Appeal Time-Barred Due to Statutory Deadline Error in Judgment: Recourse Against Attorney Negligence Claims Dismissed

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18.12.2012, modificată la 21.10.2013 şi precizată la 24.03.2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Cabinetul Avocat "B." prin avocat titular B., Cabinet Avocat C. şi Cabinet Avocat D. solicitând obligarea lor la plata sumei de 2.640.000 RON (600.000 de euro), cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciu cauzat de incompetenţa lipsa de diligenţă, conştiinciozitate şi probitate profesională a acestora.

La data de 28.03.2014 pârâţii au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Cabinetului de Avocatură C. şi a Cabinetului de Avocatură D., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a mandatarului E., excepţia neîndeplinirii procedurii de informare şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Prin cerere reconvenţională pârâtul Cabinetul de Avocatură B. a solicitat obligarea în solidar a reclamantei, a mandatarului E. şi a numiţilor F. şi G. la plata sumei de 6.600 RON reprezentând onorariu de avocat stabilit conform contractelor de asistenţă juridică nr. 59/17.09.2006 şi 64/16.10.2006, precum şi la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de deplasare pentru susţinerea procesului nr. 12682/3/2006 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, cu acordarea de despăgubiri de la A. şi E. pentru daunele morale aduse onoarei şi reputaţiei sale.

La termenul de judecată din 15.06.2015, pârâtul a renunţat la judecata cererii reconvenţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 73 din 12.06.2016, Tribunalul Teleorman a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Cabinet Avocat C. şi Cabinet Avocat D., invocată de pârâtul Cabinet Avocat B.; a respins acţiunea faţă de pârâţii Cabinet Avocat C. şi Cabinet Avocat D. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A. prin mandatar E., împotriva pârâtului Cabinet de Avocat B..

Prima instanţă a reţinut că la data de 16.10.2006, între avocatul B. şi reclamanţii A., E., H., I., J., K. s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 64 privind reprezentarea pârâţilor în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia VIII A conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2006; cauză ce a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului.

În considerentele sentinţei s-au expus modul şi munca prestată de pârâţi - avocaţi în pregătirea apărărilor formulate pentru reclamantă în cadrul evocatului dosar.

În raport de activitatea şi munca prestată de pârâţi în calitate de apărători ai reclamantei, instanţa de fond a constatat, în esenţă, îndeplinirea de către avocat a obligaţiilor asumate prin contractul de asistenţă juridică încheiat, precum şi faptul că obligaţia asumată de avocat este o obligaţie de diligenţă şi nu de rezultat, nefiind ţinut să procure creditorului rezultatul promis, în baza mandatului încredinţat.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Cabinetelor de Avocatură C. şi D. şi nu au fost luate în considerare toate înscrisurile din dosarele nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti şi nr. 12682/3/2006 al aceleiaşi instanţe.

Prin decizia civilă nr. 580 A din 09 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins ca tardiv formulat apelul declarat de reclamantă.

Astfel, hotărârea primei instanţe, sentinţa civilă nr. 73 din 12.02.2016 a Tribunalului Teleorman, secţia Civilă, a fost comunicată reclamantei personal şi prin mandatar la data de 20.04.2016, iar apelul a fost declarat de reclamantă prin mandatar E. la data de 16.05.2016, astfel cum rezultă din ştampila poştei aplicată pe plicul aflat la dosarul cauzei.

Instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile vechiul C. proc. civ. în considerarea faptului că cererea de chemare în judecată a fost intentată la data de 18.12.2012, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., la 15.02.2013.

În raport de dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. 1865, instanţa de apel a constatat că apelul reclamantei a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, astfel ultima zi a termenului care ar fi putut declara apelul era la 6.05.2016.

Indicarea în cuprinsul dispozitivului sentinţei atacate a unui alt termen de declarare a apelului este irelevantă, întrucât reclamanta a beneficiat de asistenţă juridică, aşa încât nu poate invoca valabil necunoaşterea legii.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta a declarat recurs.

În susţinerea recursului, reclamanta a arătat că în mod greşit i-a fost respins apelul ca tardiv declarat întrucât nici ea şi nici mandatarul său nu au cunoştinţe juridice, iar în dispozitivul sentinţei tribunalului era menţionat "cu apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii".

În opinia recurentei, decizia recurată este nelegală şi netemeinică întrucât judecătorul primei instanţe este în culpă deoarece a menţionat că hotărârea pronunţată poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile în loc de 15 zile de la comunicarea sentinţei tribunalului.

Recurenta mai învederează că, instanţa de fond i-a respins, în mod nejustificat, proba solicitată de audiere a martorului L., deşi în cauză se impunea audierea acestuia - conform listei cu probatorii depusă - constituind un aspect esenţial în judecata cauzei.

În drept, recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Conform dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ.:

"Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Rezultă, aşadar, că, potrivit acestui text de lege, apelul poate fi declarat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, sancţiunea în caz de depăşire a acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea din dreptul de a se soluţiona pe fond apelul.

Art. 103 C. proc. civ. dispune la alin. (1) că: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".

Trebuie subliniat faptul că, în cauză s-a stabilit în mod corect incidenţa vechiul C. proc. civ. dat fiind că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. a statuat că, "dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", respectiv 15 februarie 2013, iar în prezenta speţă, demersul judiciar a fost iniţiat la data de 18.12.2012.

Susţinerile recurentei privind culpa judecătorului fondului, care a menţionat în dispozitivul sentinţei tribunalului termenul de apel de 30 de zile de la comunicare, nu sunt întemeiate, întrucât termenul de declarare a căii de atac este prevăzut expres de lege, iar necunoaşterea legii, nu poate fi reţinut faţă de principiul de drept "nimeni nu poate invoca în apărarea sa necunoaşterea legii".

Sub aspectul susţinerilor recurentei cu privire la menţiunea în dispozitivul sentinţei tribunalului a termenului de 30 de zile, în loc de 15 zile de la comunicarea hotărârii, trebuie reamintit că potrivit art. 129 C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, precum şi obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) din acelaşi cod şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

Prin urmare, instanţa de apel a constatat corect că hotărârea primei instanţe a fost comunicată apelanţilor la data de 20.04.2016, aşa cum rezultă din dovezile de primire şi procesul-verbal de predare din dosarul de fond aflate la filele x, iar apelul a fost declarat de reclamantă prin mandatar E. la data de 16.05.2016, conform ştampilei aplicate pe plicul prin care a fost expediat apelul aflat la dosar apel. Conform art. 284 C. proc. civ., declararea apelului s-a realizat după expirarea celor 15 zile prevăzute în mod imperativ de textul de lege sus-enunţat, termenul de apel fiind calculat pe zile libere conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

Susţinerile recurentei referitoare la respingerea probei privind audierea martorului L. vor fi respinse întrucât acestea vizează aspecte de netemeinicie şi nu au relevanţă în cadrul recursului de faţă.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. prin mandatar E. împotriva deciziei civile nr. 580 A din 09 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. prin mandatar E. împotriva deciziei civile nr. 580 A din 09 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 februarie 2017.