Mootness of appeal against procedural suspension order following final appellate judgment on merits in pension recalculation case

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă sub nr. x/2018 şi precizată ulterior, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a solicitat instanţei obligarea acesteia să emită o decizie de recalculare a drepturilor sale de pensie, începând cu data de 1 ianuarie 2016, prin creşterea cu 50% a punctajului mediu anual aferente perioadei lucrate în grupa I de muncă şi condiţii speciale, cu folosirea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, să se dispună indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecţie comunicat de INS, precum şi la plata diferenţelor de drepturi de pensie începând cu aceeaşi dată.

Prin sentinţa civilă nr. 740/2018 din 6 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în parte acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A., fiind obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2016, prin creşterea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei lucrate în grupa I de muncă şi condiţii speciale cu folosirea la calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 20 de ani. A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara să plătească reclamantului diferenţele de pensie cuvenite, începând cu aceeaşi dată, precum şi 500 cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinsă în rest acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost admisă cererea de suspendare formulată de intimatul A. s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziilor din dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare din 13 noiembrie 2018, deoarece consideră că în mod eronat s-a reţinut că deciziile pronunţate de ICCJ în dosarele nr. x/2018 şi y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept au relevanţă în prezenţa cauză.

Astfel, deciziile nr. 69/2018 şi nr. 81/2018 pronunţate de Înalta Curte reglementează aplicabilitatea art. 1691 din Legea nr. 263/2010 cu referire expresă la situaţiile în care drepturile de pensie s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, fiind binecunoscut faptul că acest act normativ are un conţinut diferit de cel al Legii nr. 19/2000, întrucât Legea nr. 3/1977 nu prevedea noţiunea de "stagiu complet de cotizare", ci făcea referire la noţiunea de "vechime în muncă" şi în situaţia în care s-a emis deja decizia de recalculare în baza art. 1691.

În acest sens, recurentul susţine că ipoteza premisă şi situaţia dedusă judecăţii în dezlegarea chestiunii de drept are în vedere ipoteza în care titularului dreptului de pensie şi beneficiar al recalculării în condiţiile art. 1691 din Legea 263/2010 i s-a emis de către Casa Judeţeană de Pensii decizie de recalculare, dar trebuie reţinut că în situaţia sa nu a fost emisă o astfel de decizie. Or, în absenţa existenţei unei decizii de recalculare este absolut exclusă aplicabilitatea art. 1692 din Legea nr. 263/2010 şi ca atare, situaţia recurentului este în mod vădit diferită de cea care a constituit situaţia premisă în sesizarea Înaltei Curţi şi care a generat pronunţarea deciziilor menţionate.

În acest context, recurentul consideră că reţinerea în privinţa sa a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel stabilit prin decizia de pensionare (unde i s-a reţinut un stagiu complet de 20 de ani) înfrânge dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 26/2010 care dispune că încetarea, suspendarea sau reluarea plăţii pensiei, precum şi orice modificare a drepturilor de pensie se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condiţiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 mai 2019, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara invocă pe cale de excepţie tardivitatea, lipsa de interes şi inadmisibilitatea recursului, iar pe fondul cauzei arată că încheierea pronunţată este legală şi temeinică.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere. Părţile nu au depus puncte de vedere.

Analizând recursul din perspectiva art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii formulării recursului sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare, s-a arătat că recursul se impune a fi respins ca inadmisibil deoarece recurentul a invocat aspecte care ţin de modul de soluţionare al fondului cauzei iar nu de critica încheierii atacate şi de temeiul legal al pronunţării acesteia.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că, dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod explicit exercitarea căii de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului judecării procesului, iar criticile de nelegalitate permit analiza acestora din perspectiva art. 488 C. proc. civ.

Nu poate fi reţinută susţinerea intimatei în sensul că memoriul de recurs ar conţine critici ce ţin de modul de soluţionare al fondului cauzei. Se constată că recurentul critică măsura de suspendare a judecării cauzei prin raportare la dispoziţiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ. apreciind că nu sunt întrunite condiţiile de aplicare a textului legal întrucât cauza sa nu este similară cu cea care a determinat sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

În concluzie, excepţia inadmisibilităţii recursului nu este fondată şi va fi respinsă având în vedere că motivele invocate de recurent şi dezvoltarea acestora vizează nelegalitatea încheierii de suspendare pronunţată de instanţa de apel din perspectiva acelor considerente care au condus la măsura procesuală contestată în prezenta cale de atac.

Referitor la excepţia tardivităţii, intimata a susţinut că, întrucât dosarul a fost repus pe rol, recursul este tardiv formulat.

Şi această excepţie este nefondată.

Conform art. 414 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierii de suspendare a judecării procesului se poate declara recurs, această posibilitate fiind recunoscută de legiuitor pe toată durata suspendării. Se reţine că recurentul a declarat calea de atac la data 3 aprilie 2019, în timpul suspendării procesului. Aspectul invocat de intimată referitor la repunerea pe rol a cauzei nu conduce la concluzia că recursul este tardiv declarat având în vedere dispoziţia legală ce permite exercitarea căii de atac pe toată durata suspendării, precum şi aspectul menţionat anterior în sensul că recursul a fost declarat când cauza se află în nelucrare.

Analizând excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinare, Înalta Curte o va reţine ca fondată pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect încheierea din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018

Din verificarea evidenţei informatizate a instanţei în sistemul Ecris se constată că la data de 9 aprilie 2019 cauza a fost repusă pe rol din oficiu; de asemenea, prin decizia nr. 843/2019 din 12 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei nr. 740/2018 din 6 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

Se reţine, aşadar, că la momentul soluţionării recursului, cauza nu se mai afla în nelucrare, instanţa dispunând asupra reluării judecării acesteia ca urmare a încetării cauzei de suspendare, respectiv publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziilor pronunţate în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge, ca rămas fără interes recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii formulării recursului.

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.