Insolvency director liability appeal declared inadmissible due to finality of appellate decision

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2015/a2, reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B., în contradictoriu cu pârâtul C., a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de preşedinte al debitoarei, pentru pasivul în cuantum de 73.688 RON.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că, deşi debitoarea şi preşedintele acesteia au fost notificaţi în vederea depunerii la dosar a actelor prevăzute de lege, aceştia nu şi-au îndeplinit respectiva obligaţie legală, cu toate că au semnat confirmările de primire.

De pe site-ul Ministerului de Finanţe lichidatorul a observat că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia legală privind ţinerea contabilităţii, în sensul că bilanţul contabil nu a fost depus de la data înfiinţării, respectiv din anul 2012.

A menţionat că prin neîndeplinirea obligaţiei de prezentare a actelor prevăzute de Legea nr. 85/2014, respectiv a evidenţei contabile a debitoarei, se poate prezuma simplu că pârâtul a cauzat starea de insolvenţă a debitoarei, această faptă putând fi asociată cu ascunderea unor părţi din active, însuşirea unor fonduri băneşti, întârzierea la plată a unor creanţe sau poate fi pusă în legătură cu creanţele neînregistrate în contabilitate şi neachitate, lipsa evidenţelor contabile indicând o administrare frauduloasă a averii debitorului.

În drept a invocat dispoziţiile art. 169 lit. c), d) şi e) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr. 814 din 21.06.2016 Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B., în contradictoriu cu pârâtul C..

Împotriva sentinţei nr. 814 din 21.06.2016 Tribunalul Prahova, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta a declarat apel, prin care a criticat în esenţă soluţia primei instanţe sub aspectul că în mod greşit nu a fost obligat pârâtul să depună la dosarul cauzei înscrisurile contabile prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia civilă nr. 216 din 14.03.2017 a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost instituită răspunderea pârâtului pentru plata pasivului debitoarei în cuantum de 73.688 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 216 din 14.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul C. a declarat recurs.

Obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 216 din 14.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul susţine că nu recunoaşte suma la care a fost obligat în apel. De observat că nu a invocat niciun temei legal.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat de pârât.

În primul rând, obiectul cauzei dedus judecăţii îl constituie atragerea răspunderii pârâtului în temeiul art. 169 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, care se judecă de către curtea de apel; hotărâri care sunt definitive.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta urmând să respingă recursul declarat de recurentul - pârât C. împotriva deciziei civile nr. 216 din 14 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - pârât C. în contradictoriu cu reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 216 din 14 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 decembrie 2017.