Inadmissibility of extraordinary appeals against decisions rejecting appeals for non-compliance with formal requirements

Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 770/2013 din 21 mai 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Judecătoria Făurei a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Vişani şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Brăila, respectiv, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.08.1987 şi pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.02.1972; de asemenea, a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 106/R din 08 aprilie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a constatat nulitatea pentru nemotivare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţate în recurs, A. a formulat contestaţie în anulare care a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 23/R din 01 februarie 2016, dată în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 140/R din 01 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al aceleiaşi instanţe; a respins ca tardivă, cererea aceleiaşi revizuente formulată împotriva deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016, date de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016.

Totodată, a disjuns cererile formulate de revizuienta A. pentru revizuirea sentinţei civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei şi respectiv a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2010* şi a dispus formarea a două dosare separate, pentru a căror soluţionare a fixat termen de judecată la 18 ianuarie 2017.

Împotriva acestei decizii revizuentă A. a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 385 din 7 martie 2017 a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă şi a obligat recurenta-revizuentă la plata către intimata B. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 2, alin. (2) C. proc. civ. şiart. 318-320 din acelaşi cod.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 804 din 9 mai 2017 a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 385 din 07 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016 şi a obligat contestatoarea A. la plata către intimata B. a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 804 din 9 mai 2017 şi a deciziei nr. 385 din 7 martie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a formulat contestaţie în anulare A..

Examinând contestaţia în anulare formulată, prin prisma excepţiei de inadmisibilitate invocată din oficiu de instanţă, conform prevederilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este inadmisibilă.

Astfel, cu privire la contestaţia în anulare declarată împotriva deciziei civile nr. 385 din data de 07 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Prin art. 129 combinat cu art. 126 din Constituţia României, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat şi dreptul exercitării căilor de atac.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesuale civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Căile de atac sunt prevăzute de lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalităţii, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art. 129 din Constituţia României, care instituie dreptul părţilor interesate de a ataca hotărâri judecătoreşti numai în condiţiile legii. Textul constituţional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., când completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă, respinge recursul printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, hotărârea nr. 385 din 7 martie 2017 a fost pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din data de 31 octombrie 2016, recursul fiind respins ca inadmisibil.

Cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind supusă niciunei căi de atac şi prezenta contestaţie în anulare, raportat la dispoziţiile legale mai sus-menţionate este inadmisibilă.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

În ceea ce priveşte contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 804 din data de 9 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. În speţă, hotărârea nr. 804 din 9 mai 2017 a fost pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 385 din data de 07 martie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă în soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare nu are cale de atac, calea de atac fiind respinsă ca inadmisibilă şi prezentan contestaţie în anulare, raportat la dispoziţiile legale mai sus-menţionate, este inadmisibilă.

Faţă de cele ce preced, urmează ca Înalta Curte să respingă ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 804 din 09 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei nr. 385 din 07 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 804 din 09 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei nr. 385 din 07 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în contradictoriu cu intimaţii D., E., COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BRĂILA, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR COMUNA VIŞANI, JUDEŢUL BRĂILA, INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN BRĂILA, C. şi B..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 decembrie 2017.