Revizuire for contradictory judgments denied due to lack of triple identity in insolvency-related compensation validity

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 5 octombrie 2017, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 671 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu-Mureş în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că aceasta este potrivnică şi nesocoteşte autoritatea de lucru judecat atât a deciziei nr. 279 R din 31 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2012 cât şi a sentinţei nr. 1010 din 7 iunie 2017 pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2012.

Consideră revizuenta că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. punctând asupra următoarelor aspecte:

Hotărârea judecătorească atacată nr. 671 din 21 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2017 este definitivă şi a fost pronunţată asupra fondului, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti nr. 279/R din 31 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2012, ambele definitive.

Consideră revizuenta că prin hotărârea atacată, instanţa de fond reanalizează validitatea operaţiunii de compensare asupra căreia a statuat în mod irevocabil Curtea de Apel Târgu-Mureş, constatând nevalabilitatea acesteia, însă pentru alte motive decât cele reţinute de Curtea de Apel Târgu-Mureş prin decizia nr. 279/R din 31 martie 2016.

Se arată că, procedând astfel, instanţa a constatat că operaţiunile de compensare s-au realizat în mod nelegal, însă nu pentru motivele reţinute de Curtea de Apel Târgu-Mureş prin decizia nr. 279/R din 31 martie 2016, ci pentru alte motive, respectiv, pentru motivul că operaţiunile de compensare au fost încheiate cu debitoarea, iar nu cu lichidatorul judiciar, o astfel de soluţie încălcând autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 279/R din 31 martie 2016, a Curţii de Apel Târgu-Mureş.

Se arată că singura instanţă învestită pentru a se pronunţa cu privire la validitatea operaţiunii de compensare a fost Tribunalul Harghita şi, respectiv, Curtea de Apel Târgu-Mureş care legal învestită cu analizarea validităţii operaţiunilor de compensare, a desfiinţat hotărârea Tribunalului Harghita, a constatat nulitatea operaţiunilor de compensare, motivat atât de faptul că la momentul la care a intervenit compensaţia unele dintre datoriile reciproce dintre părţi nu ajunseseră la scadenţă cât şi de nerespectarea unor condiţii de formă, la încheierea acestor ordine de compensare.

Precizează recurenta că instanţa de recurs, fiind legal învestită pentru a se pronunţa cu privire la validitatea operaţiunilor de compensare, a constatat nulitatea acestora motivat de lipsa caracterului exigibil a 81 de facturi fiscale şi de nerespectarea unor condiţii de formă, iar nu pentru alte motive de nulitate, cum ar fi cel privitor la încheierea ordinelor de compensare cu debitoarea, iar nu cu lichidatorul judiciar, prin hotărârea atacată reexaminându-se validitatea operaţiunilor de compensare, încălcându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, dar şi limitele în care a fost învestită, adăugând un nou motiv de nulitate a celor trei ordine de compensare, reprezentat de încălcarea Legii nr. 85/2006, respectiv, de faptul că cele trei ordine de compensare nu au fost încheiate cu lichidatorul judiciar, ci cu societatea debitoare, după ridicarea dreptului de administrare al acesteia.

Or, se arată, în cauza în care s-a pronunţat cea de-a doua hotărâre, instanţa a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în pretenţii formulate de către debitoarea B. S.R.L., litigiul în cadrul căruia, pe cale de apărare, revizuenta a solicitat a se constata faptul că în privinţa datoriilor reciproce dintre părţi a intervenit compensarea de drept.

Consideră recurenta că cea de-a doua nesocotire a autorităţii de lucru judecat a fost făcută de instanţă şi cu privire la sentinţa nr. 1010/2017 a Tribunalului Harghita.

În acest sens se arată că prin sentinţa nr. 1010 din 7 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2012, irevocabilă, s-a reţinut ca fiind legală măsura propusă de lichidatorul judiciar al B. S.R.L. de încheiere a unui acord prin care să se ia act de intervenirea compensaţiei între debitoarea B. S.R.L. şi revizuentă (conform Hotărârii nr. 1010/2017 din 7 iunie 2017), că hotărârea atacată, respingând apărările revizuentei cu privire la compensaţia sumei de plată nesocoteşte în mod evident ceea ce ambele hotărâri evocate au stabilit cu autoritate de lucru judecat - calitatea de creditor al subscrisei faţă de B. S.R.L., respectiv legalitatea intervenirii compensaţiei în procedura insolvenţei.

La termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2017, instanţa a pus în discuţie şi a procedat la recalificarea temeiului de drept al cererii de revizuire ca fiind cel reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 7 ale vechiul C. proc. civ. şi nu de cele ale art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ.

Cererea de revizuire va fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta:

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii; existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă întrucât hotărârile pretins contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca şi obiect, lipsind astfel tripla identitate prevăzută de lege, pentru motivele ce se vor arăta.

În cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, finalizată prin pronunţarea deciziei nr. 671/R din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, judecata fondului a purtat asupra unei cereri formulate de reclamantul C. Târgu Mureş, lichidator al debitorului S.C. B. S.R.L., de obligare a pârâtei S.C. A. S.R.L. Slobozia la plata sumei de 10 650 689,22 RON reprezentând contravaloare facturi neachitate emise în perioada 1 01 2012 - 31 12 2013.

În cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Harghita, secţia Civilă finalizată prin pronunţarea deciziei nr. 279/R din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, judecata fondului a purtat asupra unor contestaţii formulate de creditorii D. şi E. împotriva modului de stingere a datoriilor reciproce între debitoarea S.C. B. S.R.L. şi pârâta S.C. A. S.R.L., prin compensările intervenite după data deschiderii procedurii şi până la data de 11 septembrie 2013, în cuantum de 10.650.689,22 RON.

În cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă judecata, de fond finalizată prin sentinţa nr. 1010 din 7 iunie 2017 a purtat asupra contestaţiei formulate de creditorul Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, împotriva raportului de activitate nr. 497 din 23 ianuarie 2017, întocmit de lichidatorul debitorului S.C. B. S.R.L. Odorheiul Secuiesc, C. Târgu-Mureş pentru termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2017, respectiv la măsurile de scoatere din evidenţa contabilă a debitorului S.C. B. S.R.L. Odorheiul Secuiesc a sumei de 240.183,46 RON şi de încheiere a unui acord prin care să se ia act de intervenirea compensaţiei între debitor şi S.C. A. S.R.L. Slobozia.

Rezultă cu evidenţă că atât sentinţa nr. 1010/2017 a Tribunalului Harghita cât şi decizia nr. 279/R/2016 a Curţii de Apel Târgu-Mureş au fost pronunţate în procedura insolvenţei în cadrul unor dosare asociate dosarului de faliment nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalul Harghita în timp ce decizia ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire a fost pronunţată pe dreptul comun, într-o acţiune în pretenţii, obiectul cererilor formulate în cadrul acestor cauze fiind diferit.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 279/R din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, considerentele deciziei nr. 671/R din 21 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal relevă faptul că aceasta a fost amplu analizată de instanţă, inclusiv cu privire la aspectele care sunt reiterate în prezenta cerere de revizuire, stabilindu-se că autoritatea de lucru judecat a deciziei menţionate nu a fost încălcată.

Astfel, prin decizia nr. 671/R din 21 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal se reţin următoarele:

"Faptul că dincolo de motivele de nelegalitate evidenţiate de Curtea de Apel Tg. Mureş în considerentele Deciziei nr. 279/R/31.03.2017, pronunţate în dosarul nr. x/2012, în prezentul litigiu judecătorul sindic a mai identificat un motiv de nelegalitate, ce nu a făcut obiectul analizei în cel dintâi dosar menţionat, nu este de natură să încalce autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 279/R/31.03.2017.

Judecătorul sindic în considerentele sentinţei recurate a identificat un motiv suplimentar, dincolo de cele evidenţiate în cuprinsul Deciziei nr. 279/R/31.03.2017, care converge spre aceeaşi concluzie, respectiv aceea că operaţiunea de compensare nu satisface exigenţele legale.

Atât timp cât prin Decizia nr. 279/R/31.03.2017 s-a constatat nulitatea absolută a operaţiunii de compensare fundamentată pe ordinele de compensare anterior menţionate, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind lipsit de relevanţă juridică aspectul avut în vedere de judecătorul sindic, privind realizarea operaţiunii de compensare în discuţie de debitor iar nu de administrator/lichidator judiciar, contrar prevederilor art. 20 alin. (1) lit. f) şi j) din Legea nr. 85/2006.

Motivul de nulitate reţinut de judecătorul sindic neavând caracter determinant, faţă de cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 279/R/31.03.2017, urmează a fi înlăturat de instanţa de control judiciar".

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 671 din 21 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 noiembrie 2017.