii prezentului recurs.

Referitor la recursurile formulate de recurentele S.C. A. S.A. şi D.P.A.P.S., acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt aplicabile în situaţia în care dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

În baza acestor prevederi, Curtea de Apel Oradea a apreciat că soluţionarea apelului cu care a fost învestită depinde de soluţionarea definitivă a recursului formulat de S.C. A. S.A. împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a CJUE. Instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinite condiţiile suspendării judecăţii, deoarece nu există un drept care să facă obiectul unei alte judecăţi şi care să influenţeze în vreun fel soluţionarea apelului.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. şi va admite recursurile declarate de recurentele S.C. A. S.A. şi D.P.A.P.S. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A.

Admite recursurile declarate de recurentele S.C. A. S.A. şi D.P.A.P.S. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă. Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2020.