Inadmissibility of revision based on post-finalization constitutional unconstitutionality where no prior exception was raised; exclusion of filter panel decisions from appeal

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea din data de 15 mai 2015 înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin Primarul General, S.C. C. S.A., D. şi E. solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1041 din 29 noiembrie 1996, să dispună evacuarea pârâţilor F. din imobilul situat în Bucureşti, str. x, pentru lipsă de titlu, şi să îi oblige pe aceştia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1217 din 21 octombrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea ca prescrisă, constatându-se totodată că excepţiile lipsei de interes şi a autorităţii de lucru judecat au rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 447 A din 9 iunie 2016 a respins apelul reclamanţilor ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B..

Prin decizia nr. 526 din 23 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a respins recursul ca inadmisibil.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Dispoziţiile art. 101 alin. (1) prevăd că:

"În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că:

"Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept".

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:

"(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate s-a constatat că recursul este inadmisibil, întrucât potrivit art. 7 din contratul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1041/1996 ce constituie temeiul juridic al acţiunii valoarea totală a contractului în prezentul litigiu este de 5.071.931 RON, aceasta situându-se sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Împotriva deciziei nr. 526 din 23 martie 2017, recurenţii B. şi A. au formulat cerere de revizuire, solicitând anularea deciziei si soluţionarea recursului pe fond.

Revizuenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., motivat de faptul că prin decizia nr. 369/2017 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Intimaţii E. şi D. au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, raportat la art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată în mod valabil numai sub condiţia ca motivele de fapt care o susţin să corespundă unora dintre acelea limitativ şi expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 11 au următorul conţinut:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii."

Prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în cauzele în care a fost ulterior admisă o excepţie de neconstituţionalitate, în scopul acordării mijloacelor de apărare în vederea realizării drepturilor şi intereselor părţilor în faţa justiţiei.

Rezultă că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă, după pronunţarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei de neconstitutionalitate invocate în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că, în speţă, revizuenţii invocă faptul că, după pronunţarea deciziei nr. 526 din 23 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În raport de această situaţie, Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 509 pct. 11 C. proc. civ.. Astfel, pe parcursul judecării cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 nu a fost invocată, nici de părţi, nici de instanţă, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale constatate ca neconstituţionale prin Decizia nr. 369/2017 şi, în consecinţă, nu a fost admisă sau respinsă vreo cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu analiza respectivei excepţii.

Având în vedere că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată la data de 13.06.2016, deci anterior publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, această decizie nu este incidentă în cauză şi nu poate constitui o cauză de revizuire a hotărârii atacate.

Totodată, Înalta Curte constată că această cale extraordinară de atac ar fi inadmisibilă şi din perspectiva dispoziţiilor art. 493 alin. 5 C. proc. civ., potrivit cărora decizia pronunţată în completul de filtru nu este supusă niciunei căi de atac.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 526 din 23 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin Primarul General, S.C. C. S.A., D. şi E..

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei la Completul de 5 judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2017.