Termination of project management contract and certainty of debt under Civil Code Art. 1270

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/16.04.2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.027.552,55 RON actualizată la data plăţii, reprezentând contravaloarea în RON a sumei de 227.768 euro, datorată în baza contractului nr. x/26.10.2012 încheiat între cele două societăţi, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1170 şi 1270 C. civ.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în principal ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 19.02.2015 reclamanta a depus la dosar cererea de majorare a câtimii pretenţiilor cu suma de 660.011,11 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1102 din 5.03.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, instanţa a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., având drept obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.027.552,55 RON actualizată la data plăţii, reprezentând contravaloarea în RON a sumei de 227.768 euro, datorată în baza contractului nr. x/26.10.2012.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta, în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 468 alin. (1) Noul C. proc. civ. a declarat apel, pentru soluţionarea căruia la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 9.09.2015 a fost înregistrat dosarul nr. x/2015 (nr. unic 13139/3/2014).

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, prin decizia nr. 356/2016 din 29.02.2016 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 1102/05.03.2015 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S.A.

Împotriva deciziei civile nr. 356/2016 din 15.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 29.04.2016 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei apelată şi pe fond admiterea acţiunii precizată, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanţa de fond, apel şi recurs constând în taxă de timbru şi onorariu de avocat.

În susţinerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-reclamantă a arătat că decizia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1322-1323 şi art. 1640 C. civ. şi a prevederilor contractuale incidente în cauză, referitor la efectele actului adiţional nr. x din 20.06.2013 în ceea ce priveşte obligaţiile deja scadente între părţi.

Astfel, actul adiţional sus evocat nu conţine nicio prevedere expresă cu privire la modul de stingere a obligaţiilor deja scadente între părţi. Recurenta face trimitere din acest punct de vedere la dispoziţiile art. 1322-1323 C. civ., iar faţă de neplata preţului serviciilor deja executate, pârâta este ţinută chiar şi în cazul încetării contractului la repararea prejudiciului produs reclamantei, valoarea acestuia fiind reprezentată de diferenţa dintre valoarea totală a contractului şi suma de 40.000 Euro achitată de pârâtă conform facturii din 25.03.2013.

Faţă de aceste considerente, apreciază recurenta că actul adiţional nr. x/20.06.2013 nu produce nici un fel de efect cu privire la obligaţiile deja executate.

Dintr-un alt punct de vedere, recurenta susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1266, 1267 şi 1270 C. civ.

În mod greşit a reţinut instanţa de apel neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamantă, invocând dispoziţiile contractuale, respectiv art. 1.1 şi art. 1.3. Clauza stipulată la art. 1.1 teza finală, în sensul că, contractul a intrat în vigoare după semnarea contractului cu S.C. Transelectrica S.A. coroborată cu prevederile art. 3.1 privind durata contractului nu pot fi interpretate în sensul neîndeplinirii de către reclamantă a obligaţiilor asumate, întrucât fac trimitere la obligaţiile părţilor asumate după data de 29.05.2013, data încheierii contractului cu S.C. Transelectrica S.A.

Recurenta mai arată că faţă de dispoziţiile art. 1266 şi art. 1267 C. civ., clauzele actului adiţional nr. x din 20.06.2013 trebuie interpretate după voinţa părţilor şi prin prisma clauzelor contractului nr. x din 26.10.2012.

O ultimă critică a recurentei vizează mijloacele de probă, respectiv facturi, instanţa de apel apreciind greşit asupra relevanţei acestora.

Recursul este nefondat.

Recurenta se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În speţă, prin prisma acestui motiv de recurs s-a pus în discuţie încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 1322-1323 şi art. 1640 Noul C. civ. şi a prevederilor contractuale incidente în cauză.

Astfel, se reţine că la data de 26.10.2012 între reclamantă în calitate de prestator şi pârâtă în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul nr. x, având drept obiect furnizarea/prestarea de către manager către contractantul principal de servicii de management de proiect, în cazul în care contractantul principal sau vreunei asocieri din care acesta face parte i se va atribui contractul ce are ca obiect "sistem integrat de securitate în staţii - Etapa a IV" de către autoritatea contractantă S.C. Transelectrica S.A.

Părţile au încheiat la data de 20.06.2013 actul adiţional nr. x la contract, prin care părţile au stabilit că, contractul încheiat între părţi va înceta să producă efecte între părţi începând cu data de 20.06.2013.

Plecând de la aceste prevederi contractuale se constată că, instanţele de fond în mod corect au reţinut că părţile au convenit încetarea contractului înainte de termen, respectiv de la data de 20.06.2013, dată de la care acestea nu vor avea una faţă de cealaltă nici un fel de pretenţie în legătură cu respectivul contract.

În temeiul raporturilor contractuale derulate până la această dată, reclamanta a emis factura fiscală nr. x din 25.03.2013, în sumă de 40.000 euro, achitată de către pârâtă.

Este de observat că preţul de 495.536 euro la care se adaugă TVA este preţul convenit de părţi pentru întreaga durată a contractului de 12 luni, însă în cauză, contractul nu a încetat la data realizării în totalitate a obiectului contractului.

Din acest punct de vedere s-a reţinut în mod corect că reclamanta nu a dovedit certitudinea creanţei, având în vedere încetarea contractului înainte de termenul convenit contractual şi faptul că actul adiţional nr. x nu a precizat că la data de 20.06.2013 nu s-a realizat în totalitate obiectul contractului.

În raport de convenţia părţilor, invocarea dispoziţiilor art. 1322 - 1323 Noul C. civ. este lipsită de fundament, prevalând dispoziţiile art. 1270 C. civ., care obligă să se dea prioritate voinţei reale a părţilor, aceasta fiind cea care, într-o convenţie, determină cuprinsul, natura şi întinderea raporturilor dintre ele.

Deşi obligaţiile reclamantei sunt anterioare încheierii actului adiţional în discuţie, nu era posibilă îndeplinirea obligaţiilor de prestare a serviciilor de management de proiect, inclusiv consultanţă în derulare, până la încetarea contractului încheiat cu achizitorul S.C. Transelectrica S.A. şi solicitarea acestora pe calea prezentei acţiuni. Creanţa nu îndeplineşte caracter cert, deoarece contractul nu prevede preţul datorat de pârâtă pentru fiecare operaţiune efectuată, sau criterii pentru determinarea acestuia, astfel încât dispoziţiile art. 1270 C. civ. au fost corect aplicate.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte, constatând că decizia instanţei de apel este legală, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 356/2016 din 29 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 februarie 2017.