Validity of state decree transferring resort constructions to cooperatives and procedural standing of registered state owner in land registry rectification.

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă - astfel cum a fost precizată la data de 26.11.2008 - reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Codlea prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum Braşov şi B. Societate Cooperativă de Consum Braşov, următoarele:

- să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr. x Codlea cu nr. top. x; CF nr. 8328 Codlea cu nr. top. x, CF nr. x Codlea nr. top. x, CF nr. x Codlea, nr. top. x, CF nr. x Codlea nr. top. x, CF nr. x Codlea nr. top. x şi CF nr. x a nr. top. x - construcţii şi drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiilor asupra terenului aferent acestora în suprafaţă de 31302 mp, conform Decretului nr. 339/1988, în favoarea pârâtelor Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Braşov şi B. Societate Cooperativă de Consum Braşov, în calitate de succesoare a fostei C., aceasta din urmă în calitate de succesoare a fostei Uniuni Judeţene a Cooperativelor de Producţie Achiziţii Desfacere a Mărfurilor şi de Credit Braşov şi să se dispună întabularea în cărţile funciare mai sus menţionate a dreptului de proprietate astfel cum acesta a fost dobândit;

- să se constate dreptul de proprietate al reclamantei A. S.R.L. dobândit prin vânzare-cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de către B.N.P. D. sub nr. x/18.08.2002 şi a actului adiţional la contract autentificat sub nr. x/02.02.2006 de către acelaşi B.N.P. încheiat cu C. şi să se dispună întabularea în cărţile funciare a dreptului de proprietate al acesteia astfel cum a fost dobândit, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al prezentului litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către B.N.P. D. sub nr. x/18.08.2002 încheiat cu C., care s-a înfiinţat în anul 1990 ca succesoare a fostei Uniuni Judeţene a Cooperativelor de Producţie, Achiziţii, Desfacerea Mărfurilor şi de Credit Braşov.

La rândul său, C. s-a reorganizat ca efect al Legii nr. 1/2005 privind cooperativele de consum, Uniunea dobândind dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul acestui dosar conform Decretului nr. 339/1988 emis de fostul Consiliu de Stat al Republicii Socialiste Romania, C. comportându-se ca un adevărat proprietar, dreptul nefiindu-i contestat niciodată şi fiind consfinţit printr-un act normativ valabil la data emiterii acestui act normativ.

Forul ierarhic superior al vânzătoarei era E. care şi-a dat acordul în vederea înstrăinării activului care se afla în proprietatea societăţii vânzătoare şi pentru care s-au plătit taxele si impozitele aferente, societatea fiind împiedicată de către pârâtul Municipiul Codlea la întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, prin diferite tertipuri, în vederea acaparării în mod nelegal a imobilelor proprietatea reclamantelor prin invocarea unui drept care nu există.

Anexa la Decretul nr. 339/1988 a identificat toate construcţiile transmise către antecesoarele reclamantei cu schiţe de carte funciară, construcţiile în litigiu fiind transmise cu plată în proprietatea UJCOOP Braşov, iar terenurile pe care se aflau edificate construcţiile au trecut în administrarea acesteia pe durata existentei construcţiilor.

Din anul 1988 dreptul de proprietate, cu toate atributele acestuia, a fost deţinut de C., respectiv vânzătoarea reclamantei, pârâtul care se pretinde proprietar neavând niciunul dintre atributele necesare legitimării procesuale.

Imobilele terenuri şi construcţii din prezentul litigiu fac parte din zona de agrement a Ştrandului Codlea, fiind preluate de Statul Român care şi-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, intrând în proprietatea privată a acestuia.

Prin adresa nr. x/1966 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Codlea, s-a reţinut că anterior anului 1958 pe terenurile în litigiu s-au edificat construcţii neevidenţiate în cartea funciară, dispunându-se înscrierea în cartea funciară a acestor construcţii cu titular al dreptului de proprietate Statul Român şi titular al dreptului de administrare operativă Întreprinderea de Locuinţe şi Localuri Braşov.

Pentru că Statul Român nu şi-a întabulat la vremea respectivă dreptul de proprietate asupra construcţiilor în cartea funciară, în vederea evidenţierii acestora, Municipiul Codlea a emis adresele nr. x/2000, iar prin Decizia nr. 1027/26.06.1967 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Braşov, dreptul de administrare operativă asupra construcţiilor şi terenurilor în litigiu a fost transmis Oficiului Judeţean de Turism Braşov.

Reclamanta a învederat identificarea imobilelor astfel:

- CF x nr. top x - loc de casă şi de 1152 mp şi casa executată înainte de anul 1958 - vila "Lăcrămioara"

- CF x nr. top x - loc de casă de 1152 mp şi casa executată înainte de anul 1958 - vila "Rozmarin"

- CF x nr. top x - loc de casă de 1756,8 mp şi casa executată înainte de anul 1958; i se cuvine dreptul de servitute de trecere cu piciorul şi cu vehicule ca imobil dominant în sarcina imobilului servant cu nr. top x/2/3 din CF x Codlea -vila "Cerbul"

- CF x nr. top x - loc de casă de 802,80 mp şi casa executată înainte de anul 1958; acestui imobil ca imobil dominant i se cuvine dreptul de servitute de trecere cu piciorul şi cu vehicule în sarcina imobilului servant cu nr. top x din CF x Codlea - vila "Pescăruş"

- CF x nr. top x - loc de casă de 954 mp şi casa executată înainte de anul 1958 - vila "Vulturul"

- CF x nr. top x - loc de casă de 1760,40 mp şi casa executată înainte de anul 1958 vila "Privighetoarea" şi vila "Căprioara"

- CF x nr. top x - loc de casă de 1152 mp şi casa executată înainte de anul 1958 - vila "Iepuraş".

În drept, cererea a fost motivată în temeiul art. 111 C. proc. civ., Legea nr. 7/1996, Decretul nr. 115/1838.

Pârâtul Municipiul Codlea prin primar a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamantă şi admiterea cererii reconvenţionale în sensul constatării dreptului de proprietate al Municipiului Codlea asupra imobilelor în litigiu şi înscrierea dreptului de proprietate privind aceste imobile, astfel cum au fost indicate în cererea reconvenţională depusă la dosarul nr. x/2008 Judecătoria Braşov Vol. I.

În motivare, pârâtul a expus un istoric al situaţiei juridice a imobilelor înscrise în CF x Codlea nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x care au avut ca proprietari tabulari cetăţeni români; aceste imobile au fost trecute în proprietatea Statului Român prin diverse modalităţi de constituire a proprietăţii socialiste, naţionalizare în anul 1964, în temeiul Decretului nr. 511/1955 şi Decretului nr. 111/1950.

Dintre aceste imobile, cele din CF x, CF x, CF x, CF x, CF x au fost date în administrarea operativă a I.S.C. Codlea, iar cel din CF x în administrarea operativă a I.S.C. Predeal, rectificându-se apoi, în anul 1981, numele administratorului operativ din I.S.C. în OJ.T. Braşov.

Aceste imobile au fost întotdeauna în folosinţa de fapt a unităţii administrativ teritoriale, stare de fapt legiferată prin art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Proprietatea Municipiului Codlea asupra imobilelor în litigiu, care se află în intravilanul localităţii, a fost prevăzută în dispoziţiile art. 26 şi 36 din Legea nr. 18/1991, în redactarea iniţială, a cărei tulburare în drept s-a datorat C. şi A. S.R.L. care, cu concursul primarului din anul 2000, au cerut şi au obţinut înscrierea dreptului lor de proprietate în cărţile funciare ale acestor imobile.

Reclamantele şi-au înscris dreptul de proprietate în CF în două rânduri, folosindu-se de copia unui decret al fostului Consiliu de Stat nr. 339/09.11.1988, potrivit căruia nişte construcţii treceau cu plată în proprietatea Uniunii Judeţene a Cooperativelor de Producţie, Achiziţii şi Desfacerea Mărfurilor şi de Credit Braşov.

Cererile de întabulare au fost respinse prin deciziile Curţii de Apel Braşov, respectiv decizia civilă nr. 824/R/12.12.2005 şi decizia 118/R/2008.

Acest pârât a mai precizat că, C. nu este continuatoarea "Uniunii judeţene a cooperativelor de producţie, achiziţii, desfacerea mărfurilor şi de credit Braşov", fiindcă nu se putea înfiinţa decât prin asocierea între una sau mai multe cooperative de consum. Casa teritorială a cooperativelor de credit a fost înfiinţată în baza Decretului - Lege nr. 67/1990, care şi-a încetat existenţa odată cu reorganizarea în baza Legii nr. 1/2005.

Chiar dacă se va considera că Decretul nr. 339/1988 are o existenţă reală, acţiunea reclamantelor nu poate fi primită pentru următoarele motive:

- nu există un contract de vânzare-cumpărare nici ca un act sub semnătură privată, plata nu s-a făcut, potrivit art. 1 din Decretul nr. 339/1988, iar potrivit Decretului - Lege nr. 67/1990 şi Legii nr. 14/1968 (art. 18, respectiv 19) bunurile imobile pot fi transmise în proprietate numai cu plată;

- prin Decretul nr. 339/1988 s-au transmis în proprietatea Uniunii Judeţene a cooperativelor de producţie, achiziţii şi desfacerea mărfurilor şi de credit Braşov doar construcţiile în suprafaţă de 6.517,02 m.p., nu şi terenul pretins de reclamante;

- terenul pe care se află construcţiile, în suprafaţă de 302 mp, a rămas în proprietatea statului;

- nu există identitate între imobilele pretinse de reclamanţi şi cele din Decretul nr. 339/1988. Potrivit Listei depuse ca anexă la acest decret, suprafaţa de construcţii este de 6.517,02 mp cu următoarele locaţii: cabana Bran Castel, cabana Sâmbăta de Sus, cabana Ştrand Codlea, unitatea de cazare şi alimentaţie publică Homorod, unitatea de cazare şi alimentaţie publică Rotbav, pe raza teritorială a unităţii administrative teritoriale Codlea s-ar găsi doar "cabana Ştrand Codlea" care a trecut, cu plată, în proprietatea Uniunii Judeţene a cooperativelor de producţie, achiziţii, desfacerea mărfurilor şi de credit Braşov iar nu "unitatea de cazare şi alimentaţie publică Ştrand Codlea".

Cabana Ştrand Codlea nu face parte dintre imobilele pretinse de reclamantă, pe aceste imobile găsindu-se case construite înainte de 1958, potrivit adreselor x - 1424 emise de Primăria Oraşului Codlea la 24.01.2000 şi folosite de C. pentru a-şi înscrie dreptul de proprietate, drept care a fost radiat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

A mai arătat că, prin HCL nr. 51/2008, imobilele în litigiu au fost trecute în domeniul public al municipiului Codlea.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsa calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român şi lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Pe fond, acest pârât a precizat că, nu se opune la admiterea acţiunii reclamantei, întrucât aceasta a devenit titulara dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi dreptului de folosinţă asupra terenului, instanţa urmând să verifice modalitatea de intrare în patrimoniul reclamantei conform actelor normative invocate.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de către pârâtul Municipiul Codlea prin primar, prin care a solicitat respingerea acesteia şi obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

A precizat că acest pârât a formulat în anul 2002 o acţiune de revendicare care a format obiectul dosarului civil nr. x/2002 al Judecătoriei Brasov, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 6.802/2003 prin care s-a respins în mod irevocabil acţiunea de revendicare formulată de către Municipiul Codlea, reţinându-se cu putere de lucru judecat faptul că societatea reclamantă a devenit proprietara asupra imobilelor ce fac obiectul acestui dosar în urma emiterii Decretului nr. 339/1988.

Dreptul de proprietate a fost consfinţit printr-un act normativ valabil la data emiterii acestuia, societatea având toate atributele dreptului de proprietate, aflându-se în folosinţa exclusivă a imobilelor indicate în acţiune.

Pârâtul Municipiul Codlea, a depus o notă de şedinţă prin care a indicat pârâţii din cererea reconvenţională, respectiv S.C. A. S.R.L., Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum şi B. - Societate Cooperativă de Consum.

Reclamanta a depus o notă de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului Municipiul Codlea prin Primar raportat la inexistenţa titlului referitor la proprietatea publică a Statului Român.

La rândul său, pârâtul Municipiul Codlea a depus răspuns la nota de şedinţă depusă de reclamantă, prin care a arătat că prin cererea reconvenţională a afirmat faptul că dreptul de proprietate al Municipiului Codlea asupra imobilelor din litigiu care sunt compuse din construcţii şi teren. Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului Municipiul Codlea a precizat în cererea reconvenţională formulată în prezenta cauză, că imobilele au intrat în domeniul privat al Municipiului Codlea în baza art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi apoi în domeniul privat al aceluiaşi municipiu prin actele normative evocate.

În probaţiune s-au depus înscrisuri, fiind administrată şi proba cu expertiză topografică.

Cauza a fost suspendată în perioada 06.06.2011-20.02.2012 pentru soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2010 al Curţii de Apel Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 218/S din 08.12.2015 Tribunalul Braşov, secţia I civilă în dosarul nr. x/2010 s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român şi lipsei calităţii procesuale active a pârâtului - reclamant reconvenţional Municipiul Codlea.

Totodată, instanţa a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta-pârâtă reconvenţional A. S.A. si a constatat dobândirea, prin lege, a dreptului de proprietate asupra construcţiilor identificate în CF nr. x Codlea, nr. top x (Cabana Privighetoarea şi parţial Cabana Căprioara), CF x Codlea, nr. top x (Vila Iepuraş), CF x Codlea, nr. top x (Vila Rozmarin), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Lăcrămioara), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Cerbul şi parţial Cabana Căprioara), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Vulturul) şi CF x Codlea, nr. top x (Cabana Pescăruş), potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. x din 19.10.2012 şi Suplimentului la R.E.T. din 04.03.2013, efectuate de expert tehnic judiciar F., de către pârâtele Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum şi B., Societate Cooperativă de Consum.

A constatat dobândirea, prin cumpărare, a dreptului de proprietate asupra construcţiilor identificate în CF nr. x Codlea, nr. top x (Cabana Privighetoarea şi parţial Cabana Căprioara), CF x Codlea, nr. top x (Vila Iepuraş), CF x Codlea, nr. top x (Vila Rozmarin), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Lăcrămioara), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Cerbul şi parţial Cabana Căprioara), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Vulturul) şi CF x Codlea, nr. top x (Cabana Pescăruş), potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. x din 19.10.2012 şi Suplimentului la R.E.T. din 04.03.2013, efectuate de expert tehnic judiciar F., de către reclamanta-pârâtă reconvenţional A. S.A.

A constatat dobândirea dreptului de folosinţă asupra terenurilor identificate mai sus, pe durata existenţei construcţiilor, de către reclamanta -pârâtă reconvenţional A. S.A.

A dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor mai sus dobândite în favoarea pârâtelor şi reclamantei - pârâte reconvenţionale A. S.A., potrivit R.E.T. nr. x din 19.10.2012 şi Suplimentului la R.E.T. din 04.03.2013, efectuate de expert tehnic judiciar F..

A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul - reclamant reconvenţional Municipiul Codlea prin Primar şi a fost obligat acesta la plata sumei de 4.964 RON către reclamanta - pârâtă reconvenţional Societatea A. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român şi reprezentarea acestuia, prin Ministerul Finanţelor Publice, s-a reţinut a fi justificată din perspectiva evidenţelor de carte funciară în care statul apare înscris ca proprietar şi stă în proces în nume propriu, reprezentarea acestuia în cadrul litigiilor civile de natura celui de faţă se realizează în temeiul prevederilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, aplicabile speţei în raport de data promovării acţiunii şi nu în baza prevederilor Legii nr. 213/1998, care reglementează reprezentarea statului în litigiile privind proprietatea şi administrarea bunurilor din domeniul public al acestuia.

S-a apreciat că pârâtul Municipiul Codlea are calitate procesuală pasivă, ca urmare a emiterii hotărârilor de consiliu local privind inventarierea imobilelor în litigiu, ca făcând parte din domeniul său public şi afirmarea unui drept propriu asupra acestora.

Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către B.N.P. D. sub nr. x/18.08.2002, încheiat între C. şi A. S.A., s-au vândut reclamantei construcţiile situate în Complexul "Ştrand Codlea" (la dosar nr. x/2008 este depus în copie evocatul act de vânzare - cumpărare în cuprinsul căruia sunt indicate expres construcţiile care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare), transmis de la Oficiul Judeţean de Turism Braşov la Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Producţie, Achiziţii, Desfacere a Mărfurilor şi de Credit Braşov, în temeiul Decretului nr. 339/1988, construcţiile obiect al prezentului litigiu făcând parte din componenţa complexului Ştrand Codlea.

Conform aceluiaşi Decret nr. 339/1988, s-a constatat că terenurile pe care se aflau edificate construcţiile au trecut în administrarea Uniunii Judeţene a Cooperativelor de Producţie, Achiziţii, Desfacere a Mărfurilor şi de Credit Braşov pe durata existentei construcţiilor.

Prin actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/02.02.2006 de către acelaşi notar public, au fost identificate cu date de carte funciară construcţiile vândute reclamantei, respectiv: Cabana Pescăruş, Cabana Privighetoarea, Cabana Rozmarin, Cabana Lăcrămioara, Cabana Cerbul, Cabana Vulturul şi Cabana Iepuraş.

S-a constatat, conform celor două acte autentificate, transmiterea dreptului de proprietate de la vânzătoare la cumpărătoare, succesiunea formelor de organizare anterioară ale antecesoarelor C., aşa cum a fost prezentată de reclamantă prin cererea sa, fiind relevantă doar în condiţiile în care dreptul dobândit prin cele două acte autentificate notarial este contestat de către pârâtul - reclamant reconvenţional Municipiul Codlea. Aşa fiind, capătul de cerere având obiect constatarea dreptului de proprietate în favoarea antecesoarelor reclamantei, este întemeiat şi admis ca atare, ca o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv prin lege.

Sub acest aspect, tribunalul a concluzionat că, în cauză modul de dobândire al proprietăţii s-a constituit prin lege cu condiţia ca actul normativ respectiv să fie unul cu caracter individual, reprezentat de Decretul nr. 339/1988, conform prevederilor art. 645 C. civ., aplicabil speţei de faţă, aşa încât a fost admis capătul de cerere ce a vizat constatarea dreptului în favoarea antecesoarelor reclamantei.

Faţă de modul în care s-a constituit dreptul de proprietate, tribunalul a statuat că dreptul a fost transmis în mod legal în patrimoniul reclamantei, atât în ce priveşte proprietatea asupra construcţiilor cât şi folosinţa terenului aferent acestora, situaţie în raport cu s-a constatat întemeiată cererea în constatarea dreptului câtă vreme pârâtul a contestat dreptul atestat prin actele menţionate.

S-a considerat că acţiunea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. este o acţiune provocatorie, prin care reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul care ridică pretenţii proprii în legătură cu dreptul acesteia pe care îl contestă, ceea ce face imposibilă realizarea dreptului, dar justifică confirmarea acestuia prin acţiune iniţiată.

Transmiterea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei s-a făcut în mod valabil atât din perspectiva prevederilor legale ce reglementează forma actului, în condiţiile în care acesta vizează şi un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra terenului, ca şi al condiţiilor de fond relative la existenţa dreptului în favoarea vânzătorului, dreptul fiind contestat de către pârât pe motiv că ar aparţine acestuia care a şi formulat cerere reconvenţională în sensul constatării dreptului în favoarea sa.

Tribunalul a constatat că susţinerile pârâtului - reclamant reconvenţional sunt confirmate de anexa nr. 3 la H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, poziţiile 108 - 109, potrivit cărora sunt evidenţiate: două bazine înot, plajele aferente, cabine de schimb, Vila 1, Vila Pescăruş, Vila Cerbul, Vila Lăcrămioara, Vila Rozmarin, Vila Privighetoarea, Clădire restaurant cu prelungire, lacurile (1+2), amenajări teren (baraje).

În dosarul nr. x/2010 al Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a solicitat anularea acestor poziţii ale anexei menţionate, iar prin sentinţa nr. 55/F din 30.03.2011 s-a admis acţiunea în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei A. S.R.L. asupra imobilelor: Clădire restaurant, braserie, Vila Iepuraş, Vila Rozmarin, Vila 1, Cabană debarcader, Vila Privighetoarea, Vila Pescăruş, Vila Lăcrămioara, Vila Cerbul, Vila Căprioara, Vila Brazilor, Vila Vulturul, două bazine de înot, amenajări teren (baraje), fiind respinsă cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenienta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Codlea .

Această sentinţă a fost modificată prin decizia civilă nr. 144 din 17.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul respingerii acţiunii reclamantei urmare a constatării faptului că dreptul de proprietate asupra construcţiilor din speţă este o problemă litigioasă, încă în dezbatere în faţa instanţelor de drept comun, ceea ce duce la concluzia că nefiind încă stabilit că reclamanta A. S.R.L este sau nu titularul dreptului de proprietate, aceasta nu şi-a dovedit cererea privind anularea H.G. nr. 972/2002.

Prin H.C.L. nr. 50/30.04.2008, s-a aprobat înscrierea dreptului de proprietate publică a U.A.T. Municipiul Codlea asupra imobilelor situate în zona de agrement "Ştrand Codlea", compuse din terenuri şi vilele menţionate în anul 2002 în anexa nr. 3 a H.G. nr. 972/2002 poziţia 108-109, hotărâre modificată prin H.C.L. nr. 54/29.09.2008.

Aceste hotărâri de consiliu local sunt lipsite de efecte juridice pentru inopozabilitatea lor faţă de reclamantă sau antecesoarele sale, care sunt terţi în raportul juridic creat, prin care se dispune unilateral şi contrar dispoziţiilor legale asupra dreptului de proprietate al acestora, pe de o parte. Pe de altă parte, se modifică o hotărâre de guvern prin hotărâri de consiliu local, de rang inferior, contrar prevederilor art. 58 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 6802 din 07.07.2003, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2002, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Municipiul Codlea cu privire la petitul revendicare şi s-a respins acţiunea civilă formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta C., reţinându-se în considerentele acestei hotărâri judecătoreşti definitivă şi irevocabilă, prin neapelare, că, pentru a exercita acţiunea în revendicare, reclamantul trebuie să facă dovada calităţii cerute într-o asemenea acţiune, respectiv să fie titularul dreptului de proprietate asupra acestor imobile construcţii - vile din cadrul complexului Ştrand Codlea. Potrivit însă cărţilor funciare menţionate, s-a constatat că proprietarul tabular al vilelor este pârâta C..

Prin aceleaşi considerente, s-a reţinut că pârâta de atunci, reclamanta de azi, deţine titlu de proprietate asupra construcţiilor în baza unui act normativ care îşi găseşte corespondent în hotărârile sau ordonanţele de Guvern, respectiv Decretul nr. 339/1988, concluzionându-se că doar terenurile pe care se află construcţiile fac parte din domeniul public, iar proprietar tabular asupra vilelor este pârâta C., înscrierea făcându-se în baza unui titlu valabil.

Prin Nota de şedinţă depusă în dosarul nr. x/2002 pentru termenul de judecată din data de 28.06.2003, pârâtul Municipiul Codlea, prin Primar, s-a menţionat că nu "deţine documente cu care să dovedească calitate de proprietar asupra activelor "Ştrand Codlea" şi că "impozitele şi taxele către bugetele locale şi centrale aferente acestor active sunt în prezent achitate de C.". Declaraţiile pentru stabilirea acestor impozite pentru perioada 1997-2005 şi dovada achitării lor, au fost depuse la filele x ale volumului I dosar judecătorie.

Faţă de toate aceste argumente, tribunalul a conchis că pârâtul nu a fost în măsură să dovedească existenţa în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, aspect constatat cu putere de lucru judecat şi prin sentinţa mai sus evocată, reclamanta şi antecesoarele sale fiind cele care s-au comportat ca adevăraţi proprietari şi au achitat taxele aferente imobilelor obiect al cererii de chemare în judecată.

Aşa fiind, inexistenţa dreptului de proprietate privată în favoarea pârâtului face inaplicabile prevederile art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică care vizează dobândirea dreptului de proprietate publică prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică şi lasă fără efect juridic hotărârile de consiliul local indicate mai sus din perspectiva prevederilor art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege.

Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară nr. x din 19.10.2012 şi Suplimentului la R.E.T. din 04.03.2013, efectuate de expert tehnic judiciar F., au fost identificate din perspectivă cadastrală construcţiile ce fac obiectul cererii precizate a reclamantei, potrivit anexelor acestei lucrări.

Pentru aceleaşi considerente mai sus dezvoltate, tribunalul a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional Municipiul Codlea prin Primar şi l-a obligat la plata sumei de 4.964 RON către reclamanta-pârâtă reconvenţional S.C. A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat 1.190 RON, onorariu expert 1000 RON şi taxă judiciară de timbru de 2744 RON, în temeiul art. 274 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtul Unitatea Adiministrativ - Teritorială Municipiul Codlea prin primar şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a statului şi a lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului de Finanţe pentru stat, arătând că imobilele construcţii în litigiu se află în intravilanul oraşului Codlea, nefiind incidente dispoziţiile art. 25 din Decretului nr. 31/1954.

Per a contrario, pârâtul a invocat prevederile art. 37 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora statul nu răspunde pentru obligaţiile organelor şi celorlalte instituţii de stat, ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, dacă ele sunt persoane juridice.

În susţinerea apelului, acest pârât a învederat că, raporturile juridice dintre părţi s-au derulat fără intervenţia statului, iar înscrierea în CF a Statului Român nu atrage automat calitatea sa procesuală pasivă.

Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanţelor doar în cauzele în care imobilele fac parte din domeniul public potrivit Legii nr. 213/1998 şi se regăsesc în inventariatul centralizat potrivit H.G. nr. 1705/2006.

Pârâtul Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Codlea prin Primar, nemotivat până la primul termen de judecată, a solicitat şi repunerea în termen, faţă de indicarea greşită în sentinţă a termenului de apel de 30 zile în loc de 15 zile.

Prin decizia civilă nr. 1107/Ap din 14 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă s-a respins ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi a respins ca tardiv apelul pârâtului Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Codlea prin Primar.

Pentru a respinge ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a reţinut, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, respectiv o acţiune în rectificarea de carte funciară a dreptului de proprietate privind un imobil asupra căruia apare în cartea funciară proprietar Statul Român, reprezentarea Statului Român în procesele civile operează în virtutea unei prevederi legale prevăzute de art. 25 din Decretul nr. 31/1954, când statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

De asemenea, Curtea a considerat că prevederile art. 37 din Decretul nr. 31/1954 nu sunt aplicabile, deoarece se referă la obligaţiile organelor şi a celorlalte instituţii de stat, obligaţii care nu fac obiectul prezentului litigiu.

În ce priveşte prevederile art. 12 pct. 4 şi 5 din Legea nr. 213/1998, acestea nu limitează calitatea de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român numai la litigiile care au ca obiect domeniul public, ci reglementează reprezentarea statului în astfel de litigii. Acestea nu exclud ca Statul Român să aibă aceeaşi reprezentare şi în litigii care vizează alt obiect, însă reprezentarea este impusă de alte dispoziţii legale.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru pârâtul Statul Român, s-a reţinut că, potrivit art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, această instituţie are ca şi atribuţie, printre altele, pe aceea de a reprezenta statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.

Faţă de argumentele expuse anterior, Curtea a statuat că Statul Român are calitate procesuală pasivă deoarece acţiunea reclamantei vizează rectificarea unui drept de proprietate asupra unui imobil - construcţie, iar asupra terenului Statul Român are un drept de proprietate, astfel cum rezultă din extrasul de CF depus la dosar.

În speţă, Statul Român are calitate procesuală conform principiului relativităţii înscrierilor din cartea funciară, care nu se pot efectua decât în contra titularului dreptului înscris, cu condiţia ca noua înscriere să se fi dispus în contra sa, adică titularul anterior să fie parte în actul pe care se întemeiază noua cerere de înscriere; sub aspectul excepţiei în discuţie este irelevant dacă imobilul a făcut parte din domeniul public sau din cel privat al statului.

Pe de altă parte, Oraşul Predeal nu este proprietarul imobilului în litigiu, conform evidenţelor de carte funciară.

Potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice distincte de Statul Român, cu patrimoniu şi buget propriu, cu organe proprii de conducere şi cu statut juridic distinct faţă de Statul Român.

În contextul celor arătate şi a principiilor care stau la baza sistemului de publicitate imobiliară, s-a constatat că Oraşul Municipiul Codlea nu are în cauză calitatea de reprezentant al Statului Român.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Statul Român Curtea este neîntemeiată faţă de înscrierea cu efect constitutiv în temeiul art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938 în cartea funciară a dreptului de proprietate al statului asupra terenului de sub imobilul în litigiu, neavând relevanţă faptul că imobilul face parte din domeniul public sau privat al statului.

Nefiind titularul unui drept înscris în cartea funciară, Oraşul Codlea nu poate dispune de un astfel de drept, chiar dacă este conferit de lege, pentru că niciun drept real nu poate exista şi nu poate fi opus nimănui dacă nu este înscris în cartea funciară.

În ceea ce priveşte, apelul pârâtului Municipiului Codlea s-a constatat că sentinţa Tribunalului Braşov a fost comunicată la 13.05.2016, iar apelul declarat de pârâtul Municipiul Codlea a fost înregistrat la Tribunalul Braşov la 2.06.2016, ultima zi în care putea fi înregistrat fiind 30.05.2016.

În raport de dispoziţiile art. 103 din C. proc. civ., instanţa de apel a respins cererea de repunere în termen formulată de pârâtul U.A.T. Municipiul Codlea prin primar şi a statuat că necunoaşterea legii nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa părţii care să o împiedice pe reclamantă să declare recursul în condiţiile legii şi nu o poate apăra de sancţiunea decăderii, precum şi faptul că indicarea greşită de către instanţă a termenului de recurs nu poate conduce la înfrângerea principiului legalităţii cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii.

Împotriva deciziei pronunţată în apel, pârâţii Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Codlea şi STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.R.F.P. Braşov au declarat recurs.

Pârâta Unitatea Administrativ - Municipiul Codlea a susţinut că instanţa de apel a respins în mod nelegal cererea de repunere în termenul pentru formularea apelului.

Instanţa de apel trebuia să constate că în sentinţa tribunalului se menţionează termenul de 30 de zile pentru formularea apelului, şi nu 15 zile, raportat la dispoziţiile 284 alin. (1) C. proc. civ., întrucât aceste dispoziţii sunt aplicabile. Partea a fost indusă în eroare de chiar instanţa de judecată, pe de o parte, şi, pe de altă parte, dosarul a fost instrumentat de avocat angajat. În aceste condiţii, recurenta consideră că cererea de repunerea în termenul de formulare a apelului este întemeiată şi se impune să fie admisă. În opinia recurentei sentinţa tribunalului nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate şi legalitate, respectiv nu este aptă de a declanşa în mod valabil curgerea termenului pentru declararea apelului, iar prin indicarea greşita a termenului de declarare a căii de atac, partea a fost lipsită de dreptul de a uza de calea de atac exercitată.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Braşov şi-a menţinut excepţiile invocate întrucât reclamanta nu a justificat calitatea procesuală pasivă a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi nici calitatea de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român.

Astfel, instanţele anterioare, în mod greşit, au reţinut calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, dat fiind că petitele cererii de chemare în judecată au vizat aspecte privitoare la imobile, respectiv construcţiile aflate în intravilanul Municipiului Codlea prin primar.

Aşa cum a arătat şi în faţa celorlalte instanţe inferioare, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în sensul interpretat de acestea. Contrar celor reţinute de cele două instanţe de judecată, recurentul invocă prevederile art. 37 din Decretul nr. 31/1954. Raportarea strictă la evidenţele de carte funciară în ce priveşte proprietarul terenului pe care sunt amplasate construcţiile dobândite şi faţă de prevederile art. 3 pt. 81 din H.G. nr. 34/2009 nu-şi pot produce efectele în cauză, întrucât nu există o asemenea situaţie.

Mai mult, instanţa de apel a motivat că: "nici prevederile art. 12 pct. 4 şi 5 din Legea nr. 213/1998 nu limitează calitatea de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român numai în litigiile care au ca obiect domeniul public, ci reglementează reprezentarea statului în astfel de litigii. Acestea nu exclud ca Statul Român să aibă aceeaşi reprezentare şi în litigii care vizează alt obiect, însă reprezentarea este impusă de alte dispoziţii legale".

Faţă de cele arătate, recurenta susţine că acţiunea de faţă nu se încadrează acelora în care reprezentarea Statului Român este asigurată de Ministerul Finanţelor Publice, dat fiind tocmai faptul că imobilul supus discuţiei nu face parte din domeniul public al statului.

Este de notorietate faptul că unităţile administrativ teritoriale nu şi-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate întrucât acest demers necesita resurse importante, atât financiare cât şi de personal. Ar trebui să se reţină că nu s-a făcut dovada faptului că ar fi vorba despre un imobil ce aparţine proprietăţii publice a Statului Român, astfel că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii, prevederile Legii nr. 213/1998 fiind interpretate în mod greşit în acest sens.

În opinia acestui recurent, în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 215/2001, aspect reluat şi în Ordonanţa nr. 53/2002 privind statutul cadru al unităţii administrativ-teritoriale, care la art. 5 alin. (1) stipulează: "Comunele, oraşele si judeţele sunt persoane juridice de drept public. Ele au patrimoniu propriu si capacitate juridică deplină."

În susţinerea argumentelor expuse, recurentul invocă şi prevederile art. 4 din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public; asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ teritoriale au un drept de proprietate privată, prin Anexa 1 la această lege cuprinde lista cu bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului, iar un astfel de bun nu poate face obiectul proprietăţii publice a statului, fiind evident că aparţine proprietăţii private a unităţii administrativ teritoriale, în speţă municipiul Braşov. Textele de lege invocate dau legitimitate procesuală unităţii administrativ teritoriale în ceea ce priveşte imobilele aflate pe teritoriul administrativ al acesteia.

De asemenea, recurentul mai invocă un alt aspect care în opinia sa nu justifică în cauză legitimitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, respectiv faptul că acesta are calitatea de terţ faţă de raporturile juridice existente între reclamanta şi ceilalţi pârâţi cu privire la situaţia juridică a imobilului din cauză.

În consecinţă, recurentul învederează că nu sunt aplicabile şi prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicata cu modificările ulterioare. În plus, faţă de cele învederate, recurentul opinează că instanţele anterioare erau obligate să observe că toate raporturile juridice cu privire la imobilele din cauză s-au derulat între celelalte părţi fără implicarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice sau a acestuia din urmă în calitate de reprezentant.

Faptul că Statul Român apare înscris în cartea funciară nu atrage în mod automat şi calitatea de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice pentru acesta, şi nici prin raportare la prevederile H.G. nr. 34/2009 şi nici prin raportare la prevederile Legii nr. 213/1998 coroborate cu art. 25 din Decretul nr. 31/1954, având în vedere că Statul Român poate fi reprezentant şi de către alte autorităţi publice de stat.

Analizând recursurile în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile invocate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

1. Recursul declarat de pârâtul Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Codlea.

Prealabil examinării acestui recurs, trebuie observat că recurentul invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., însă din lecturarea criticilor aduse în recurs, rezultă că acestea pot fi încadrate numai în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Aceasta întrucât, recurentul aduce critici privind aplicarea greşită a dispoziţiilor 284 alin. (1) şi art. 103 C. proc. civ., aşa încât Înalta Curte urmează să le analizeze din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Conform dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ., "Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Rezultă, aşadar, că, potrivit acestui text de lege, apelul poate fi declarat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, sancţiunea în caz de depăşire a acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea din dreptul de a se soluţiona pe fond apelul.

Art. 103 C. proc. civ. dispune la alin. (1) că: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei". Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că: "în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării".

Potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

În al doilea rând, motivele invocate de recurentă sub aspectul că, în dispozitivul sentinţei tribunalului era menţionat termenul de apel de 30 de zile de la comunicare, nu sunt motive temeinice, întrucât necunoaşterea legii nu poate fi reţinut faţă de principiul de drept "nimeni nu poate invoca în apărarea sa necunoaşterea legii". Aceasta întrucât, repunerea în termen este un beneficiu al părţii care trebuie să dovedească că împiedicarea neexercitării căii de atac s-a datorat unor împrejurări independente/obiective de voinţa sa. Or, ipoteza invocată de recurent în recurs nu constituie o împrejurare independentă de voinţa sa, instanţa de apel respingând în mod corect cererea de repunere în termen a apelului formulată de acest pârât.

De asemenea, în mod corect instanţa de apel a constatat tardiv apelul declarat de acest pârât, în conformitate cu dispoziţiile art. 284 C. proc. civ., având în vedere că sentinţa tribunalului a fost comunicată la 13.05.2016, iar apelul declarat de pârâtul U.A.T. Municipiul Codlea a fost înregistrat la Tribunalul Braşov la 3.06.2016, după expirarea celor 15 zile prevăzute în mod imperativ de textul de lege sus-enunţat. Este adevărat că instanţa de apel a menţionat data de 02.06.2016, în loc de 03.06.2016, însă nu schimbă cu nimic datele problemei de faţă, mai ales că data când expira termenul de apel era 30.05.2016 (rezultă din ştampila poştei aplicată pe plicul cu care a fost expediat apelul declarat în prezenta cauză, care poartă data de 03.06.2016 aflat la dosar apel nr. x/2010).

2. Prin recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE prin D.G.R.F.P. Braşov se critică soluţia din apel privind modul în care au fost soluţionate excepţiile invocate cu privire la: excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român, criticile acestuia fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză, este vorba de un caz de reprezentare legală, în temeiul art. 25 din Decretul nr. 31/1954, faţă de principiile care guvernează aplicarea legii în timp "Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop".

Intabularea unei persoane în calitate de proprietar, solicitată personal ori de către creditorii săi, pe calea unei acţiuni subrogatorii, este dispusă de instanţa în contradictoriu cu persoana deja figurând înscris în cartea funciară, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale: contradictorialitate, dreptul la apărare, etc. Intabularea se produce în contradictoriu cu cel care figurează drept proprietar, anume cu Statul, soluţie judicioasă faţă de acţiunea promovată de reclamantă, calificată în mod legal de către instanţa anterioară.

În plus, trebuie reamintit că, prin calitate procesuală se înţelege interesul îndreptăţit al unei persoane de a cere concursul justiţiei, ce izvorăşte din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege de conexitate cu acel drept. Acela care are un drept are şi calitatea de a intenta o acţiune. Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală activă) şi, pe de altă parte, existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitatea procesuală pasivă).

În cauză, în mod corect au stabilit instanţele anterioare că reprezentarea Statului Român în procesele civile operează în virtutea unei prevederi legale ce este constituită de art. 25 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cu care, în astfel de litigii, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor.

În cauză, nefiind aplicabile prevederile art. 37 din Decretul 31/1954, deoarece se referă la obligaţiile organelor şi a celorlalte instituţii de stat, obligaţii care nu fac obiectul prezentului litigiu.

În ce priveşte prevederile art. 12 pct. 4 şi 5 din Legea 213/1998, instanţa de apel în mod judicios a apreciat că acestea nu limitează calitatea de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român numai la litigiile care au ca obiect domeniul public, ci reglementează reprezentarea statului în astfel de litigii, ceea ce înseamnă că nu exclud ca Statul Român să aibă aceeaşi reprezentare şi în litigii care vizează alt obiect, însă reprezentarea este impusă de alte dispoziţii legale.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant Ministerul Finanţelor Publice pentru pârâtul Statul Român, instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză. Astfel, potrivit art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, această instituţie are ca şi atribuţie, printre altele, pe aceea de a reprezenta statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.

Prin urmare, în mod corect şi temeinic s-a statuat că Statul Român are calitate procesuală pasivă deoarece acţiunea vizează rectificarea unui drept de proprietate asupra construcţiilor şi cu privire la terenuri Statul Român are un drept de proprietate, astfel cum rezultă din extrasul de CF depus la dosarul cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în raport de dispoziţiile legale anterior evocate, în concordanţă cu cele stabilite de instanţa de apel, în speţă, Statul Român are calitate procesuală conform principiului relativităţii înscrierilor din cartea funciară, care nu se pot efectua decât în contra titularului dreptului înscris, cu condiţia ca noua înscriere să se fi dispus în contra sa, adică titularul anterior să fie parte în actul pe care se întemeiază noua cerere de înscriere.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat şi recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE prin D.G.R.F.P. Braşov împotriva deciziei civile nr. 1107/Ap din 14 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ MUNICIPIUL CODLEA şi de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE prin D.G.R.F.P. Braşov împotriva deciziei civile nr. 1107/Ap din 14 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 februarie 2017.