Forced execution challenge: court admitted its own lack of material jurisdiction and declined case to the Court of Appeal

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia-Mare, secţia Civilă, contestatorii A. şi B. au invocat excepţia prescripţiei dreptului material de a cere executarea silită, raportat la momentul încheierii actelor, la data scadentă a obligaţiei de plată şi la momentul demarării executării silite şi excepţia perimării executării silite, raportat la momentul emiterii somaţiei imobiliare şi la momentul emiterii Publicaţiei de vânzare imobiliară.

Judecătoria Baia-Mare, secţia Civilă, prin sentinţa nr. 6347 din 9 iulie 2014 a respins cererea de repunere pe rol.

A admis contestaţia formulată de reclamanţii A. şi B., împotriva pârâtei C. S.A., cu privire la formele de executare silită demarate în dosarul execuţional nr. 7/ex./2013 al BEJ D. şi a admis contestaţia formulată de reclamantul A..

A dispus anularea tuturor actelor de executare demarate împotriva reclamanţilor A. şi B., în dosarul execuţional nr. x/2013 al BEJ D..

A respins cererea reclamantului A. formulată împotriva formelor de executare silită demarate în dosarul execuţional nr. x/2013 al BEJ D. împotriva C. S.A..

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs - recalificat de instanţă în apel apelanţii C. S.A. şi A. junior.

Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 434/A din 31 martie 2017, a respins ambele apeluri.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenţii C. S.A. şi A. junior, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 193 din 12 septembrie 2017, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Cluj.

A declinat competenţa soluţionării recursurilor declarate de A. junior şi C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 434 din 31 martie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Maramureş, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În fundamentarea acestei soluţii Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, recursul urmând a fi soluţionat de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată doar în cazurile prevăzute de lege.

În speţă ipoteza normei legale enunţate anterior este întrunită întrucât acest recurs nu este dat spre soluţionare instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată respectiv curţii de apel, competenţa materială de soluţionare a recursului revenind Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece s-a stabilit prin însăşi încheierea de recalificare a căii de atac din data de 29 mai 2015, incidenţa prevederilor art. 402 alin. (2) raportat la art. 401 alin. (2) C. proc. civ., date fiind prevederile art. 2821 alin. (2) din C. proc. civ., ceea ce face ca norma aplicabilă cauzei să fie dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că şi din perspectiva deciziei nr. 369 din data de 30 mai 2017 pronunţată de către Curtea Constituţională a României, competenţa materială de soluţionare a recursului revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecătorul constituţional statuând că "în viziunea actualului C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu excepţiile prevăzute de lege, examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu pentru motivele ce se vor arăta.

Cu privire la legea de procedură aplicabilă din perspectiva principiului tempus regit actum se impun a fi precizate următoarele aspecte.

Procedura de executare silită a fost demarată de Biroul Executor Judecătoresc D. în cadrul a două dosare execuţionale, nr. 7/ex/2013 şi nr. 8/ex/2013, urmare a înregistrării la data de 7 ianuarie 2013 a două cereri de executare silită formulate de creditoarea C. împotriva debitorilor A. şi B..

În dosarul execuţional nr. x/2013 executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr. 252 din 15 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Baia-Mare iar în dosarul execuţional nr. x/2013 executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea aceleiaşi instanţe nr. 314 din 16 ianuarie 2013.

Conform dispoziţiilor tranzitorii şi de punere în aplicare a Noului C. proc. civ. inserate în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 71/2013, dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

În aplicarea evocatelor dispoziţii legale, faţă de faptul că procedura de executare silită a fost iniţiată anterior datei de 15 februarie 2013, momentul la care a intrat în vigoare Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, legea de procedură aplicabilă prezentei cauzei este reprezentată de Codul de procedură de la 1865.

Sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a prezentei cauze sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (3) prima teză C. proc. civ. potrivit cărora curţile de apel judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, ipoteză în care se situează şi prezenta cauză, iar conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ. recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.

Aşadar, în constatarea celor ce preced, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu, va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a ICCJ, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 434/A din 31 martie 2017, pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 noiembrie 2017.