Territorial jurisdiction for execution challenges under Civil Procedure Code Articles 373 and 400
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Craiova District Court holds exclusive competence to hear the case, leaving the opposing challenge unavailing. The dispute arose from a debtor's consolidated filing seeking both an opposition to enforcement based on the nullity of a promissory note and a substantive objection to execution acts, including the validity of enforcement measures and the executor's status; the lower courts had sequentially dismissed the case on territorial grounds, with one asserting exclusive jurisdiction for the court that issued the enforcement writ and the other claiming the court where enforcement was actually conducted. Relying on Articles 400 and 373 of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court determined that the court acting as the "court of execution" for a challenge to enforcement acts is the one in whose jurisdiction such acts were physically performed, specifically noting that enforcement was authorized and property located in Craiova was subject to execution there, thereby assigning the substantive objection to the local court despite the separate track for the initial opposition to the enforcement title.
Legislator headnote
AI generatedart. 400 alin. (1) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 373 alin. (3) C. proc. civ, art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for execution challenges under Civil Procedure Code Articles 373 and 400: The dispute arose from a debtor's consolidated filing seeking both an opposition to enforcement based on the nullity of a promissory note and a substantive objection to execution acts, including the validity of enforcement measures and the executor's status; the lower courts had sequentially dismissed the case on territorial grounds, with one asserting exclusive jurisdiction for the court that issued the enforcement writ and the other claiming the court where enforcement was actually conducted. Relying on Articles 400 and 373 of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court determined that the court acting as the "court of execution" for a challenge to enforcement acts is the one in whose jurisdiction such acts were physically performed, specifically noting that enforcement was authorized and property located in Craiova was subject to execution there, thereby assigning the substantive objection to the local court despite the separate track for the initial opposition to the enforcement title.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign competence to the specific court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
La data de 22.02.2013 contestatoarea S.C. A. S.A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia Civilă o contestaţie la executare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., anularea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis în data de 20.09.2011, anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C., inclusiv a somaţiei mobiliare emise la 12.02.2013 şi a somaţiei imobiliare emise la 13.02.2013, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat, în esenţă, că biletul la ordin în litigiu este nul, pentru încălcarea cerinţei legale imperative vizând caracterul necondiţionat al promisiunii, dar şi ca urmare a achitării voluntare a sumelor a căror plată a fost astfel garantată.
În ceea ce priveşte actele de executare a căror anulare a pretins-o, a susţinut că acestea au fost emise într-o perioadă în care executarea era suspendată, de un executor al cărui drept de exercitare a profesiei era suspendat; de asemenea a susţinut că acestea sunt nule şi ca urmare a lipsei unei hotărâri de încuviinţare a executării silite mobiliare, pronunţate de instanţa de executare competentă, dar şi a lipsei de competenţă a executorului C. în efectuarea unor acte de executare privind bunurile mobile.
Prin sentinţa civilă nr. 6206/12.05.2017, Judecătoria Craiova, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de contestatoare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a notat că prin încheierea din 22.03.2013 a apreciat că primul capăt al cererii de chemare în judecată reprezintă o opoziţie la executare, formulată în condiţiile Legii nr. 58/1934, iar potrivit dispoziţiilor art. 62 din această lege, aplicabile şi biletului la ordin, conform art. 106, opoziţia se va introduce la judecătoria care a învestit titlul de valoare cu formulă executorie.
Aşa fiind, a subliniat că dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o competenţă teritorială exclusivă pentru judecarea opoziţiei la executare şi, reţinând că, în speţă, biletul la ordin a fost învestit cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea acestei instanţe, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 07.07.2017, sub nr. x/2017.
Prin încheierea din 25.09.2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a dispus disjungerea cauzei sub aspectul opoziţiei la executare şi formarea unui nou dosar în ceea ce priveşte aspectele referitoare la contestaţia la executare propriu-zisă.
S-a format, astfel, dosarul nr. x/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 7381/09.10.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a evocat dispoziţiile art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi a subliniat că, în speţă, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată au fost formulate două cereri principale, o opoziţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 58/1934 şi o contestaţie la executare propriu-zisă, guvernată de dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
În acest context, a reţinut că normele de competenţă privitoare la instanţa de executare sunt de ordine publică, dar şi că în cauză nu subzistă niciun caz de prorogare legală de competenţă, în raport cu opoziţia la executare.
Aşa fiind, reţinând că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este străină de executare, în circumscripţia sa nerealizându-se niciun act de executare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:
Succesiunea actelor dosarului a fost amplu prezentată în partea introductivă a considerentelor deciziei de faţă.
În urma disjungerii opoziţiei la executare de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care a rămas învestită cu soluţionarea sa, conflictul poartă în prezent asupra contestaţiei la executare propriu-zise.
Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.
În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel, iar art. 373 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Aşadar, condiţia cerută de lege pentru ca o instanţă să devină instanţă de executare constă în îndeplinirea chiar şi numai a unui singur act de executare pe raza sa de competenţă.
Or, în speţă, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C., inclusiv a somaţiei imobiliare vizând executarea silită a unor bunuri imobile situate în Craiova, judeţul Dolj.
Mai mult, executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Craiova, prin încheierea nr. 7433/28.11.2012, astfel cum a fost modificată în recurs prin decizia nr. 55/11.02.2013 a Tribunalului Dolj.
Aşadar, odată ce în dosarul de executare nr. 222/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C. au fost îndeplinite acte de executare în circumscripţia Judecătoriei Craiova, care, de altfel, a şi încuviinţat executarea silită, competenţa soluţionării contestaţiei la executare aparţine acestei instanţe.
Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2017.