Insolvency appeal held inadmissible; defendant ordered to cover uncovered liabilities upheld.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., a chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, obligarea acestuia să suporte pasivul neacoperit al debitoarei, în cuantum de 188.685 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 3292/12.05.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâtul la suportarea pasivului S.C. A. S.R.L., în valoare de 188.685 RON.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1622/18.10.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a respins apelul, ca tardiv.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea sa şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Cu titlu prealabil, a susţinut că, având în vedere că instanţa de prim control judiciar a constatat tardivitatea apelului pornind de la normele generale de procedură, iar nu de la dispoziţiile speciale şi derogatorii ale Legii nr. 85/2014, aplicând acelaşi raţionament, decizia atacată este supusă recursului, conform dispoziţiilor C. proc. civ. o interpretare contrară ar duce la încălcarea dreptului său la un proces echitabil şi la un remediu efectiv.

În motivarea căii de atac, a susţinut că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Concretizând, a arătat că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora termenul de apel este de 7 zile de la data comunicării hotărârii, realizată prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă (în continuare, B.P.I.), dacă prin lege nu se prevede altfel, iar citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor în apel şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac prin B.P.I., dar şi dispoziţiile art. 42 alin. (4) şi 10 din aceeaşi lege, conform cărora citarea părţilor, precum şi comunicarea actelor de procedură se efectuează prin publicarea în B.P.I., fiind astfel înlocuită, de la data publicării, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces.

În acest context, a subliniat că, potrivit art. 342 din Legea nr. 85/2014, dispoziţiile legii speciale se completează cu cele generale ale C. proc. civ., doar în măsura în care acestea nu le contravin; or, prin legea specială au fost prevăzute dispoziţii derogatorii cu privire la data de la care curge termenul de apel, astfel că în mod nelegal instanţa de apel a făcut aplicarea normelor generale de procedură.

În opinia recurentului, termenul de apel curgea de la momentul publicării sentinţei atacate în B.P.I., conform dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, aspect pe care instanţa de prim control judiciar l-a ignorat, apreciind că poate înlocui dispoziţiile din legea specială cu cele generale ale C. proc. civ. şi neluând în considerare faptul că hotărârea atacată nu era publicată în B.P.I. nici la momentul judecării apelului.

În continuare, recurentul a reiterat situaţia de fapt şi istoricul litigiului şi a prezentat pe larg argumentele pentru care consideră că sentinţa primei instanţe este netemeinică şi nelegală şi că, în speţă, nu se impune atragerea răspunderii sale patrimoniale, pe de o parte, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, pe de altă parte, pentru neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014.

La data de 03.05.2017 intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, iar la 17.05.2017 recurentul a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

La data de 13.10.2017, recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a solicitat înlăturarea concluziilor raportorului, admiterea în principiu a recursului şi apoi, admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1622/18.10.2016, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca tardiv apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3292/12.05.2016, prin care judecătorul-sindic a admis cererea lichidatorului S.C. A. S.R.L. şi a obligat pârâtul la suportarea pasivului societăţii, în sumă de 188.685 RON.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului (…) hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive."

Prin urmare, decizia atacată este definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest context, susţinerile recurentului, potrivit cu care calea de atac a recursului i-ar fi deschisă, în condiţiile respingerii ca tardiv a apelului, se cuvin a fi înlăturate, ca lipsite de suport legal.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rap. la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Având în vedere că intimata nu a depus la dosar dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, astfel cum impun dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimată pe calea întâmpinării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 1622/18.10.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2017.