Franc-loan borrowers' cassation appeal annulled for non-conforming grounds; prior dismissal final.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the claimants' appeal (recurs) against the Court of Appeal's decision, which had upheld the trial court's dismissal of their consumer-protection action; consequently, the prior dismissal remains in force and the claimants did not prevail. The underlying dispute involved borrowers challenging as abusive various clauses in a Swiss-franc credit facility contract and its amendment—including interest rate revision, default interest, commissions, accelerated repayment, cross-default, and automatic account debit provisions—and seeking conversion of the loan into Romanian lei at the original exchange rate. The Court annulled the appeal under Articles 486(1)(d) and 489(2) of the Civil Procedure Code because the claimants merely restated their appellate arguments without developing specific grounds fitting the exhaustive cassation grounds of Article 488, thereby failing to properly challenge the appellate decision and improperly seeking a third devolutive review.
Legislator headnote
AI generatedart. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Franc-loan borrowers' cassation appeal annulled for non-conforming grounds; prior dismissal final: The underlying dispute involved borrowers challenging as abusive various clauses in a Swiss-franc credit facility contract and its amendment—including interest rate revision, default interest, commissions, accelerated repayment, cross-default, and automatic account debit provisions—and seeking conversion of the loan into Romanian lei at the original exchange rate. The Court annulled the appeal under Articles 486(1)(d) and 489(2) of the Civil Procedure Code because the claimants merely restated their appellate arguments without developing specific grounds fitting the exhaustive cassation grounds of Article 488, thereby failing to properly challenge the appellate decision and improperly seeking a third devolutive review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for annulling the appeal: the invoked grounds did not fall within the cassation cases of Art. 488, triggering the sanction of nullity.
Full text
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 21.07.2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., prin D., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x/16.01.2008, înlăturarea lor şi restituirea sumelor încasate necuvenit şi nejustificat, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, respectiv de la pct. 4.4. - creditorul va avea dreptul, fără a fi însă obligat în nici un fel să revizuiască nivelul dobânzii, după primul an de la prima utilizare a creditului în funcţie de indicele de referinţă LIBOR 6 M + 4,00% p.a., acesta având obligaţia de a înştiinţa împrumutatul asupra noilor nivele de dobândă prin afişare la sediile mandatarului creditorului D.
S.A. sau pe site-ul D., la momentul intrării în vigoare; pct. 4.5. - pentru plata cu întârziere a oricăror sume, ce decurg din contract împrumutatul se obligă să plătească dobânda majorată creditorului, în cuantum de 10% p.a. peste dobânda curentă stabilită prin contract; cap. V pct. 5.1. lit.
a) comision analiză 100 RON; lit.
b) comision acordare 970 CHF, reprezentând 2,00% din valoarea totală a creditului; lit.
c) comision de administrare lunar 0,15% plătibil începând cu scadenţa a 13-a; lit.
d) comision de rambursare anticipată reprezentând 4,00% aplicat la suma plătită anticipat în primii 5 ani de la data primei trageri din credit, 2,00% aplicat la suma plătită anticipat între 5 şi 10 ani de la data primei trageri din credit; pct. 5.2. - creditorul va putea să revizuiască cuantumul comisioanelor pe parcursul derulării contractului în funcţie de politica sa de creditare, acestea urmând a fi aduse la cunoştinţa împrumutatului prin modalităţile prevăzute la art. 4.4. din contract; cap. VIII pct. 8.4. clauza crossdefault: creditorul va avea dreptul să declare exigibil anticipat creditul ca fiind scadent şi rambursabil imediat, împreună cu dobânda aferentă şi toate celelalte cheltuieli datorate creditorului, fără a fi necesară îndeplinirea unei alte formalităţi; pct. 8.14. - împrumutatul/codebitorul renunţă la beneficiul termenului, în consecinţă, CEI îşi rezervă dreptul de a declara scadent creditul înainte de termen în vederea recuperării datoriilor împrumutatului faţă de CEI, în cazul neîndeplinirii oricărei obligaţii a împrumutatului faţă de creditor, în termenele şi condiţiile prevăzute în contract; pct. 7.3. lit.
c) din anexa 1 la contract - CEI are dreptul să încaseze prin intermediul mandatarului creditorului, din conturile împrumutatului/codebitorului/garantului, inclusiv conturile de card prezente şi viitoare, fără a fi necesar acordul acestuia/acestora, toate sumele datorate în virtutea prezentului contract, cu prioritate faţă de alte debite ale împrumutatului, în acest sens împrumutatul autorizează creditorul să efectueze prin intermediul mandatarului creditorului, orice schimb valutar din disponibil aflat pe conturile acestuia utilizând propriile cotaţii, schimbul valutar se va realiza fără acordul prealabil al împrumutatului şi fără ca acesta să completeze formularele necesare.
Au mai solicitat reclamanţii să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 4.1., 4.2., 4.3., 4.4. din actul adiţional încheiat la data de 21.09.2010. Au mai solicitat, de asemenea, să se considere incidentă convertirea în RON a creditului acordat la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului, respectiv 16.01.2008, fără a se aplica alte costuri, comisioane, dobânzi, cheltuieli netransparente sau garanţii suplimentare, iar în subsidiar, majorarea cu 10% maxim 20% a cursului de schimb al CHF din 16.01.2008, obligarea pârâtei la recalcularea debitului şi eliberarea unui nou grafic de plată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 71 din 19 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. x/2015, s-a dispus respingerea excepţiilor invocate de pârâta S.C. C. S.A., ca nefondate. A fost respinsă, în totalitate, acţiunea privind pe A. şi B., ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 786 din 06 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B. .
Recurenţii au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin1. pct. 6 şi 8 C. proc. civ. susţinând că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală deoarece instanţa nu s-a pronunţat decât pe un singur capăt de cerere şi anume conversia cursului CHF la cel de la data încheierii contractului.
În continuare, recurenţii au reluat susţinerile din cererea de apel, au redat in extenso texte de lege din domeniul protecţiei consumatorilor şi au făcut trimitere la jurisprudenţa europeană, fără a releva în mod concret nelegalitatea deciziei atacate.
Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere. Părţile nu au depus puncte de vedere.
Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurenţi.
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.
Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.
Înalta Curte constată că recurenţii au indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs au reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.
Susţinerile recurenţilor prezentate de aceştia drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceloraşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.
Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.
Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenţii tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor lor, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.
De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.
Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurenţilor nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deşi recursul nu are caracter devolutiv.
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.
Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 786 din 06 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 786 din 06 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. S.A. şi C. S.A.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.