Revision based on contradictory decisions barred for lack of triple identity of parties

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 din 19.04.2017 pe rolul Curţii de Apel Bacău, revizuientul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 250/20.03.2017 a Curţii de Apel Bacău, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., invocând contrarietatea faţă de decizia nr. 84/20.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi.

La termenul de judecată din 17 mai 2017 Curtea a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bacău în soluţionarea cererii de revizuire şi prin decizia nr. 572/2017 din 21.06.2017 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind cererea de revizuire promovată de revizuientul A. privind deciziile civile nr. 250/20.03.2017 a Curţii de Apel Bacău şi nr. 84/20.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi CURTEA DE APEL IAŞI, MINISTERUL JUSTIŢIEI şi TRIBUNALUL VASLUI.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 martie 2016.

Argumentarea cererii de revizuire.

Revizuientul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 250/20.03.2017 a Curţii de Apel Bacău, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., invocând contrarietatea faţă de decizia nr. 84/20.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi.

Revizuentul susţine că în mod greşit a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat prin decizia atacată, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este altul decât cel analizat de curte, raportat la motivele de apel primite şi însuşite de acesta.

Obiectul acţiunii este reprezentat de obligarea pârâţilor la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda calculată pentru trei ani anteriori înregistrării cererii şi pentru viitor până la achitarea sumelor stabilite prin titlurile executorii, inclusiv pentru cele din sentinţa nr. 646/10.06.2008 a Tribunalului Vaslui, însă doar pentru sporul de 50% de risc şi suprasolicitare neuropsihică. Este adevărat că sporurile de 5%, 2% şi 1% nu mai puteau face obiectul unei noi acţiuni.

Decizia nr. 250 din 20.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău este contradictorie cu decizia nr. 84 din 20.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, într-o pricină similară cu a revizuentului, având aceeaşi cauză juridică, respectiv titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 646/2008 a Tribunalului Vaslui.

În raport de aceste considerente, revizuentul solicită admiterea cererii, anularea deciziei nr. 250/20.03.2017 a Curţii de Apel Bacău, având în vedere că aceasta este potrivnică deciziei decizia nr. 84/20.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi.

Prin întâmpinarea formulată în combaterea cererii de revizuire, intimata Curtea de Apel Iaşi a solicitat respingerea în principal ca inadmisibilă a cererii de revizuire, iar în subsidiar ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Calea de atac extraordinară a revizuirii a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută…: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziţii nu se pot concilia.

Or, în speţă, se constată că dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât cerinţele privind identitatea de părţi nu sunt îndeplinite, împrejurare faţă de care în ipoteza neîndeplinirii cumulativă a celor trei condiţii, motivul invocat nu poate conduce la incidenţa contrarietăţii între hotărârile indicate de revizuentă.

Astfel, primul litigiu - soluţionat prin decizia civilă nr. 84 din 20.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2015, a avut drept obiect, cererea vizând pretenţii băneşti formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei.

În cel de al doilea litigiu - soluţionat prin decizia nr. 250 din 20.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, a fost admis apelul declarat de pârata Curtea de Apel Iaşi, fiind schimbată în parte sentinţa civilă nr. 954 din 17.10.2016 a Tribunalului Bacău, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A., fiind admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinsă acţiunea având ca obiect acordarea de dobânzi legale penalizatoare pentru sumele stabilite prin sentinţa nr. 646 din 10.06.2008 pronunţată de Tribunalul Bacău.

Rezultă că nu este îndeplinită în cauză condiţia triplei identităţi, de vreme ce, în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare, titularul acţiunii este diferit, în primul litigiu calitatea de reclamant aparţinând lui B., ci nu revizuentului din prezenta cauză.

Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de părţi între hotărârile judecătoreşti definitive arătate, astfel încât va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 250/2017 din 20 martie 2017 pronunţată de Curte de Apel Bacău, secţia I civilă în contradictoriu cu intimaţii TRIBUNALUL VASLUI, CURTEA DE APEL IAŞI şi MINISTERUL JUSTIŢIEI.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 decembrie 2017.