Jurisdictional declination in salary indexation dispute for judicial personnel under repealed labor jurisdiction ordinance

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub număr de dosar x/2007, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Sibiu, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

să se constate discriminarea reclamanţilor, cauzată de prevederile O.G. nr. 3/12.01.2006 aprobată prin Legea nr. 323/2006 şi ale O.G. nr. 10/31.01.2007, privind creşterile salariale ce s-au acordat pentru anii 2006 şi 2007 personalului bugetar şi persoanelor ce ocupă funcţii de demnitate publică, în raport de prevederile O.U.G. nr. 27/2006 aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 45/2007 şi art. 2 lit. e) pct. (i) şi ale art. 27 din O.G. nr. 137/2000 republicată; să fie anulată situaţia creată prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând indexările ce s-au acordat prin actele normative invocate mai sus, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, respectiv de 5% începând cu 01.04.2006 faţă de nivelul din luna ianuarie 2006, de 6% începând cu 01.09.2006 faţă de nivelul din luna august 2006, de 5% începând cu 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2007, de 2% începând cu 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007, de 11% începând cu 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007; să fie obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamanţilor; să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi. Reclamanţii au precizat că J. şi D. funcţionează la Judecătoria Mediaş din 1 august 2006, dată când au fost transferaţi de la Judecătoria Bacău, astfel încât solicită ca pretenţiile acestora să fie calculate începând cu această dată.

În motivarea cererii, reclamanţii, în calitate de judecători la Judecătoria Mediaş, susţin că au fost şi continuă să fie discriminaţi de pârâtul Statul Român, în raport cu judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ai Curţii Constituţionale, funcţionarii publici, demnitarii şi chiar în raport de personalul auxiliar de specialitate. Reclamanţii arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, art. 5 Codul Muncii şi dispoziţiile Protocolului nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 1238/28.11.2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2007, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, întemeiată pe dispoziţiile art. 284 alin. (2) Codul Muncii.

Tribunalul Sibiu, prin încheierea pronunţată la 23.07.2008, a dispus, în temeiul art. II alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea de îndată a dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia, competentă să soluţioneze pe fond pricina.

Pricina a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2007

Prin încheierea nr. 264/F/CC/03.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2007, s-au respins cererile de abţinere formulate de judecătorii Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin sentinţa civilă nr. 101/2008 din 3 noiembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a Ministerului Economiei şi Finanţelor prin DGFP Sibiu, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Alba Iulia, a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., împotriva pârâţilor Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă: a obligat pârâţii, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant, corespondent raportului de serviciu, a drepturilor salariale indexate, cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 şi în continuare, suma restantă urmând a fi actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective, a obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, conform sentinţei, şi a respins celelalte pretenţii; a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţi, împotriva pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Prin decizia civilă nr. 664/2009 din 28 mai 2009, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 101/2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2007.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 22 martie 2010, petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., prin mandatar D., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 101/3.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2007, în sensul de a se stabili dacă termenul folosit în alin. (4) din dispozitiv -"drepturi salariale"- presupune de fapt salariul cuvenit la data respectivă ce ar fi trebuit încasat, raportat şi la alte drepturi câştigate retroactiv prin hotărâri judecătoreşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2/F/CC/2010 din 29 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 284 alin. (1) Codul Muncii, raportat la art. 2 punctul 1 lit. c) C. proc. civ., cu aplicarea art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenţi, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia Civilă.

Tribunalul Sibiu, secţia Civilă, prin sentinţa nr. 695/2010 din 15 iulie 2010, a declinat competenţa soluţionării cererii reclamanţilor în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia. A constatat ivit conflictul de negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Prin decizia nr. 1914 din 3 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin încheierea din 2 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamanţi, privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 101/3.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul x/2007

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă la 9 august 2019, petenţii D. şi J., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 101/3.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007, în sensul de a se stabili dacă drepturile salariale ale acestora, indexate cu procentul de 5%, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare.

Prin încheierea nr. 34/17 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2007, s-a respins cererea de abţinere formulată de doamna judecător M., judecător învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin încheierea nr. 44/2019 din 10 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 101/2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007, formulată de reclamanţii D. şi J.. A lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 101/2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007, în sensul că drepturile salariale indexate cu procentul de 5% au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare.

Invocând în drept dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva încheierii civile nr. 44/2019 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2007.

A solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de lămurire, ca inadmisibilă.

Analizând în temeiul art. 137 din C. proc. civ. de la 1865 excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de lămurire priveşte sentinţa nr. 101/03.11.2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie.

Sentinţa menţionată a fost pronunţată, în primă instanţă, de către curtea de apel în baza atribuirii de competenţă, dispusă prin art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare din sistemul justiţiei, în dosarele având ca obiect cereri privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007.

Dispoziţiile art. I din O.U.G. nr. 75/2008 statuează că:

"(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

Prin decizia nr. 104/20.01.2009, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 06.02.2009, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 care, printre altele, atribuiseră în competenţa Înaltei Curţi soluţionarea recursurilor declarate împotriva acestor hotărâri.

În fundamentarea acestei decizii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, reglementând modificarea competenţei de soluţionare a litigiilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sistemul justiţiei, înfrâng prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afectează regimul unei instituţii fundamentale a statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al cărei statut constituţional este prevăzut de prevederile art. 126 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora "Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică".

Instanţa de contencios constituţional a reţinut şi că stabilirea în competenţa instanţei supreme a soluţionării recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în primă instanţă are ca efect extinderea sferei sale de competenţă şi supradimensionarea activităţii acesteia, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu funcţionează în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o secţie specializată în soluţionarea conflictelor şi litigiilor de muncă.

A apreciat şi asupra faptului că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă deduse controlului nu satisfac nici exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât supradimensionarea activităţii instanţei supreme are repercusiuni asupra judecării cu celeritate a cauzelor, afectând grav calitatea actului de justiţie.

Ulterior, textele de lege declarate neconstituţionale au fost abrogate prin Legea nr. 76 din 1 aprilie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.

Ca efect al controlului de constituţionalitate şi modificărilor legislative intervenite competenţa de soluţionare a recursurilor în cauza dedusă judecăţii revine curţii de apel.

Înalta Curte nu are competenţă în soluţionarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, în materia litigiilor de muncă în care este implicat personalul din justiţie, competenţa în această situaţie revenind curţilor de apel la nivelul cărora funcţionează secţii specializate în judecarea acestui tip de litigii, indiferent cărei instanţe îi aparţinea sentinţa recurată.

Cât priveşte cauza de faţă, se constată că sentinţa a cărei lămurire se solicită a fost pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Alba Iulia. Acelaşi regim juridic al competenţei materiale de soluţionare în calea de atac a recursului, pentru identitate de raţiune, este valabil şi în ceea ce priveşte lămurirea dispozitivului, astfel că şi soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului sentinţei antereferite aparţine aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Alba Iulia.

În consecinţă, neexistând o dispoziţie legală derogatorie de la dreptul comun, în această situaţie, care să atragă competenţa materială de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va fi admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi, în temeiul art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. de la 1865, se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva încheierii civile nr. 44/2019 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2020.