Inadmissibility of civil revision for new documents already in evidence and contradictory judgments lacking identity of cause and object

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 903 din 18 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009, a fost admis recursul declarat de recurentul-pârât Secretariatul General al Guvernului împotriva deciziei nr. 1132 din 27 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă; a fost modificată în parte decizia recurată în sensul că a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A.; a fost menţinută soluţia de respingere a apelului provocat formulat de intimatul-pârât Secretariatul General al Guvernului împotriva deciziei nr. 1769 din 31 octombrie 2016; s-a modificat în tot decizia recurată în sensul că a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinţei apelate formulată de apelanta-reclamantă A.; a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-chemat în garanţie B. împotriva deciziei civile nr. 1132 din 27 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a fost obligat recurentul-pârât Secretariatul General al Guvernului să plătească intimatului-pârât C. suma de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de revizuire invocat, revizuenta după o prezentare a parcursului judiciar al cauzei, a arătat, în esenţă, că după darea hotărârii, respectiv la data de 22 august 2017, s-au descoperit o serie de înscrisuri doveditoare, necunoscute părţilor şi nici instanţei de judecată, care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii şi care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa supremă, ar fi dus la o soluţie contrară celei pronunţate de instanţa de recurs, respectiv ar fi dus la respingerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

După o prezentare teoretică a înţelesului de înscris nou din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta susţine că la momentul derulării litigiului de fond, nu a avut cunoştinţă de înscrisuri, întrucât acestea se găseau în dosarul referitor la sponsorizarea Secretariatului General al Guvernului de către D., aflat la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, instituţie aflată în subordinea Guvernului României, aşadar chiar a părţii al cărei recurs a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Revizuenta apreciază că înscrisurile nou descoperite de revizuentă demonstrează faptul că a fost vorba de un mecanism de executare, de plată al contractului de sponsorizare, iar nu de o obligaţie total străină şi independentă de raportul fundamental, chiar contrară acestuia cum a reţinut instanţa supremă.

După o prezentare a înscrisurilor pretins noi, respectiv adresele nr. x/9.12.1994; nr. 01-1151/9.12.1994; nr. 4/229/3.03.1995; nr. 01-01485/01.04.1996;nr. 597/358/11.04.1996;nr. 20/3924/07.11.1996;nr. 96/402/11.11.1996; adresa din 04.09.1997 a Cabinetului de avocatură E., adresa D. - Direcţia de Control din 03.02.1998; plângerea penală formulată de D., revizuenta susţine că aceste înscrisuri demonstrează că a fost vorba de un mecanism de plată în temeiul contractului de sponsorizare, iar nu de un raport juridic independent de raportul fundamental, cum eronat a reţinut instanţa supremă prin recurs.

În ce priveşte motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., după prezentarea condiţiilor prevăzute de lege pentru invocarea acestui motiv de revizuire şi aspecte teoretice şi practice din literatura de specialitate şi jurisprudenţă, revizuenta consideră că decizia instanţei de recurs contravine deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1636/2009 care a respins recursul formulat de Secretariatul General al Guvernului, menţinând decizia comercială nr. 584 din 08 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti şi sentinţa comercială nr. 1104/26.01.2007 a Tribunalului Bucureşti.

Pentru aceste motive revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţă, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., schimbarea în parte a deciziei nr. 903 din 18 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul de a respinge şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea în parte a deciziei şi respingerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca neîntemeiat.

Prin întâmpinările depuse la dosar intimaţii C., B. şi Secretariatul General al Guvernului au solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează să o respingă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Potrivit primei ipoteze a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca înscrisurile noi să poată fi invocate ca temei de revizuire trebuie să fie doveditoare ale unor împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei; să fie descoperite, deci să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să fi apărut după această dată; să fi fost reţinute de partea potrivnică şi să nu fi putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, aşadar o împrejurare de forţă majoră care să fi împiedicat partea să prezinte înscrisul în cursul judecăţii - condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Este de observat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat, respectiv art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Printre condiţiile de admisibilitate a cazului de revizuire se numără cea conform căreia înscrisul să nu fi fost cunoscut şi folosit în proces, pentru că, în caz contrar, cercetarea lui în cadrul revizuirii ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii.

Pentru a fi doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisul nou trebuie să fie probant prin el însuşi, să aibă caracter determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării pricinii ar fi putut duce la altă soluţie decât cea pronunţată, cerinţe neîndeplinite de înscrisurile invocate de revizuentă

În cauză, revizuenta, în accepţiunea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a indicat ca înscrisuri noi 11 documente, înscrisuri despre care a susţinut că sunt "înscrisuri nou descoperite".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că parte din înscrisurile invocate de revizuentă, raportat la data elaborării (punctele 1, 3-8, respectiv adresa S.G.G. nr. x/9.12.1994 către preşedintele F.; adresa Guvernului nr. x/3.03.1995 către D.; adresa S.G.G. nr. x/01.04.1996 către D.; adresa D. nr. x/11.04.1996 către S.G.G.; adresa S.G.G. nr. x/07.11.1996 către D.; adresa D.-Direcţia Marketing din 07.11.1996 către Comitetul de Direcţie D.; adresa D. nr. x/11.11.1996 către S.G.G.) au existat anterior pronunţării deciziei civile nr. 903 din 18.05.2017 şi au fost folosite de părţi în cadrul probatoriilor administrate în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2009 soluţionat irevocabil prin decizia nr. 903 din 18.05.2017.

Totodată, înscrisurile de la punctele 2, 9-11(respectiv adresa D. nr. x/9.12.1994; plângerea penală formulată de D. ce a forma obiectul dosar nr. x/1997; adresa Cabinetului de avocatură E. adresată D.; adresa D. - Direcţia de control din 03.02.1998) sunt înscrisuri aflate în arhiva revizuentei, preluate de la antecesoarea sa D., ca şi celelalte înscrisuri menţionate, (aspect învederat de intimatul G. prin întâmpinarea depusă la dosar şi necontestat de către revizuentă).

Astfel fiind, înscrisurile indicate de revizuentă nu prezintă elementul de noutate pentru a fi incidente dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Doctrina a statuat că revizuentului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucţioniste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluţionării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu acelaşi impact, ivite mai presus de voinţa atât a revizuentului, cât şi a intimaţilor.

Ori, analizând înscrisurile restituite de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului prin procesul-verbal nr. P/17/22576 din 22.08.2017, rezultă că revizuenta a cunoscut despre existenţa şi conţinutul acestora, fiind emitenta, sau după caz, destinatara adreselor şi notelor interne invocate în prezent în cererea de revizuire.

Nici condiţiile expres prevăzute de textul de lege ca înscrisurile să fi fost reţinute de către partea potrivnică sau să nu fi fost depuse dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii nu sunt îndeplinite.

Se constată că revizuenta nu a prezentat nicio dovadă a demersurilor necesare de a solicita şi obţine de la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului predarea înscrisurilor mai înainte de soluţionarea irevocabilă a procesului, astfel încât să fie în măsură să prezinte instanţei de recurs acele înscrisuri considerate a fi determinante şi a avea prin ele însele acea forţă probantă menită să schimbe soluţia instanţei de control.

Este de remarcat faptul că înscrisurile aşa-zis "noi" reprezintă corespondenţa dintre D., (antecesoarea revizuentei) şi Secretariatul General al Guvernului, primită şi trimisă, note interne ale D., precum şi adresa Cabinetului de Avocatură E. (în antet fiind făcută menţiunea "spre ştiinţa D.") acte ce sunt din arhiva persoanei juridice absorbite pe care o continuă revizuenta, iar simpla lor presupusă necunoaştere de către revizuentă nu reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa sa, asimilabilă forţei majore, ci reprezintă probe utilizate în procesul de fond.

Cererea de revizuire a fost întemeiată şi pe dispoziţiile art. 322 punctul 7 C. proc. civ. care vizează situaţia când există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii legale, este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat şi anume identitatea de părţi, de obiect şi de cauză şi de asemenea, să fie pronunţate în dosare diferite.

În speţă, se constată neîndeplinirea identităţii de obiect cauză şi părţi situaţie în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiţii, motivul invocat nu poate conduce la incidenţa contrarietăţii între hotărârile indicate.

Astfel, se constată că în dosarul nr. x/2009 în care s-a pronunţat decizia nr. 903 din 18 mai 2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a cărei revizuire se solicită, obiectul acţiunii l-a reprezentat restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de sponsorizare nr. 4/281/08.031995 şi a actului adiţional din data de 07.11.1996 şi obligarea pârâţilor Secretariatul General al Guvernului şi Agenţia pentru Strategii Guvernamentale la plata sumei de 5.796.980 USD actualizată cu rata inflaţiei plătibilă în RON la cursul de schimb leu/dolar din ziua plăţii efective.

În dosarul nr. x/2006, ce a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr. 1636 din 27 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, faţă de care s-a invocat contradictorialitatea, obiectul acţiunii l-a constituit constatarea nulităţii absolute a contractului de sponsorizare nr. x/06.03.1995 şi a actului adiţional încheiat între părţi la data de 07.11.1996, iar la capătul de cerere privind repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului, reclamanta A. pe parcursul derulării procesul a renunţat.

Totodată, se constată că în dosarul nr. x/2009 cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 112, art. 404 şi următoarele C. proc. civ., iar în dosarul nr. x/2006 cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 948 C. civ., art. 34 din Decretul nr. 31/1954, art. 4 din Legea nr. 32/1994.

Astfel, se observă că pricinile nu privesc acelaşi obiect şi aceeaşi cauză situaţie în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiţii, motivul invocat nu poate conduce la incidenţa contrarietăţii între hotărârile indicate.

Având în vedere considerentele arătate şi constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 903 din 18 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2017.