Revision request time-barred by one-month limitation despite prior rectification order; jurisdiction split between supreme court and appellate court based on revision grounds

Asupra cererilor de revizuire de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 3131/25 noiembrie 2002, Tribunalul Prahova s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B., respingând acţiunea faţă de aceştia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de C., împotriva pârâţilor S.C. D. S.A., A., B. şi E..

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor A. şi B., invocată la data de 1 octombrie 2012, de pârâta S.C. D. S.A., a fost admisă de instanţă, cu consecinţa respingerii acţiunii îndreptate împotriva acestora, pe considerentul că nu sunt părţi în contractul de împrumut garantat cu ipotecă, a cărei nulitate a fost cerută de reclamant, contractul fiind încheiat între E. şi S.C. D. S.A.; calitatea procesuală contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona şi în acelaşi timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că, din probatoriul administrat, nu rezultă o fraudă la lege, cum a fost invocată de reclamant, contractul fiind încheiat în conformitate cu prevederile legale, neputându-se reţine nerespectarea dispoziţiilor art. 111 lit. f) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, contractul de împrumut cu ipotecă nr. 2371/1998, E. s-a obligat să plătească utilajul (pompa), iar Societatea D. S.A. să-i restituie suma în rate, cu o dobândă de 15% pe o durată de 1 an, contractul fiind valabil până la achitarea integrală a utilajului. Instanţa a apreciat că, nu există fraudă la lege, nefiind probat în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 3131/25 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Prahova a declarat recurs reclamantul C., în temeiul dispoziţiilor art. 301-305, art. 304 pct. 7, 8, 9, 11 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii primei instanţe, cu consecinţa admiterii acţiunii reclamantului.

În esenţă, recurentul a expus următoarele susţineri: fără a înştiinţa acţionarii şi consiliul de administraţie şi fără aprobarea A.G.A., pârâţii E., B. şi A. (tată şi fii), acţionari la Societatea D. S.A., au încheiat fraudulos două acte juridice în luna august 1998, în vederea deturnării de fonduri din societate şi transferării frauduloase în S.U.A. şi pentru a deposeda eventual Societatea D. S.A. de două subunităţi.

Contractul de împrumut nr. 1488/6 august 1998 a fost încheiat pro forma, potrivit căruia E. a împrumutat Societatea D. S.A. cu 67.000 $, deşi societatea nu avea nevoie deoarece avea suma respectivă în cont de la F.P.S.; actul a fost semnat de A., tatăl pârâtului E.; la data de 18 august 1998 s-a încheiat, prin notariat, contractul de împrumut garantat de ipotecă gradul I pe două subunităţi (Bloc - cămin restaurant Sinaia şi Staţia de betoane Sinaia), între E. şi Societatea D. S.A., reprezentată de B. (fratele primului pârât).

Cu ocazia şedinţei consiliului de administraţie, din luna august 1998, E. şi niciunul din membrii F. nu au pomenit nimic de aşa-zisul împrumut cu ipoteca, urmărindu-se o deposedare a societăţii de cele două unităţi; cu ocazia judecării cauzei, în mod dubios nu s-a îndeplinit procedura de citare, iar pârâţii au refuzat să se prezinte la interogatoriu, deşi banii au fost deturnaţi în S.U.A. din anul 1999, iar ipoteca radiată în anul 2002, situaţie care denotă intenţii frauduloase; la data de 18 noiembrie 2002, instanţa a refuzat amânarea cauzei, deşi nu era îndeplinită procedura şi pârâţii nu se prezentaseră la interogatoriu, prin această atitudine, instanţa antepronunţându-se; hotărârea este contrară legii art. 111 lit. f) din Legea nr. 31/1990, care stabileşte că A.G.A. aprobă gajarea patrimoniului, iar din statut rezultă că Staţia de betoane "Piatra arsă" şi Căminul-restaurant "Sinaia" sunt subunităţi distincte, cu un patrimoniu care reprezintă o treime din valoarea societăţii, ipotecarea făcându-se fără aprobarea şi ştiinţa restului acţionarilor, S.C. D. S.A. neavând nevoie de împrumut; prin respingerea cererii de amânare şi chemare personal la interogatoriu, instanţa s-a antepronunţat deoarece lipsa de procedură este caz de nulitate absolută pentru pârâtul E.; în hotărâre există plus petita întrucât A. şi B. nu au invocat niciodată excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive; nu s-a dovedit cu înscrisuri convocarea A.G.E.A. care să fi aprobat împrumutul garantat cu ipotecă, hotărârea judecătorească fiind contrară probelor, confirmând afirmaţiile neoficiale privind implicarea în cauzele S.C. D. S.A. a unor persoane care încalcă legea şi deontologia profesională.

Prin întâmpinarea depusă la 7 iunie 2012, intimata Societatea D. S.A. a invocat excepţia perimării dosarului - pe motiv că pricina a rămas în nelucrare 6 luni (fiind în materie comercială), din vina părţii, respectiv a recurentului C. - şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului C. în formularea căii de atac - pe motiv că nu este parte în contractul a cărui anulare s-a solicitat, examinarea calităţii procesuale putându-se face în tot cursul judecăţii -, şi pe cale de consecinţă a solicitat, în principal, admiterea excepţiei, cu respingerea recursului ca fiind introdus de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 730/R din 14 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis recursul declarat de reclamantul C. împotriva sentinţei nr. 3131/25.11.2002 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ şi Fiscal, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, Tribunalului Specializat Mureş.

Prin aceeaşi decizie, s-a menţinut dispoziţia din hotărârea atacată cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B., precum şi cu privire la respingerea acţiunii formulat în contradictoriu cu aceştia, ca fiind introdusă împotriva unor persoană fără calitate procesuală pasivă.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului C., în promovarea căii de atac, invocată de intimata D. S.A., prin întâmpinarea depusă la data de 7 iunie 2012, a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din 8 iunie 2012, instanţa pronunţându-se asupra acesteia, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentului C., cu privire la exercitarea căii extraordinare de atac a recursului întrucât această persoană a avut calitatea de reclamant în dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova, iar în sentinţa nr. 3131/25 noiembrie 2002, atacată cu recurs, C. figurează în calitate de parte.

Excepţia perimării, invocată de intimata D. S.A., prin întâmpinarea depusă la data de 7 iunie 2012, a fost pusă în discuţia părţilor tot în şedinţa publică din 8 iunie 2012, când instanţa a respins-o, întrucât dosarul nu a rămas în nelucrare din cauza pasivităţii părţilor, la Curtea de Apel Ploieşti, ci pentru că instanţa a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol de Curtea de Apel Ploieşti şi trimisă Curţii de Apel Tg. -Mureş, ulterior pronunţării încheierii nr. 7991/9 noiembrie 2011, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în dosarul nr. x/2011, strămutarea cauzei - suspendarea judecării cauzei, până la terminarea cercetărilor penale în dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, fiind dispusă de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul de recurs nr. 1741/2003, prin încheierea din 10 noiembrie 2003, la solicitarea reclamantului-recurent C., instanţa făcând trimitere la adresa nr. x/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, prin încheierea din 14 februarie 2006 şi prin încheierea din 1 iunie 2007 constatându-se că subzistă motivul de suspendare a judecării cauzei.

Ulterior, Curtea de Apel Ploieşti a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se constata dacă recursul s-a perimat de drept ori se impune continuarea judecăţii, iar prin încheierea din 22 octombrie 2008 s-a dispus, din nou, până la momentul la care sentinţa penală nr. 2004/25 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2006. Prin această hotărâre s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C., împotriva Ordonanţei nr. 4958/P/2003 din 21 septembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi a Rezoluţiei nr. 2673/II/2/2006 din 15 ianuarie 2007 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti va fi "definitivă şi irevocabilă", instanţa constatând că nu a fost soluţionat recursul formulat împotriva acestei sentinţe; cauza a fost, ulterior, repusă pe rol la 21 aprilie 2010, pentru a se verifica dacă subzistă motivul suspendării sau dacă s-a perimat, iar prin încheierea din 22 septembrie 2010, instanţa de recurs a menţinut măsura suspendării judecăţii, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., constatând că nu s-au soluţionat contestaţiile în anulare formulate de S.C. D. S.A. şi E., împotriva deciziei penale nr. 77/2010 a Tribunalului Prahova (prin care s-a soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei penale nr. 2004/25 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Ploieşti) - dosar nr. x/2003 al Curţii de Apel Ploieşti; cauza a fost repusă, din nou, pe rol la data de 7 septembrie 2011, iar prin încheierea din 16 noiembrie 2011 s-a dispus scoaterea de pe rol şi înaintarea dosarului către Curtea de Apel Tg. -Mureş, în vederea soluţionării recursului declarat de reclamantul C., având în vedere încheierea nr. 7991/9 noiembrie 2011 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în dosarul nr. x/2011, cererea de strămutare formulată de petentul C. .

În ce priveşte motivul de recurs vizând extra petita, prin raportare la dispoziţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B., recurentul C. susţinând nelegalitatea hotărârii primei instanţe, din această perspectivă, pe motiv că o astfel de excepţie nu a fost invocată de pârâţi, Curtea a constatat, contrar afirmaţiilor recurentului, că această excepţie a fost ridicată, cu referire expresă la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B., prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din 1 octombrie 2012. Prin urmare, instanţa a fost învestită cu analizarea şi soluţionarea acestei excepţii.

Curtea a constatat că a fost învestită cu următoarele excepţii invocate:

- lipsa calităţii procesuale active a reclamantului C. - cuprinsă în întâmpinarea transmisă prin fax de pârâtul E., la data de 8 iulie 2001;

- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E. - cuprinsă în întâmpinarea transmisă prin fax de acest pârât, la data de 8 iulie 2001;

- excepţia lipsei interesul reclamantului C. în promovarea acţiunii în justiţie - cuprinsă în întâmpinarea depusă de pârâta D. S.A., la termenul de judecată din 1 octombrie 2002;

- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B. - cuprinsă în întâmpinarea depusă de pârâta D. S.A., la termenul de judecată din 1 octombrie 2002;

- excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de recurentul C. - cuprinsă în concluziile scrise depuse la data de 22 septembrie 2015, în legătură cu existenţa faptelor de înşelăciune, fals, uz de fals şi a vinovăţiei celor 3 suspecţi, E., A. şi B., recurentul făcând trimitere la Ordonanţa dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2003, la data de 14 octombrie 2014, prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspecţii E., A. şi B., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals, uz de fals, reţinându-se că sunt vinovaţi, dar a intervenit prescripţia răspunderii penale, recurentul arătând şi că împotriva acestei Ordonanţe nu a fost formulată plângere, de către cele 3 persoane; cu privire la natura acestei excepţii, respectiv dacă a fost formulată ca motiv de recurs - urmând să fie soluţionată, aşadar, cu precădere, anterior intrării în analiza fondului cauzei - ori ca apărare ţinând de aspecte vizând cercetarea fondului cauzei, mandatara avocată a recurentului C. a menţionat, în şedinţa publică din 30 septembrie 2015, la solicitarea instanţei (fundamentată pe că excepţia autorităţii lucrului judecat vizează fondul cauzei.

Instanţa de recurs a constatat că, prima instanţă a analizat doar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B., din cele patru excepţii invocate, necercetând excepţiile calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantului C., respectiv, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E..

În acest cadru procesual stabilit, Curtea a mai constatat că, după ce s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B., a fost respinsă acţiunea reclamantului C. formulată în contradictoriu cu aceştia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă (alin. (1) din dispozitivul sentinţei nr. 3131/2002), prima instanţă a respins, totuşi, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului formulată şi în contradictoriu cu aceşti pârâţi - alături de pârâţii D. S.A. şi E. (alin. (2) din dispozitivul sentinţei nr. 3131/2002) -, cercetarea fondului cauzei în contradictoriu cu aceşti pârâţi neavând, însă, suport legal, după admiterea lipsei calităţii lor procesuale pasive.

Având în vedere argumentele expuse - precum şi faptul că, prin raportare la acestea, celelalte motive expuse în cererea de recurs, rămân fără relevanţă pentru soluţionarea cauzei în această etapă procesuală, Curtea a admis recursul şi a casat în parte sentinţa nr. 3131/2002 - în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ. -, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Specializat Mureş (ca efect al încheierii nr. 7991/9 noiembrie 2011 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în dosarul nr. x/2011, cererea de strămutare).

Însă, Curtea nu poate ignora limitele învestirii sale, în sensul că reclamantul C. a invocat nelegalitatea dispoziţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B. numai prin raportare expresă la faptul că instanţa a dat mai mult decât s-a cerut (extra petita), în condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată - reclamantul neformulând, prin cererea de recurs, alte critici referitoare la analiza acestei excepţii, de către tribunal. În consecinţă, întrucât susţinerea recurentului a fost infirmată de înscrisurile dosarului, astfel cum s-a precizat, în mod punctual, în aceste considerente, Curtea şi-a menţinut dispoziţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B. şi de respingere a acţiunii formulate în contradictoriu cu aceştia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, dispoziţie cuprinsă în sentinţa nr. 3131/2002 a Tribunalului Prahova.

În virtutea principiului non reformatio in pejus, Curtea a apreciat că, în contextul în care doar reclamantul şi-a exercitat dreptul de recurs - pârâţii achiesând, aşadar, tacit la hotărârea primei instanţe -, nu mai pot fi puse în discuţie excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantului C..

Prin urmare, s-a stabilit ca prima instanţă să soluţioneze excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E. şi excepţia autorităţii lucrului judecat - care au legătură cu aspecte ţinând de fondul cauzei, astfel cum a menţionat mandatara avocată a reclamantului-recurent, iar, în situaţia în care va considera necesar, să pună în vedere părţilor să aducă explicaţii punctuale cu privire la aceste aspecte, precum şi la cele ţinând de fondul cauzei - în măsura în care soluţionarea excepţiilor va permite cercetarea acestuia.

Împotriva deciziei pronunţată în recurs, la data de 6 iunie 2016 data expedierii plicului cu cererea de revizuire, aflat la dosar revizuire), revizuenta Societatea D. S.A. a formulat o cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 5 şi 7 C. proc. civ. solicitând admiterea acesteia astfel cum a fost motivată şi precizată, cu obligarea intimatului C. la plata cheltuielilor de judecată în revizuire şi cu obligarea intimaţilor E., A. şi B. la plata cheltuielilor de judecată aferente dosarelor nr. x/2000 al Tribunalului Prahova şi nr. 1741/42/2003 al Curţii de Apel Ploieşti Târgu - Mureş, precum şi cele aferente cererii de revizuire. Revizuenta a depus anexat la cererea de revizuire înscrisuri şi Anexe numerotate de la 1 - 19.

Anterior motivării cererii de revizuire, revizuenta prezintă istoricul cauzei şi modificările intervenite în decursul timpului în structura acţionariatului Societăţii D. S.A. şi modificările succesive în actele constitutive ale acestei societăţi; arată că, între părţile din prezentul proces au existat numeroase procese începând cu anul 1999; au existat numeroase dosare cu aceleaşi părţi cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi fundament juridic, pe care le-a câştigat, însă intimatul C. a iniţiat numeroase plângeri penale, contrare hotărârii Curţii de Apel Târgu - Mureş, în dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova şi în recurs dosarul nr. x/2004 al Curţii de Apel Târgu - Mureş.

În opinia revizuentei competenţa de soluţionare a cererii de revizuire îi revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Revizuenta se referă la dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova în care C. a reiterat ceea ce a solicitat şi în dosarele nr. x/1999 al Tribunalului Prahova (Anexa nr. 17), nr. 5674/2001 al Tribunalului Prahova, dosarul de cercetare penală nr. 304/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi alte dosare, prin care a cerut anularea hotărârilor A.G.A. din aprilie 1998, în temeiul art. 111 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990(Anexa nr. 19).

Revizuenta critică soluţia din recurs, pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că în mod nelegal au fost soluţionate excepţiile în favoarea intimatului C.; se mai precizează că, după pronunţarea sentinţei nr. 3131/2002 a Tribunalului Prahova, intimatul C. a formulat mai multe plângeri penale prin care îşi invoca propria culpă, respectiv: dosarul nr. x/2003, dosarul nr. x/2003, dosarul nr. x/2003, dosarul nr. x/2004 şi altele. Referitor la dosarele indicate expres, revizuenta expune soluţiile date în aceste cauze, în susţinerea cărora arată că aceste cauze nu au un temei legal în raport de situaţia reală a faptelor derulate în cadrul Societăţii D. S.A..

Revenind la prezentul dosar, revizuenta susţine că instanţa de recurs a dat o hotărâre ilegală, a cărei desfiinţare se impune, întrucât recursul a fost formulat în temeiul unor articole abrogate, prin selectarea ilegală a experţilor, prin nepunerea în discuţie a unei excepţii şi ignorarea excepţiilor invocate în recurs de către E..

Conchide revizuenta în sensul că se impune admiterea cererii de revizuire, fiind încălcate norme interne şi internaţionale, pe care le menţionează expres în cererea de revizuire.

1. Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

1.1. În susţinerea acestui motiv de revizuire, revizuenta arată că există hotărâri definitive şi potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, inclusiv câteva hotărâri civile irevocabile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce determină admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 730/R/2015 a Curţii de Apel Târgu - Mureş în temeiul de drept invocat.

Revizuenta exemplifică hotărârile:

- decizia nr. 2576 din 15.09.2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială, în dosarul nr. x/2001, prin care s-a respins recursul, ca nefondat, declarat de C. şi membrii familiei sale împotriva deciziei nr. 599 din 27.04.2001 a Curţii de Apel Ploieşti;

- decizia nr. 4961 din 21.10.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială în dosarul nr. x/2004 prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de C. şi membrii familiei sale împotriva deciziei nr. 2576 din 15.09.2004 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială;

- hotărârea nr. 1100 din 22.10.1999 dată în dosarul nr. x/1999 al Tribunalului Prahova;

- hotărârea penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, sentinţa penală nr. 2035din 17.04.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- sentinţa nr. 17 din 31.03.2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia Penală în dosarul nr. x/2006 prin care s-a respins plângerea frormulată de petiţionarul C. împotriva rezoluţiei din 25.11.2003 dată în dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a rezoluţiei nr. 27 din 11.02.2004 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti;

- Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 916 din 14.12.2006 prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (3), ale art. 173 şi ale art. 278 alin. (10) din C. proc. pen., excepţie ridicată de intimatul C. în dosarul nr. x/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- Rezoluţia de neîncepere a urmării penale din 18.11.2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova de respingere a plângerii lui C. pentru importurile Societăţii D. şi împrumutul dat de E. în anul 1998, pronunţată în dosarul de cercetare penală nr. 255/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti;

- Rezoluţia nr. 4403/II/2/2004 din 15.02.2004 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a primului procuror G., rămasă defintiivă prin nerecurate, prin care a respins plângerea formulată de intimatul C., la rezoluţia de neîncepere a urmării penale în dosarul nr. x/2004, având ca obiect aceleaşi activităţi comerciale ale Societăţii D. S.A., în special aceleaşi acte referitoare la importurile făcute societatea revizuentă în perioada 1998 - 2005, inclusiv importurile făcute cu banii împrumutaţi;

- ordonanţa nr. 6949/II/2/2014 din 25.11.2014 a Primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, în care constatat că nu există fapte penale;

- încheierea definitivă din 24.04.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de respingere a plângerii penale formulată de C. la ordonanţa nr. 6949/II/2/2014 din 25.11.2014, a Primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, ca inadmisibilă, încheiere prin care s-a menţinut soluţia din ordonanţă, în sensul că nu există fapte penale şi că nu s-a identificat niciun înscris falsificat.

Revizuenta reproşează modul în care s-a judecat recursul arătând, pe larg, aspecte ce ţin de fondul cauzei, precum şi faptul că nu s-a avut în vedere că ipoteca de gradul I a fost radiată încă din anul 2002, că instanţa de recurs a ignorat analizarea certificatelor constatatoare depuse de revizuentă, faptul că s-a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare după 18 ani de judecată, aşa încât în opinia acesteia, instanţa de recurs a ignorat să examineze pricina sub toate aspectele; în acest sens, revizuenta arată pe larg ce anume instanţa aspecte ce ţin de fondul pricinii privind: inexistenţa unei "gajări", inexistenţa unor unităţi sau subunităţile ale societăţii revizuente, precum şi aspecte privind împrumutul achiziţionat în cuantum de 67.000 USD.

1.2. Revizuenta susţine că în cauză sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 1201 din vechiul C. civ., respectiv sunt îndeplinite cele trei condiţii impuse de acest text de lege, respectiv existenţa identităţii de părţi, obiect şi cauză, cu următoarele hotărâri:

- decizia nr. 2576 din 15.09.2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială în dosarul nr. x/2001 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C. şi membrii familiei sale împotriva deciziei nr. 599 din 27.04.2001 a Curţii de Apel Ploieşti; cauză în care s-a criticat aceeaşi hotărâre AGA din aprilie 1998, potrivit căreia s-a aprobat împrumutul din 67.000 USD dat de E. revizuentei Societatea D. S.A.;

- decizia nr. 4961 din 21.10.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială în dosarul nr. x/2004 prin care a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de C. şi membrii familiei sale împotriva deciziei nr. 2576 din 15.09.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială.

După enumerarea acestor hotărâri, revizuenta susţine că, între decizia a cărei revizuire se cere şi aceste hotărâri, există identitate de părţi, obiect şi identitate de cauză, iar fundamentul juridic al dreptului pretins este acelaşi; sens în care indică expres prin tabel dosarul, părţile şi scopul urmărit prin iniţierea acţiunii formulată de reclamant.

În plus, mai adaugă revizuenta, instanţa de recurs a ignorat cu desăvârşire concluziile şi notele scrise depuse de către creditorul E., astfel că nu au fost luate în considerare excepţiile invocate de societatea revizuentă şi creditorul E..

Revizuenta îşi exprimă nemulţumirea cu privire la judecata recursului, în sensul că instanţa de recurs s-a pronunţat pe excepţia puterii lucrului judecat prin prisma art. 28 din C. proc. pen., în condiţiile inexistenţei faptelor penale, împrejurări ce au rezultat din certificatul constatator privind dosarul nr. x/2014 al secţiei Penale a Judecătoriei Ploieşti şi de pe extrasele de pe portalul Ministerului Justiţiei. În afara celor menţionate, revizuenta mai susţine că a depus şi alte hotărâri penale potrivit cărora se confirmă cele arătate în apărarea sa; în acelaşi context, revizuenta precizează că a depus şi alte hotărâri penale care trebuiau avute în vedere, deoarece potrivit acestora nu s-au constatat fapte penale sau înscrisuri false.

În sensul celor învederate, revizuenta indică expres rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale, după cum urmează:

- decizia nr. 2035 din 17.04.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2006 şi sentinţa nr. 17 din 31.03.2007 în dosarul nr. x/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia Penală;

- Rezoluţii şi ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. x/2004, nu indică parchetul;

- Rezoluţii şi ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. x/2004, nu indică parchetul;

- Rezoluţii şi ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- Rezoluţii şi ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, rămasă definitivă prin neexercitarea vreunei căi de atac de către C.;

- Rezoluţii şi ordonanţe din dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti(Anexa 12 la cererea de revizuire în care se scrie identitatea cu dosarul nr. x/2003 al dosarului nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti); în plus pe lângă cele indicate expres, revizuenta prezintă un tabel, în apărarea sa, referitor la faptul că, a invocat excepţia puterii lucrului judecat prin prisma art. 28 din C. proc. pen. şi nevinovăţia celor trei intimaţi, A., B. şi E., context în care precizează că depune şi dovezi, documente sub semnătură privată. În legătură cu documentele indicate expres în tabelul întocmit, revizuenta declară că aceste înscrisuri au fost supuse controlului instanţelor de judecată, experţilor, toate fiind legal întocmite, nefalsificate, atestate de altfel şi de hotărârile judecătoreşti irevocabile penale.

Revizuenta arată că, la judecarea recursului, intimatul E. a invocat în faţa Curţii de Apel Târgu - Mureş excepţia autorităţii lucrului judecat, asupra căruia instanţa de recurs nu s-a pronunţat şi nu a pus în discuţia părţilor această excepţie, nefiind motivată hotărârea sub acest aspect.

Pentru a atesta cele expuse, revizuenta face referire la soluţia dată în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploieşti prin care s-a menţinut ordonanţa nr. 6949/II/2/2014 din 25.11.2014, respectiv contractul de împrumut dat intimatului E. în anul 1998 intimatei Societatea D. S.A. nu a fost falsificat. Nemulţumit intimatul C., în urma primirii rezoluţiei de casare în dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, a solicitat anularea mai multor înscrisuri, printre care şi contractul de împrumut nr. x/1998 autentificat la B.N.P. H. sub nr. x/1998, formându-se dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Judecătoria Ploieşti, acţiunea a fost respinsă, menţinându-se ordonanţa nr. 6949/II/2/2014.

La judecarea dosarului de recurs nr. x/2090 la Curtea de Apel Târgu - Mureş, la 30.09.2015 au intervenit lămuriri clare că nu există vinovăţie, inclusiv prin ordonanţa nr. 6949/II/2/2014 din 25.11.2014 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, care a fost menţinută prin hotărâre penală definitivă din dosarul nr. x/2014 a Judecătoriei Ploieşti.

Toate aceste aspecte, în mod nelegal, instanţa de recurs nu a analizat, mai ales că exista certificatul constatator eliberat de grefă a dispozitivului hotărârii date în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploieşti, secţia Penală, dar şi ordonanţa nr. . 6949/II/2/2014 din 25.11.2014 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.

2. Revizuenta critică decizia a cărei revizuire a cerut-o şi sub aspectul că dispozitivul acesteia conţine dispoziţii potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire, critici subsumate motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv, revizuenta învederează că, la dosarul de recurs există dovezi certe şi evidente, pe care instanţa de recurs nu le-a analizat, şi anume: nu au existat fapte cu caracter infracţional, aşa cum s-a constatat şi în mai multe dosare penale, dosare iniţiate de intimatul C., nu a existat trimitere în judecată şi nu au existat suspecţi în dosarul de cercetare penală nr. 4958/P/2003, dosar iniţiat de C.; acesta din urmă demarând numeroase plângeri penale cu rea-credinţă, plângeri calomnioase şi fără temei, după ce a fost revocat din consiliul de administraţie al Societăţii D. S.A. pentru furt şi prejudicierea societăţii.

Revizuenta precizează că, în niciunul din dosarele penale soluţionate, nu s-au constatat fapte penale, indicând dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploieşti, secţia Penală; casarea sentinţei nr. 3131/2002 pronunţată în dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova este o eroare judiciară, iar soluţia pronunţată în recurs, decizia 730/A din 14.10.2015 este nelegală.

Referitor la decizia a cărei revizuire se cere, se arată că avocatul intimatului C. nu a invocat excepţia despre care se face vorbire în judecata fondului şi recursului.

Revizuenta critică soluţia din recurs, întrucât contrar celor reţinute de instanţa de recurs, excepţia menţionată nu a fost invocată la fond şi în recurs, nu a fost invocată în motivele de recurs şi nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii, dreptul la apărare şi dispoziţiile art. 210 şi art. 279 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

Hotărârea a cărei revizuire se cere conţine dispoziţii potrivnice, întrucât nu se poate duce la îndeplinire, în sensul că împrumutul autentificat sub nr. x din 18 august 1998 a fost operat în fapt şi a produs consecinţe în beneficii, la plata dividendelor şi a altor câştiguri pentru revizuentă cât şi pentru intimatul C., acestea neputând fi "întoarse" în caz contrar ar fi fost în contradicţie cu art. 2160, art. 2167, art. 2169 din C. civ., art. 67 alin. (3), art. 111 alin. (3) lit. f) şi art. 1172 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 113 G din regulamentul nr. 1 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, art. 224 alin. (3) lit. b), art. 238 şi art. 239 din Legea nr. 297/2004. De asemenea, hotărârea a cărei revizuire se cere conţine dispoziţii potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire şi în ceea ce priveşte utilajele şi echipamentele cumpărate de care a beneficiat de serviciile achitate din împrumutul acordat primit de societatea revizuentă de la intimatul E.. În acelaşi sens, se referă şi cu privire la ipoteca de grad I, care a fost radiată în anul 2002, înainte de formularea recursului în dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova, revizuenta reia susţinerile făcute în cererea de revizuire cu privire la împrumutul făcut, ipoteca, şi inexistenţa faptelor de natură penală, aşa cum rezultă din soluţiilor date în cauzele penale şi precizate în cererea de revizuire.

3. Prin cel de-al treilea motiv de revizuire, întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. potrivit căruia instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, revizuenta arată că intimatul nu a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, instanţa de recurs neputând să dispună casarea unei sentinţe care nu a fost pusă în discuţia părţilor şi mai ales că nu vizează fondul cauzei.

3.1. Instanţa de recurs a acordat mai mult de cât s-a cerut, întrucât intimatul C. nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Astfel, instanţa de recurs nu a făcut o analiză obiectivă şi a pronunţat o sentinţă ilegală prin care s-a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece intimatul C. nu a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.

Împrejurarea că această excepţie a fost invocată prin concluziile scrise, că nu a fost pusă în discuţia părţilor pentru ca acestea să-şi formuleze apărările, aşa încât s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce impune desfiinţarea hotărârii pronunţată în recurs.

O altă împrejurare incidentă art. 322 pct. 2 C. proc. civ., o constituie faptul că C. nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui E., instanţa de recurs pronunţându-se asupra acesteia, ceea ce conduce la concluzia că s-a dat mai mult decât s-acerut.

3.2. Instanţa de recurs a data mai mult decât s-a cerut, refuzând să analizeze înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar susţinerile intimatului E. "nu sunt referite de instanţa de recurs", ceea ce, în opinia revizuentei, constituie un abuz şi o încălcare a art. 20 din Constituţia României, ale protocoalelor C.E.D.O. şi ale celorlalte prevederi de drept internaţional. Instanţa de recurs a interpretat selectiv excepţiile, a ignorat excepţiile invocate în recurs de revizuentă şi soluţia pronunţată în recurs reprezintă grave erori de judecată ale instanţei de recurs care trebuie sancţionate prin desfiinţarea deciziei nr. 730/R/prin prezenta cerere de revizuire.

4. Prin cel de-al patrulea motiv de revizuire, întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta critică nelegalitatea deciziei a cărei revizuire se cere şi indică ca înscris doveditor, ordonanţa primului procuror din dosarul nr. x/2003 rămasă definitivă prin inexistenţa plângerii la judecătorie, două hotărâri civile irevocabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea penală definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2014, etc.

Unul dintre înscrisurile doveditoare este hotărârea definitivă pronunţată în 24.04.2015 în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploieşti, secţia Penală, în a cărei posesie a intrat abia la data de 3 iunie 2016, întrucât nu a fost parte în acest dosar, revizuenta aflându-se în termenul legal de depunere a cererii de revizuire prin prisma datei la care a luat cunoştinţă de acest înscris; face referiri că nu s-au constatat fapte penale, în dosarele nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi nr. 304/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, şi alte dosare penale. Prin urmare, revizuenta reproşează instanţei de recurs că a analizat superficial şi nelegal pricina, fără să ţină cont de inexistenţa faptelor penale şi netrimiterea în judecată stabilite irevocabil în dosarele penale indicate.

Un alt înscris care nu a putut fi depus în fond şi recurs este declaraţia martorului I., membru al consiliului de administraţie între 1991 - 2000, dată în dosarul nr. x/2003 al I.P.J. Prahova. Această declaraţie arată clar că, C. a propus achiziţionarea a două pompe beton ca şi contrapropunere a administratorului I. care între anii 1997 - 1998, în februarie, a propus achiziţionarea unei singure pompe de beton, şi că intimatul C. a aprobat împrumutul pentru achiziţionarea unei pompe de beton P88 şi aport în natură a pompei BPA 301, prin majorare de capital, ambele plătite de E..

Revizuenta susţine că se impune suspendarea judecării dosarului de fond nr. x/2003 al Tribunalului Specializat Târgu - Mureş pentru a nu se crea o situaţie mai grea şi contradictorie, care să afecteze şi prejudicia societatea revizuentă, invocă art. 325 C. proc. civ.

Revizuenta critică faptul că s-a constatat intervenită perimarea de mai multe ori, pe durata judecării dosarului de recurs între anii 2003 - 2007, la Curtea de Apel Ploieşti, unde nu s-a verificat intervenirea perimării şi apoi la Curtea de Apel Târgu - Mureş, când nu s-a verificat legalitatea intervenirii perimării, părţile nefiind citate prin repunerea pe rol a cauzei " pentru a se verifica intervenţia de mai multe ori a perimării". Curtea de Apel Târgu - Mureş nu a verificat prin repunerea pe rol a cauzei intervenirea perimării în perioada 2012 - 2015, ignorând invocarea excepţiei perimării invocată de revizuentă pentru această perioadă, ceea ce impune desfiinţarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, revizuenta arată că, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată.

Revizuenta solicită obligarea intimatului C. la plata cheltuielilor de judecată în revizuire, precum şi cele datorate în dosarele nr. x/2000 al Tribunalului Prahova, nr. 1741/42/2003 al Curţii de Apel Ploieşti şi pe cel al Curţii de Apel Târgu - Mureş către societatea revizuentă şi a intimaţilor E., B. şi A..

La data de 11.08.2016, Societatea D. S.A. şi E. au formulat completare la cererea iniţială de revizuire (la data de 12.08.2016 au depus aceeaşi cerere de completare la cererea de revizuire).

Prin cererea completatoare la cererea de revizuire, revizuenţii solicită admiterea cererii de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 1, 7, 2 şi 5 C. proc. civ., cu consecinţa desfiinţării deciziei nr. 730/R din 14.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2003, a cărei competenţă de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prealabil argumentării, în completarea cererii de revizuire a motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenţii arată că în august 2016 au luat la cunoştinţă de existenţa unor copii după dosarul nr. x/2003, de la Tribunalul Specializat Târgu - Mureş, unde s-a transferat acest dosar în rejudecare în considerarea excepţiei puterii de lucru judecat a unei ordonanţe de clasare a unui dosar de cercetare penală - ce a durat 16 ani - soluţie nelegală dat fiind inexistenţa unor fapte penale; în acest dosar s-a dat ordonanţa primului procuror de menţinere a clasării şi respingerii plângerilor formulate de intimatul C., în care s-a pronunţat încheierea definitivă din 24.04.2015 din camera preliminară din dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploieşti, secţia Penală, Camera preliminară; revizuenţii mai arată că până în august 2016 nu au avut acces niciodată la dosare, dar nu le indică expres.

În motivarea acestei cereri, revizuenţii susţin motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că, pentru termenele de judecată din data de 6 aprilie 2012 şi 8 iunie 2012, procedura de citare nu a fost îndeplinită cu intimatul E., ceea ce înseamnă că, în mod nelegal, s-a dispus suspendarea judecării dosarului de recurs; aceste împrejurări sunt arătate, pe larg, de către revizuenţi, respectiv nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu intimatul C.. În acest sens, revizuenţii impută instanţei de recurs imposibilitatea livrării plicului la destinatar, destinatarul fiind revizuentul E., din cauza unor împrejurări imputate aşa cum sunt descrise de revizuenţi, în prezenta de cerere de completare. Aşa fiind, în mod greşit, nelegal s-a consemnat în încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2012 procedura legal îndeplinită, ceea ce a condus la amânarea judecării cauzei pentru data de 8 iunie 2012; la acest din urmă termen de judecată acordat, de asemenea a fost lipsă de procedură, deoarece plicul de documente s-a întors în România la Curtea de Apel Târgu - Mureş cu menţiunea "return to sender", adică plicul nu a ajuns la destinatar, respectiv la revizuentul E..

În maniera în care s-a procedat la expedierea plicului cu dovada de citare cu revizuentul E. a rezultat lipsa de procedură cu revizuentul pentru termenul de judecată din 8 iunie 2012, când în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecării recursului. La termenele din 6 aprilie 2012 şi 8 iunie 2012 a fost prezent numai intimatul C. care a depus înscrisuri necomunicate niciuneia dintre părţile adverse, aşa cum se menţionează în încheierea din 12 iunie 2012. Procedându-se în acest fel, au fost încălcate drepturile procesuale ale părţilor din proces, fiind suprimat dreptul părţilor lipsă să fie ascultate, de a se apăra, de a depune înscrisuri şi dovezi.

Revizuenţii au anexat la completarea cererii de revizuire copia încheierii din 6 aprilie 2012 dată în dosarul nr. x/2003 al Curţii de Apel Târgu - Mureş, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi încheierea din 8 iunie 2012 dată de aceeaşi instanţă în acelaşi dosar.

La data de 26.08.2016, intimatul C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţia tardivităţii cererii de revizuire, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

La data de 10.11.2016 intimaţii A. şi B. au depus întâmpinare solicitând în principal admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu consecinţa declinării în favoarea Curţii de Apel Târgu - Mureş, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în subsidiar, să se constate că revizuenta este decăzută din dreptul de a face cerere de revizuire şi pe cale de consecinţă să se respingă cererea de revizuire ca tardivă.

Intimaţii au invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, iar pe fondul cererii de revizuire au solicitat respingerea ca nefondată, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 16.11.2016 revizuenta Societatea D. S.A. a depus o cerere la dosar, prin care a arătat că revizuentul E. i-a transmis prin fax o cerere de dezînvestire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de la judecata cererii de revizuire, respectiv că renunţă la judecata cererii de revizuire, sens în care a împuternicit-o să intermedieze transmiterea acestei cereri prin fax, anexând cererea formulată de revizuentul E..

La data de 16.11.2016 revizuenta Societatea D. S.A. a depus o completare la cererea de revizuire privind motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin care susţine că, în afara înscrisurilor menţionate în cererea iniţială, s-au mai descoperit "două falsuri sub formă de traduceri din limba engleză în română", acte frauduloase, în scopul schimbării înţelesului de majorare a capitalului social prin aport în natură şi a achiziţiilor făcute de societatea revizuentă din suma împrumutată în cuantum de 67.000 USD. Aceste înscrisuri au fost descoperite după pronunţarea şi comunicarea deciziei nr. 730/R din 14.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2003, respectiv la data de 08.07.2016, după expedierea cererii de revizuire iniţială - aprilie 2016 - şi formarea dosarului la 04.04.2016.

Revizuenta mai arată că s-au mai descoperit probe şi înscrisuri care demonstrează traducerile frauduloase ale facturilor în limba engleză, depuse în secret odată cu concluziile scrise formulate de intimatul C., pentru a nu putea fi discutate în contradictoriu cu celelalte părţi din proces, înscrisuri descoperite în cursul lunilor iunie, iulie 2016.

În plus faţă de înscrisurile arătate în cererea iniţială de revizuire şi ale celor menţionate mai sus, revizuenta susţine că după darea hotărârii s-au mai descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, respectiv: înregistrările audio ale şedinţelor de judecată de la termenul din 08.06.2012, falsificate, şterse şi distruse parţial prin fraudă şi rea intenţie, pentru a ascunde ce anume s-a discutat la acel termen, privind citarea numitului E., aşa zisa verificare a perimării şi alte aspecte care au fost menţionate doar în încheiere: înscrisuri privind citare şi confirmarea citării intimatului E. (revizuenta le menţionează formal, fără a le indica în mod expres) sau de "deturnare a citaţiilor" lipsa citării pentru verificarea intervenirii perimării, etc. Toate acestea au fost descoperite în cursul lunii octombrie 2016 "înainte, dar după august 2016". Revizuenta mai invocă descoperirea unor înscrisuri în dosarul nr. x/2003 în recurs la Curtea de Apel Târgu - Mureş "care au existat şi nu au fost redactate la datele la are au fost datate, ci au fost întocmite în anul 2015, după ce a semnalat că nu s-a verificat intervenţia prescripţiei; revizuenta mai invocă înscrisuri, fără să le indice.

La data de 17.11.2017, revizuentul E. a depus prin e-mail la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă, cererea de dezînvestire a instanţei supreme a cererii de revizuire, potrivit căreia declară că renunţă doar la judecarea în România la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

La data de 31.01.2017 revizuenta a depus o cerere de amânare pentru stabilirea cadrului procesual dat fiiind lipsa calităţii procesuale pasive a intimaţilor A. şi B..

În susţinerea cestei cerere, revizuenta solicită amânarea judecării cauzei pentru stabilirea cadrului procesual ca urmare a lipsei calităţii procesuale pasive intimaţilor A. şi B.. Prin urmare, amânarea judecării cauzei pentru comunicare părţilor a noului cadrul procesual stabilit şi pentru a emite o adresă revizuentului E. pentru a-şi preciza poziţia procesuală în raport de cererea de dezinvestire DEPUSĂ LA TERMENUL DIN 17.11.2016.

În subsidiar, revizuenta mai solicită, că în cazul în care nu se va "corecta" cadrul procesual, înţelege să invoce: excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor A. şi B., excepţia lipsei calităţii de reprezentant, al avocatului J., pentru intimaţii A. şi B. şi excepţia lipsei de interes a intimaţilor A. şi B.. În acest context cerut, revizuenta solicită şi comunicarea prezentei cereri prin care a invocat excepţiile de procedură şi comunicarea adresei revzuentului E.. În opinia revizuentei, având în vedere excepţiile invocate, în opinia acesteia, excepţiile invocate de intimaţii A. şi B. prin întâmpinare nu pt fi discutate neavând calitate procesuală pasivă.

La data de 01.02.2017 revizuenta a depus o cerere de amânare pentru a fi anexate la prezentul dosar, dosarele de cercetare penală: dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

La data de 02.02.2017, prin serviciul registratură, revizuentul E. a depus o cerere prin care a confirmat cerere de dezînvestire a instanţei supreme şi a solicitat să se ia act că îşi menţine poziţia exprimată în scris prin cererea de dezînvestire depusă la termenul anterior.

Înalta Curte având în vedere cererea de dezînvestire formulată de revizuentul E., excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Caasaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 1, 2 şi 5 C. proc. civ. şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulată de Societatea D. S.A. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocate de intimaţii A., B. şi C. prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, constată următoarele:

Faţă de cererea formulată de revizuentul E. de dezînvestire în judecata cererii de revizuire şi susţinerile acestuia, Înalta Curte constatată că acesta a renunţat la judecata cererii de revizuire, situaţie în raport cu care, în temeiul art. 246 C. proc. civ., ia act de renunţare la judecata cererii de revizuire.

Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 137 din vechiul C. proc. civ., va soluţiona excepţiile invocate de intimaţi prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, cu precizarea că argumentarea formulată de intimaţi prin întâmpinări referitoare la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire nu are caracterul unei veritabile excepţii întrucât prin argumentele expuse de intimaţi, în realitate vizează apărări ce ţin de fondul cererii de revizuire.

Cu referire la excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme privind motivele de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 5 din vechiul C. proc. civ. formulată de revizuenta Societatea D. S.A. invocată de intimaţii A., B. prin întâmpinare:

Potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere. Aceasta întrucât, în cadrul soluţionării revizuirii se analizează aspecte de fapt, necunoscute şi care nu au putut fi luate în considerare la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, este firesc ca cererea de revizuire să se adreseze aceleiaşi instanţe care a judecat cauza în fond, întrucât i se cere să revină asupra propriei hotărâri în baza împrejurărilor nou ivite, ulterior pronunţării hotărârii.

Prin urmare, motivele de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 5 din vechiul C. proc. civ. sunt de competenţa instanţei care a pronunţat decizia în recurs, a cărei revizuire s-a cerut. Totodată, Înalta Curte constată că nu subzistă niciun caz de prorogare legale de competenţă în această situaţie şi nu are relevanţă gradul instanţei care ar fi pronunţat o hotărâre faţă de care decizia atacată ar fi pretins contradictorie.

În considerarea argumentelor mai sus expuse, Înalta Curte va proceda, în temeiul art. 158 din vechiul C. proc. civ., la admiterea excepţiei necompetenţei materiale invocate de intimaţii A. şi B. prin întâmpinare, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 5 din vechiul C. proc. civ. în favoare Curţii de Apel Târgu - Mureş, căreia i se va trimite dosarul, prilej cu care această instanţă se va pronunţa şi asupra tuturor excepţiilor şi chestiunilor ce ţin de fondul cererii de revizuire.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte costată propria competenţă în baza art. 323 alin. (1) din acelaşi act normativ, text ce nu se răsfrânge şi asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 5 din vechiul C. proc. civ.

În ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, invocată de intimaţi prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil examinării excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, trebuie reamintit că, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Distinct de cele arătate, este de menţionat că, potrivit art. 129 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Or, neexercitarea dreptului procesual, în speţă, a declarării cererii de revizuire, în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., care este decăderea.

Potrivit art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere (...) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs."

Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ.: "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 şi pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri".

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., se constată că este tardivă, întrucât decizia din recurs a fost pronunţată la data de 14 octombrie 2015, iar cererea de revizuire a fost introdusă la data de 8 iunie 2016, deci peste termenul prevăzut de lege.

Susţinerile revizuentei, potrivit cărora i s-a comunicat hotărârea la data de 6 iunie 2016, nu pot fi primite, întrucât termenul de revizuire se calculează de la data pronunţării deciziei a cărei revizuire se cere. Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că pronunţarea încheierii nr. 123/CC din data de 18.10.2016 asupra cererii de îndreptare a erorii materiale şi lămurire a dispozitivului deciziei atacate nu justifică invocarea de către revizuentă a curgerii unui nou termen pentru formularea cererii de revizuire împotriva deciziei deoarece decizia şi încheierea sunt deopotrivă hotărâri judecătoreşti pentru care legea a prevăzut căi de atac distincte. În cauză nu se poate susţine întreruperea curgerii termenului de declarare a căii extraordinare de atac cât timp termenul se împlinise anterior pronunţării încheierii, iar îndreptarea unor erori materiale strecurate în cuprinsul deciziei şi a unor încheieri anterioare nu influenţează soluţia şi considerentele instanţei de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii cererii de revizuire cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulată de revizuenta Societatea D. S.A. şi, în consecinţă, să respingă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta Societatea D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 730/R din 14 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige revizueta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.000 RON către intimatul B., reprezentând onorariu avocat ales achitat conform chitanţelor nr. 29/1000460/08.12.2016 şi nr. 30/1000461/27.12.2016.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată cerute de intimatul C., Înalta Curte urmează să le respingă ca neîntemeiate având în vedere faptul că nu subzistă premisa dispoziţiilor art. 246 alin. (3) din vechiul C. proc. civ. invocate de acesta cât timp renunţarea la calea de atac a revizuirii de către unul dintre revizuenţi nu împiedică continuarea judecăţii cererii de revizuire formulate de cealaltă revizuentă, condiţii în care intimatul dispune în mod util de o reprezentare de specialitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţare la judecata cererii de revizuire formulată de E..

Admite excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte motivele de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 5 C. proc. civ.

Declină în favoarea Curţii de Apel Târgu - Mureş competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulată de revizuenta Societatea D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 730/R din 14 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulată de revizuenta Societatea D. S.A. şi în consecinţă:

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta Societatea D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 730/R din 14 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul C..

Obligă revizuenta Societatea D. S.A. să plătească intimatului B. suma de 8000 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 februarie 2017.