Res judicata exception upheld after cassation appeal annulled for lack of developed legal grounds

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/2014, astfel cum a fost modificată la data de 02.02.2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. să se dispună obligarea acesteia la încheierea unui contract de vânzare- cumpărare pentru imobilul situat în oraşul Mangalia, staţiunea Olimp, format din teren în suprafaţă de 4.268,22 mp şi construcţia edificată pe acesta în suprafaţă construită la sol de 1.853,75 mp, având număr cadastral x, înscris în CF nr. x a localităţii Mangalia, judeţul Constanţa, la un preţ estimat 1.364.377 RON (echivalentul în RON la data de 17.06.2011 a sumei de 322.616,5 EUR, din care 320.116,5 Euro reprezintă valoarea terenului iar 2.500 reprezintă valoarea construcţiei conform ghidului notarial) preţul real al acestuia urmând a fi determinat prin expertiză contabilă, potrivit Contractului de leasing financiar nr. 2905 din data de 29.07.2008 şi a Convenţiei din data de 14.04.2011, urmând a se ţine cont de plăţile făcute de reclamantă în baza celor două acte juridice menţionate. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în sumă totală de 453.940 RON echivalentul a 103.262 EUR la data formulării cererii, formată din: suma de 141.824 RON, echivalentul a 32.262 EUR la data formulării cererii, reprezentând diferenţa estimată dintre preţul imobilului la momentul la care pârâta era obligată să ne transmită proprietatea asupra acestuia, respectiv data de 17.06.2011 şi preţul acestuia la data formulării prezentei cereri de modificare, suma exactă urmând să fie determinată prin expertiză evaluatorie, suma 92.316 RON, echivalentul a 21.000 EUR la data formulării cererii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului pe aceeaşi perioadă, suma exactă urmând să fie determinată prin expertiză evaluatorie şi suma de 219.800 RON, echivalentul a 50.000 Euro la data formulării cererii, reprezentând contravaloarea degradării imobilului de către pârâtă, suma exactă urmând să fie determinată prin expertiză evaluatorie. Reclamanta a mai solicitat şi compensarea judiciară a creanţei pârâtei rezultată din preţul datorat de reclamantă conform primului capăt de cerere cu creanţa sa rezultată din cel de-al doilea petit.

Prin sentinţa civilă nr. 1605/15.03.2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., pentru autoritate de lucru judecat. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 4512/27.07.2016, s-a admis cererea de completare a dispozitivului acestei sentinţe, în sensul introducerii menţiunii că cererea a fost respinsă şi în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L.. De asemenea, prin încheierea din 27.07.2016, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinţei din 15.03.2016, în sensul că s-a respins cererea în contradictoriu cu pârâta BNP D. S.A.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2134A/2016 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins apelul formulat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1605 din data de 15.03.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.A. şi BNP D. S.A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei recurate şi pe cale de consecinţă respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în vederea pronunţării unei soluţii pe fondul cauzei, precum şi obligarea intimatele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Recurenta susţine, în esenţă, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile normei de procedură prevăzută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", întrucât în speţă nu este îndeplinită condiţia referitoare la identitatea de obiect, pentru a ne afla în prezenţa autorităţii de lucru judecat.

Recurenta arată că există o strânsă legătură între norma de drept procedural şi cea de drept substanţial, căci obiectul excepţiei nu poate fi analizat fără a antama în discuţie aplicarea normelor de drept material, în cazul de faţă cele referitoare la regimul juridic al obligaţiilor şi obiectul acestora.

Prin urmare, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta consideră că au fost aplicate greşit normele de drept material întrucât a fost statuat de instanţa de apel că există identitate cu privire la obiectul acţiunii, însă, în opinia sa există divergenţe în a face o astfel de calificare.

Intimata - pârâtă C. S.R.L. (înfiinţată prin divizarea parţială a B. SA) a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal admiterea excepţiei nulităţii recursului şi, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil, însă motivele invocate de recurentă nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta -reclamantă A. S.R.L. a depus un punct de vedere prin care solicitat să se constate că recursul este admisibil în principiu şi criticile formulate se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă deşi a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu privire la regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi la normele de drept material care au fost încălcate sau greşit aplicate de către instanţa de apel.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei şi nelegalităţii deciziei atacate.

Faptul că instanţa de apel a valorificat greşit în prezentul litigiu efectul autorităţii de lucru judecat în raport cu acţiunea promovată de reclamanta A. S.R.L. în dosarul nr. x/2012 nu constituie o problemă de nelegalitate care să poată fi analizată pe tărâmul art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ci poate constitui o situaţie de aplicare greşită a legii.

Însă, simpla afirmaţie că instanţa de apel a încălcat normele de drept material în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, fără a fi argumentată din punct de vedere juridic, doar cu referire la situaţia de fapt reţinută în cauză, nu constituie o critică de nelegalitate care să poată fi încadrată în pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

În esenţă, curtea de apel a reţinut că autoritatea de lucru judecat nu implică în mod necesar acelaşi obiect material, fiind de ajuns ca, la baza ambelor prestaţii pretinse să se afle acelaşi drept, practic, ceea ce interesează fiind ca, din cuprinsul acţiunilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este acelaşi, adică obţinerea unui titlu executoriu cu privire la dreptul pretins (transferul proprietăţii imobilului).

Criticile recurentei trebuiau să se refere, în consecinţă, la argumentele expuse mai sus, avute în vedere de instanţa de apel, în pronunţarea deciziei.

În realitate, toate criticile formulate vizează în termeni foarte generali încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ., recurenta referindu-se la faptul că argumentele invocate în speţă sunt diferite de cele din dosarul nr. x/2012, iar situaţia de fapt pe care dorea să o dovedească urma să fie diferită, inclusiv prin raportare la probatoriul amplu şi distinct de cel administrat în cauza iniţială.

Aşadar, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2134A/2016 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2134A/2016 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2017.