Inadmissibility of cassation appeal against final decision on presidential order appeal based on principle of legality of appellate remedies

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 27.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.05.2003 la B.N.P. D., defăimat ca fals, şi evacuarea pârâţilor din apartamentul nr. x al imobilului situat în Bucureşti, str. x, bloc 147A.

Cererea, formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 814/29.01.2016, prima instanţă reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2046A/25.05.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În data de 30.05.2016, reclamanta a declarat un nou apel împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 13.03.2017.

Prin decizia civilă nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2046 A/25.05.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în contradictoriu cu intimaţii pârâţi C. şi B..

Împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a declarat recurs reclamanta A., neîncadrat în drept.

Cererea de recurs nu a fost încadrată în drept şi nu a fost motivată.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport apreciindu-se că sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În speţa dedusă judecăţii, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 27.01.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând, pe baza ordonanţei preşedinţiale, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.05.2003 la B.N.P. D., defăimat ca fals, şi evacuarea pârâţilor din apartamentul nr. x al imobilului situat în Bucureşti, str. x, bloc 147A.

În conformitate cu prevederile art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor".

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ordonanţa preşedinţială se judecă în primă instanţă la judecătorie şi în apel la tribunal.

Ori în cauză, recurenta A. a uzat de două ori de calea de atac a apelului, prin decizia recurată fiind respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2046 A/25.05.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin urmare, faţă de principiul unicităţii căii de atac şi cel al dublului grad de jurisdicţie, este inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Această decizie este definitivă, nefiind atacabilă cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. arată că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2017.