Revocation based on document falsity: timeliness of appeal and representative capacity to file cassation

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub numărul x/2014, revizuenta Biroul de Turism pentru Tineret S.A. a formulat, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 5400 din 25.09.2000 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia Comercială în dosarul nr. x/2000, solicitând schimbarea, în tot, a sentinţei civile, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4212 din 20.07.2015, Tribunalul Bucureşti a respins excepţia tardivităţii, a admis cererea de revizuire, a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 5400/25.09.2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia Comercială în dosarul nr. x/2000 în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Biroul de Turism pentru Tineret S.A., ca neîntemeiată, fiind obligată intimata la plata către revizuentă a sumei de 629,45 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata-reclamantă B. S.R.L. (fostă A. SRL), care a solicitat schimbarea, în tot, a sentinţei, în sensul respingerii cererii de revizuire, în principal ca tardiv formulată, în subsidiar ca inadmisibilă, într-un al doilea subsidiar, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele de apel invocate, Curtea a reţinut următoarele:

În ce priveşte termenul în care a fost formulată cererea de revizuire, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 324 pct. 3 C. proc. civ. 1865 în sensul că termenul de revizuire de o lună se socoteşte din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea care a declarat fals înscrisul.

În cauză, cererea de revizuire se întemeiază pe caracterul fals al înscrisului "Contract de asociere în participaţiune nr. 121 din 07.06.1999" declarat prin sentinţa penală nr. 2076 din 09.10.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180 din 27.06.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală.

Aşadar, la aceste hotărâri trebuie raportată aplicarea art. 324 pct. 3 C. proc. civ.

Textul de lege nu indică dacă hotărârea judecătorească de declarare a falsului trebuie să fie definitivă sau nu, dar acest aspect poate fi dedus din natura juridică a revizuirii. Astfel, întrucât revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce vizează hotărâri judecătoreşti rămase definitive, stabilitatea raporturilor juridice impune ca motivul de revizuire să nu fie doar provizoriu. Or, o hotărâre fără caracter definitiv nu întruneşte această cerinţă pentru a reprezenta un temei de revizuire. Mai trebuie avut în vedere că textul se aplică atât în privinţa hotărârilor date în materie civilă, cât şi acelora date în materie penală. Or, spre deosebire de hotărârea civilă, hotărârea penală nu produce efecte decât atunci când este definitivă, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen.. Or, anularea unui înscris ca fals, ce priveşte latura civilă a hotărârii, reprezintă un efect al acesteia şi, ca atare, intervine doar la momentul când a rămas definitivă. Nu are relevanţă că a fost apelată doar latura penală a hotărârii penale, căci latura civilă este dependentă de modul de soluţionare a laturii penale.

În consecinţă, din perspectiva art. 324 pct. 3 C. proc. civ., interesează momentul când revizuenta a luat cunoştinţă de hotărârea penală definitivă de declarare a falsului.

Astfel, revizuenta a luat cunoştinţă, parţial, de decizia penală pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin comunicarea dispozitivului acesteia la data de 03.07.2014.

Apelanta nu făcut dovada că aceasta ar fi luat cunoştinţă de rămânerea definitivă a hotărârii anterior acestei date.

Raportat la acest moment, la termenul de o lună stabilit de lege şi la dispoziţiile art. 101 alin. (3) şi (5) şi 104 C. proc. civ., cererea de revizuire depusă la oficiul poştal la data de 04.08.2014 este formulată în termen.

În consecinţă, în mod corect prima instanţă a respins excepţia tardivităţii, criticile din apel fiind nefondate în această privinţă.

Pe fondul revizuirii, apelanta-intimată a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 322 pct. 4 C. proc. civ. pentru admiterea revizuirii, în sensul că hotărârea nu a fost pronunţată în temeiul unui înscris declarat ca fals.

Din observarea conţinutului hotărârii penale invocate rezultă că instanţa a declarat false prevederile art. 1 din Decizia Consiliului de Administraţie a C. nr. 12 din 31.05.1999 şi art. 18 din Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor C. din 27.06.1999, prin care s-a aprobat inclusiv încheierea contractului de asociere în participaţiune dintre părţile în cauză.

Ca şi consecinţă directă a falsurilor constatate, instanţa a dispus şi anularea contractului de asociere în participaţiune încheiat între părţile din prezenta cauză.

Potrivit prevederilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ. revizuirea unei hotărâi rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cerere (…) dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. Textul de lege instituie, aşadar, două condiţii de admisibilitate pentru cererea de revizuire, şi anume: existenţa unei hotărâri definitive care evocă fondul şi faptul că respectiva hotărâre a fost pronunţată în temeiul unui înscris declarat ulterior ca a fi fals.

În acord cu tribunalul, Curtea a constatat că prima condiţie de admisibilitate este îndeplinită în cauza de faţă, sentinţa civilă atacată este o hotărâre definitivă şi irevocabilă.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, se reţine că prin "înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii" se înţelege nu doar înscrisul reţinut ca atare odată cu stabilirea săvârşirii unei infracţiuni, ci şi înscrisul al cărui conţinut nu este real, chiar dacă prin operaţiunea de alterare a realităţii nu s-a comis o infracţiune. De asemenea, pentru a fi îndeplinită această condiţie se impune ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru pronunţarea hotărârii, adică în lipsa respectivului document soluţia instanţei să fi fost alta.

Contractul de asociere în participaţiune încheiat între apelantă şi intimată nu a fost declarat fals de către instanţa penală, dar reprezintă consecinţa directă a falsului constatat cu privire la actele interne ale C. S.A., reprezentând în mod evident o situaţie juridică ce nu corespunde realităţii.

În ce priveşte noţiunea de înscris fals în materia revizuirii, nu are relevanţă dacă acesta este sau nu rezultatul săvârşirii unei infracţiuni, fiind suficient să se constate operaţiunea de alterare a realităţii.

Or, această alterare a realităţii rezultă din hotărârea penală pronunţată, respectiv falsificarea procesului-verbal al adunării generale a acţionarilor intimatei, prin crearea aparenţei nereale că s-a aprobat încheierea contractului.

Caracterul fals al contractului semnat de părţi nu este condiţionat de buna sau reaua credinţă a acestora, neavând relevanţă criticile apelantei în acest sens. În condiţiile în care hotărârea penală se bucură de putere de lucru judecat, constatările acesteia în privinţa nulităţii contractului încheiat între părţi se opune analizării unor astfel de susţineri în prezenta cauză.

În ce priveşte caracterul determinant al înscrisului, raportat la cauza acţiunii soluţionate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv dispoziţiile art. 12 alin. (1) din legea 133/1999, Curtea apreciază că acesta este determinant în cauză. Astfel, aplicarea acestora presupunea existenţa unui contract de asociere în participaţiune valabil încheiat cu C..

În concluzie, Curtea a apreciat că este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, astfel că soluţiile de admitere a cererii de revizuire şi de rejudecare a cauzei pe fond sunt corecte.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1999 "Întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome, în următoarele condiţii: a) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune, încheiate cu societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi cu regiile autonome, la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi vândute, la solicitarea deţinătorului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare după deducerea investiţiilor efectuate în activ de către chiriaş".

Condiţia impusă de legea specială pentru vânzarea activelor este ca solicitantul să utilizeze activele în baza unui contractul de închiriere, de locaţie de gestiune sau de asociere în participaţiune, or, în cauza de faţă, raportat la cele reţinute, apelanta nu poate fi considerată titulara unui asemenea contract, motiv pentru cererea sa este neîntemeiată.

În consecinţă, soluţia de schimbare a sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată este legală şi temeinică.

Pentru aceste motive, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 111A din 23 ianuarie 2017 a respins apelul formulat de apelanta S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. S.R.L.) împotriva sentinţei civile nr. 4212 din 20.07.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET S.A., ca nefondat; a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 12.965,68 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5 şi 9 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel şi în subsidiar modificarea deciziei atacată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei de fond şi pe cale de consecinţă schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de C..

Înalta Curte a luat în examinare excepţia lipsei dovezii privind calitatea de reprezentant şi a reţinut următoarele:

Cererea de recurs a fost formulată în nume propriu de către B. S.R.L. fostă S.C. A. S.R.L., fiind semnată de către Societatea civilă de avocaţi E., potrivit împuternicirii avocaţiale emisă la 24 septembrie 2017 depusă la dosarul cauzei la dosar recurs

La termenul de judecată de la 5 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu prilejul concluziilor orale formulate cu privire la fondul cauzei, recurenta B. S.R.L. a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată solicitate de către apărătorul părţii.

Înalta Curte, faţă de documentele justificative depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea cheltuielilor de judecată, a constatat că acestea provin de la societatea B. S.R.L., societate care şi-a schimbat denumirea, sediul şi reprezentanţii, anterior momentului formulării prezentei căi de atac. De asemenea, a constatat că din documentele depuse la dosar reiese că, împuternicirea avocaţială, emisă în septembrie 2017 provine tot de la B. S.R.L. cu toate că această societate şi-a schimbat denumirea din luna august 2016, iar contractul de asistenţă juridică, cât şi factura reprezentând onorariul avocaţial provin de la doamna F., care nu mai reprezintă societatea actuală, noul asociat unic şi administrator fiind G..

Faţă de această situaţie, apărătorul intimatei a invocat lipsa dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului recurentei, având în vedere mandatul acordat de F., persoană care nu mai legitimează societatea în prezent şi nici la data declarării recursului.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte, la termenul de judecată de la 5 octombrie 2017, faţă de excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a societăţii S.C. D. S.R.L. (fostă B. SRL) invocată de apărătorul intimatei, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei să facă dovada calităţii de reprezentant, în baza art. 161 alin. (1) C. proc. civ. a repus cauza pe rol şi a pus în vedere reprezentantului recurentei S.C. D. S.R.L. să depună la dosarul cauzei, până la termenul acordat dovezi privind calitatea de reprezentant a S.C. D. S.R.L. emanând de la reprezentanţii legali actuali ai societăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. exerciţiul dreptului de chemare în judecată se realizează printr-o procură specială care trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată.

În cauza de faţă se constată că exerciţiul dreptului de chemare în judecată a fost exercitat de către societate, prin reprezentantul său F. de către avocatul ales din cadrul Societăţii civilă de avocaţi E., care a semnat cererea de recurs.

Cum până la această dată, societatea-recurentă S.C. D. S.R.L. D. S.R.L. (fostă B. SRL) nu a complinit cererea de recurs, posibilitate prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., până la termenul acordat, în sensul de a depune dovezi privind calitatea de reprezentant emanând de la reprezentanţii legali actuali ai societăţii, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 161 (2) C. proc. civ. şi să anuleze cererea privind recursul declarat.

Constatând culpa procesuală a recurentei S.C. D. S.R.L. în declanşarea litigiului de faţă, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., urmează să oblige partea la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea intimatei BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET S.A., astfel cum au fost solicitate şi justificate, potrivit înscrisului existent la filele x recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. D. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei civile nr. 111 A din 23 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta S.C. D. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) la plata sumei de 5.454,51 reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET S.A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 decembrie 2017.