Inadmissibility of revision for contradictory decisions based on changed factual circumstances regarding representative authority

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2016, revizuenţii A. şi Asociaţia de Locatari B. au solicitat, în temeiul art. 509 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 37 din 22 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2014.

În motivarea cererii, revizuenţii au susţinut că există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad şi de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii primei instanţe cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Astfel, se susţine că decizia nr. 37/2016 este potrivnică cu: sentinţa nr. 8 pronunţată la data de 10.01.2008 de Tribunalul Galaţi şi decizia nr. 507 pronunţată la data de 26.06.2008 de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2007; încheierea pronunţată la data de 03.06.2016 de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2015; sentinţa nr. 10300 pronunţată la data de 20.11.2015 de Judecătoria Galaţi şi decizia nr. 136/A pronunţată la data de 04.04.2016 de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2015; sentinţa nr. 723 pronunţată la data de 06.04.2012 de Tribunalul Galaţi şi decizia nr. 143 pronunţată la data de 22.01.2013 de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2011; sentinţa nr. 742 pronunţată la data de 13.04.2011 de Tribunalul Galaţi, sentinţa nr. 1047 pronunţată la data de 24.05.2011 de Tribunalul Galaţi şi decizia nr. 1626 pronunţată la data de 31.10.2011 de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2010.

Alte dosare menţionate de revizuenţi sunt cele cu nr. x/2011, y/2010, z/2011, w/2013 ale Judecătoriei Galaţi şi dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Galaţi, fără însă a se indica actul jurisdicţional prin care se încalcă principiul autorităţii de lucru judecat.

Au invocat faptul că se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanţe cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant, solicitându-se sesizarea organelor de urmărire şi cercetare penală competente.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 din noul C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la data de 27.12.2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2016, revizuenţii A. şi Asociaţia de Locatari B. au formulat aceeaşi solicitare de revizuire a deciziei civile nr. 37 din 22 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, precum cea formulată în dosarul nr. x/2016, anterior expusă.

Invocând faptul că se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii primei instanţe cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant, s-a solicitat, în temeiul art. 519 din C. proc. civ., lămurirea chestiunii de drept privind calitatea de reprezentant legal, de preşedinte de asociaţie.

S-a invocat, totodată, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din noul C. proc. civ., art. 21 şi art. 26 din Legea nr. 230/2007, solicitându-se sesizarea organelor de urmărire şi cercetare penală competente.

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din noul C. proc. civ., s-a arătat, în esenţă, că acest text de lege este vădit neconstituţional în măsura în care nu îndeplineşte condiţiile de claritate, precizie şi predictibilitate prevăzute de Constituţie şi de lege; este vădit neconstituţional în măsura în care permite să fie interpretat şi aplicat în mod arbitrar, părtinitor şi chiar abuziv; este vădit neconstituţional în măsura în care permite judecătorului să urmărească soluţionarea cauzei exclusiv în mod arbitrar, părtinitor şi chiar abuziv, precum şi soluţionarea pricinii fără lămurirea chestiunilor de drept, totodată fiind neconstituţional şi în măsura în care permite judecătorului să pronunţe hotărâri nelegale şi netemeinice, să adopte acte şi măsuri arbitrare, părtinitoare şi chiar abuzive, contrare dispoziţiilor constituţionale.

De asemenea, s-a susţinut că art. 519 din noul C. proc. civ. este neconstituţional în măsura în care încalcă dreptul la apărare, dreptul accesului liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul privind interzicerea discriminării prevăzute de CEDO, art. 1, 15, 16, 20, 21, 24 şi 148 din Constituţia României.

În final, s-a arătat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, subliniindu-se că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece s-a invocat neconstituţionalitatea textului de lege care reglementează modul de soluţionare a cererii de lămurire a unor chestiuni de drept şi exercitarea căii de atac a soluţiei dată cererii de lămurire a unor chestiuni de drept.

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 26 din Legea nr. 230/2007, s-a arătat, în esenţă, că aceste texte de lege sunt vădit neconstituţionale în măsura în care nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie şi predictibilitate prevăzute de Constituţie şi de lege; sunt vădit neconstituţionale în măsura în care permit să fie interpretate şi aplicate în mod arbitrar, părtinitor şi chiar abuziv şi în măsura în care permit judecătorului să adopte acte şi măsuri arbitrare, părtinitoare şi chiar abuzive, contrare dispoziţiilor constituţionale.

De asemenea, sunt vădit neconstituţionale în măsura în care permit crearea unei situaţii de conflict temporal între legi, precum şi în măsura în care permit inducerea unei stări contradictorii, divergente, conflictuale în care asociaţia are în acelaşi timp două conduceri paralele, o conducere atestată de hotărâri judecătoreşti şi o conducere atestată de o pretinsă hotărâre a adunării generale, care încă nu a fost validată de instanţă, prin hotărâre, conform art. 33 din O.G. nr. 26/2000; sunt vădit neconstituţionale în măsura în care permit inducerea unei stări contradictorii, conflictuale în care asociaţia are în acelaşi timp două conduceri paralele, o conducere atestată de actele constitutive, de statutul asociaţiei, care nu au fost încă modificate, în condiţiile art. 33 din O.G. nr. 26/2000 şi o conducere atestată de hotărârea adunării generale, care încă nu a fost validată, în condiţiile textului legal anterior indicat.

S-a mai arătat că art. 26 din Legea nr. 230/2007 este vădit neconstituţional în măsura în care creează un conflict temporal cu dispoziţiile art. 33 din O.G. nr. 26/2000.

De asemenea, s-a susţinut că art. 21 şi art. 26 din Legea nr. 230/2007 sunt neconstituţionale în măsura în care încalcă drepturi şi principii prevăzute de CEDO, dreptul la apărare, dreptul accesului liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul privind interzicerea discriminării prevăzute de CEDO, art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24 şi 148 din Constituţia României.

În concluzie, s-a arătat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, subliniindu-se că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece s-a invocat neconstituţionalitatea textului de lege care reglementează modul de aplicare, validare a hotărârilor adunării generale.

Prin decizia civilă nr. 2/2017 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiect al dosarului nr. x/2016 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competentă potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind faptul că prima hotărâre a cărei autoritate de lucru judecat se susţine că ar fi fost încălcată este decizia nr. 507 pronunţată la data de 26.06.2008 de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2007.

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 20.02.2017.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 3/2017 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galaţi a declinat, cu aceeaşi motivare expusă anterior, competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiect al dosarului nr. x/2016 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Această cauză a fost înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20.02.2017.

În dosarul nr. x/2016 al Î.C.C.J., secţia a II-a civilă, prin precizările înregistrate la dosarul cauzei, la 14 martie 2017, revizuenţii au invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a secţiei a II-a Civile a Î.C.C.J. în soluţionarea cauzei, susţinând că această competenţă revine secţiei I Civile a instanţei supreme, pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2016 cu termen la 30 martie 2017. Totodată, au solicitat conexarea prezentului dosar cu dosarul nr. x/2016, precizând că ambele dosare au ca obiect aceeaşi cerere de revizuire formulată în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Galaţi.

De asemenea, revizuenţii au învederat că cererea înregistrată ulterior, sub nr. x/2016 la Curtea de Apel Galaţi, nu reprezintă o nouă sesizare a instanţei, ci doar o completare a motivării.

Prin încheierea din 23 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, cu privire la excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a II-a Civile, s-a constatat că, potrivit Protocolului încheiat între Secţiile Civile ale Î. C. civ..J, ce se reflectă în Anexa 1 la Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 8 din aprilie 2012, genul acesta de litigii intră în fondul comun, sens în care s-a respins excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a II-a Civile.

Cu privire la cererea de conexare, Înalta Curte a constatat că se invocă practic excepţia de litispendenţă în sensul că aceeaşi cerere de revizuire este înregistrată atât pe rolul secţiei I Civile cât şi pe rolul secţiei a II-a Civile, iar faţă de împrejurarea că secţia a II-a Civilă a fost instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cauzei, urmează ca partea, în raport de dispoziţiile art. 138 alin. (3) C. proc. civ., să invoce excepţia de litispendenţă în dosarul cu nr. x/2016 cu termen de judecată la data de 30 martie 2017, iar dosarul să fie înaintat de către secţia I Civilă, spre reunirea celor două cauze.

În dosarul nr. x/2016 al Î.C.C.J., secţia I civilă, prin precizările transmise la 13 martie 2017, s-a solicitat conexarea dosarului nr. x/2016 cu dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea nr. 629 din 30 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 al secţiei I Civile la dosarul nr. x/2016 al secţiei a II-a Civile, în aplicarea art. 139 C. proc. civ. şi art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015.

Urmare conexării, dosarul nr. x/2016 al secţiei I Civile a fost ataşat la dosarul nr. x/2016 al secţiei a II-a Civile.

Prin cererea transmisă electronic, la 28 septembrie 2017, revizuenta Asociaţia de Locatari B. a invocat excepţia nulităţii de ordine publică a dispoziţiei instanţei de a stabili şi solicita taxa judiciară de timbru în valoare de 100 RON, având în vedere că dosarul cauzei are ca obiect un litigiu de muncă, acţiunea fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform legii.

Prin aceeaşi cerere s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 şi a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În susţinerea acestor excepţii s-a arătat, în esenţă, că prevederile legale invocate sunt vădit neconstituţionale în măsura în care nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie şi predictibilitate prevăzute de Constituţie şi de lege; în măsura în care sunt încălcate drepturile şi principiile prevăzute de art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51, 124, 126 din Constituţia României, art. 6, 14, 17 din Convenţia Europeană şi art. 1-10, 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. S-a mai susţinut că dispoziţiile legale invocate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt încălcate principiul statului de drept, principiul universalităţii, principiul dreptului la apărare, principiul egalităţii, dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiţie, dreptul la o judecată dreaptă şi nepărtinitoare, dreptul privind interzicerea discriminării şi principiul disponibilităţii.

Cu privire la dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013, s-a arătat că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care exclud posibilitatea scutirii de taxă judiciară de timbru a acţiunilor şi căilor de atac formulate în cadrul litigiilor de muncă.

În referire la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a arătat că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care exclud posibilitatea suspendării judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, justiţiabilul fiind supus la discriminare, deoarece nu există garanţia că are dreptul la un proces echitabil.

Totodată, s-a arătat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, subliniindu-se că excepţiile de neconstituţionalitate invocate au legătură cu soluţionarea cauzei.

Cererea de sesizare a completului competent să pronunţe o hotărâre preliminară pentru dezlegarea unei chestiuni de drept vizând calitatea de reprezentant legal al unei asociaţii de locatari a preşedintelui, în condiţiile în care Hotărârea Adunării Generale a Proprietarilor nu a fost înregistrată, conform prevederilor art. 33 din O.G. nr. 26/2000, a fost respinsă de Înalta Curte, în şedinţa publică din data de 23.11.2017, conform argumentelor expuse în practica.

În ceea ce priveşte cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate în cauză, Înalta Curte urmează a le respinge, ca inadmisibile, având în vedere următoarele considerente:

Analiza de conţinut a dispoziţiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992 relevă împrejurarea că soluţionarea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cade în sarcina instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute expres şi limitativ în art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din lege şi anume: dacă excepţia de neconstituţionalitate priveşte o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept şi dacă prevederile legale care formează obiectul excepţiei nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Rezultă din textul de lege mai sus citat că pentru a putea fi admisă sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: legea, ordonanţa sau dispoziţia legală cu privire la care se referă excepţia de neconstituţionalitate să fie în vigoare şi aceasta să aibă legătură cu cauza.

Or, în speţă, referitor la sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., se constată că acest text de lege nu are legătură cu soluţionarea cererii de revizuire, Înalta Curte nefiind învestită cu o sesizare în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare reglementat de aceste dispoziţii.

Astfel, textul art. 519 C. proc. civ., care se referă la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reglementează un mecanism de asigurare a practicii judiciare unitare, iar dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care constituie temeiul juridic al cererii de revizuire, reglementează un caz de retractare a actului jurisdicţional în condiţiile existenţei unor hotărâri potrivnice.

Nici dispoziţiile art. 21 şi art. 26 din Legea nr. 230/2007, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât în stadiul procesual al revizuirii se verifică doar situaţia existenţei unor hotărâri contradictorii şi nu a calităţii de reprezentant legal al asociaţiei. Soluţionarea cererii de revizuire pendinte nu depinde de aplicarea dispoziţiilor normative evocate, care ar putea viza, eventual, fondul cauzei, însă acesta nu mai poate fi pus în discuţie prin intermediul prezentei căi de atac de retractare.

Astfel, aspectele referitoare la nelegalitatea alegerii preşedintelui asociaţiei nu pot constitui obiect de analiză în acest stadiu procesual, fiind incompatibile cu temeiul juridic şi procedura de soluţionare a revizuirii care nu implică o rejudecare a cauzei pe fond ci, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., doar anularea ultimei hotărâri.

Referitor la sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte constată că, aceste prevederi nu mai influenţează soluţionarea cauzei, întrucât, prin încheierea din data de 7 martie 2017, pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2016, s-a stabilit în mod definitiv că revizuenta Asociaţia de Locatari nr. 761 este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În acest context, trebuie amintit că şi excepţia nulităţii de ordine publică a dispoziţiei instanţei de a stabili şi solicita taxa judiciară de timbru în valoare de 100 RON, invocată de această revizuentă nu mai poate fi supusă analizei.

În referire la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în legătură cu care se susţine că sunt neconstituţionale în măsura în care exclud posibilitatea suspendării judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte reţine că, din analiza textului de lege indicat, nu rezultă existenţa unei excluderi a posibilităţii de suspendare a pricinii în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate în decursul soluţionării unei cereri de chemare în judecată.

Lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, nu înseamnă că instanţa nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Dincolo de aceste clarificări, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale în modalitatea în care au fost prezentate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care nu corespund ipotezei normative invocate, iar temeiul juridic al cererii de revizuire îl constituie prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ce vizează existenţa unor hotărâri contradictorii.

Aşa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, motiv pentru care, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de revizuenţii A. şi Asociaţia de Locatari B..

Asupra cererii de revizuire de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 820/27 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Galaţi a admis excepţia perimării şi a constatat perimată acţiunea formulată de contestatoarea A..

În fundamentarea acestei hotărâri s-a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 25 noiembrie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Asociaţia de locatari B. pentru anularea măsurii de acordare a preavizului, anularea măsurii de concediere, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada concedierii şi până la reintegrarea efectivă, obligarea pârâtei la plata de daune morale.

Cauza a fost suspendată potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) din C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Galaţi.

Având în vedere că dosarul x/2014 a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 667/15 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, iar de la această dată cauza a rămas în nelucrare mai mult de şase luni, Tribunalul Galaţi a constatat că excepţia perimării invocată din oficiu este întemeiată, astfel că a fost admisă, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia perimarea se poate constata şi din oficiu.

Tribunalul Galaţi a constatat că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de şase luni din vina părţilor nemaiîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării pricinii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Asociaţia de Locatari B. prin C..

Prin decizia civilă nr. 37 din 22 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, recursul depus de Asociaţia de Locatari B., prin numitul C. a fost anulat pentru lipsa calităţii de reprezentant a acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

La termenul de judecată din 22 noiembrie 2016, Curtea a invocat din oficiu excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului C. pentru Asociaţia de Locatari B.. Numitul C. a depus acte la dosar pentru dovedirea calităţii de reprezentant al Asociaţiei de locatari. Acestea au fost depuse de petent având în vedere că într-un alt dosar, aflat la acelaşi complet de judecată, pe aceeaşi listă de şedinţă şi cu acelaşi termen, instanţa din oficiu a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitului C. pentru Asociaţia de Locatari B..

Din actele depuse la dosar nu rezultă că numitul C. are calitatea de reprezentant legal al Asociaţiei de Locatari. B., a mai reţinut instanţa.

Dovada calităţii de reprezentant poate fi făcută cu acte ce emană de la asociaţie sau alte autorităţi, eventual cu hotărâre judecătorească care să constate acest lucru, iar nu cu genul de acte de care a înţeles să se folosească petentul. Astfel, menţiunea făcută într-o încheiere de şedinţă, într-un dosar oarecare, din practica, potrivit căreia la apelul nominal făcut în camera de consiliu a răspuns Asociaţia de Locatari B. prin reprezentant C. nu este doveditoare a faptului solicitat de instanţă de-a face dovada calităţii de reprezentant legal al părţii pentru care a declarat recurs.

De asemenea, din actele dosarului rezultă că între părţi au avut loc numeroase litigii privind tocmai această problemă, respectiv, calitatea de reprezentant al Asociaţiei de Locatari B., motiv pentru care instanţa de recurs a constatat că se impune soluţionarea cu prioritate a acestei probleme, calitatea de reprezentant.

S-a mai reţinut că actele contestate de către reclamantă sunt semnate de asociaţie prin preşedinte D..

Din conţinutul procesului-verbal încheiat la 18 octombrie 2014 rezultă că Adunarea Generală a Asociaţiei de Locatari B. în şedinţă extraordinară a schimbat structura de conducere a Asociaţiei, respectiv preşedinte, vicepreşedinte, comitet executiv, cenzor şi comisie de cenzori. În urma acestei Adunări Generale Extraordinare a Asociaţiei de Locatari nr. 761 preşedinte al Asociaţiei a fost votat numitul D.. Numitul C. nu a făcut dovada, în prezenta cauză, că după această dată a mai existat un act care să îi legitimeze calitatea de reprezentant al Asociaţiei de Locatari B..

Chiar dacă numitul D. nu a depus la dosar împuternicire din partea Asociaţiei de Locatari B. din cuprinsul procesului-verbal încheiat la 18 octombrie 2014 a rezultat că Adunarea Generală a Asociaţiei de Locatari B., în şedinţă extraordinară, l-a ales pe acesta ca preşedinte al Asociaţiei.

În ceea ce îl priveşte pe numitul C., fost preşedinte al Asociaţiei de Locatari B. instanţa a constatat că acesta nu mai are calitatea de reprezentant al Asociaţiei potrivit voinţei exprimate de proprietarii prezenţi la Adunarea Generală Extraordinară din 18 octombrie 2014.

Cu toate că, C. continuă să figureze în diverse registre ca preşedinte al asociaţiei şi formulează acţiuni şi acte procedurale în numele Asociaţiei de Locatari B. această stare de fapt nu schimbă cu nimic hotărârea membrilor asociaţiei de locatari care l-au desemnat ca preşedinte pe numitul D..

Cererile formulate în numele Asociaţiei de locatari, în care este menţionat expres că asociaţia are ca reprezentant pe numitul C., cereri semnate şi stampilate de C., nu oferă calitatea de reprezentant legal al acestei asociaţii, chiar dacă instanţa de judecată a acceptat la dosar aceste cereri şi nu a invocat eventual, chiar şi din oficiu, excepţia lipsei calităţii de reprezentant. O asemenea soluţie din partea unei instanţe de judecată poate fi determinată, de exemplu, de faptul că din dosar nu ar rezulta că există probleme cu privire la calitatea de reprezentant legal al părţii sau de faptul că partea adversă nu a invocat o astfel de excepţie. De asemenea, obiectul cauzei şi modul în care părţile gestionează cererile în respectivul dosar pot conduce la ideea inutilităţii invocării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant.

Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 44/1998 invocate de numitul C. nu pot fi aplicabile în prezenta cauză întrucât această ordonanţă a fost respinsă.

Dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului 85/30.04.2002 prevăd că "asociaţiile de locatari existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, clădirile ale căror apartamente au fost dobândite în proprietate în condiţiile legii şi care nu au fost reorganizate în asociaţii de proprietari potrivit prevederilor Legii nr. 114/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sunt recunoscute ca asociaţii de proprietari. Acestea au obligaţia ca, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, să se reorganizeze potrivit prevederilor legale, prin adoptarea de către Adunarea Generală a Proprietarilor a acordului de asociere şi a statutului propriu". Potrivit alin. (2) art. 17 din acelaşi act normativ "compartimentele specializate prevăzute la art. 16 alin. (2) vor îndruma şi vor sprijini asociaţiile de locatari pentru a se reorganiza în asociaţii de proprietari".

Modalitatea de constituire a asociaţiilor de proprietari era prevăzută în capitolul IV din Hotărârea Guvernului nr. 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996 Capitol denumit "administrarea clădirilor de locuinţe", prevederile respective fiind reluate în normele metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţilor de proprietari aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 400/2003.

Potrivit deciziei civile nr. 153/R/26 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, dată în dosarul nr. x/2007, definitivă şi irevocabilă, în şedinţa Adunării Generale Asociaţiei de Locatari nr. 761 din data 22.04.2007, voinţa majorităţii a fost aceea de a respecta obligaţia prevăzută de lege în sensul de a transforma asociaţia de locatari în asociaţie de proprietari. Verificată fiind această hotărâre a Adunării Generale a Asociaţiei de Locatari B. s-a constatat că dispoziţiile legale aplicabile în această materie au fost respectate şi că nu există motive temeinice, legale şi rezonabile pentru a o cenzura.

Declaraţia de înregistrare fiscală, din data de 29 septembrie 2000, sau 2006 (data neînţelegându-se exact), din care rezultă că numitul C. este preşedinte al Asociaţiei de Locatari B., este anterioară procesului-verbal din 18 octombrie 2014 prin care numitul C. a fost înlocuit din calitatea de preşedinte, astfel că ea nu poate face dovada calităţii şi după data de 18 octombrie 2014.

Potrivit adresei nr. x din 10 noiembrie 2014 emisă de Primăria Municipiului Galaţi - Compartiment de relaţie cu asociaţiile de proprietari, rezultă că procesul-verbal al Adunării Generale din 18 octombrie 2014, conform HCL nr. 527/2013, confirmă valabilitatea proceselor-verbale ale Adunării Generale a Asociaţiei pentru numirea/înlocuirea preşedintelui şi/sau organelor de conducere alese ale Asociaţiei.

Cum în cauză numitul C. nu a reuşit să facă dovada calităţii de reprezentant legal al Asociaţiei de Locatari B., iar actele depuse nu au legătură cu calitatea de reprezentant, hotărârile judecătoreşti şi încheierile ataşate pentru dovedirea acestei calităţi referindu-se la alte cauze, ce nu au ca obiect constatarea calităţii de preşedinte al Asociaţiei a numitului C., ele făcând referiri secundare la această calitate, respectiv faptul că la apelul nominal răspunde numitul C. pentru Asociaţia de Locatari şi cum din actele aflate la dosar s-ar desprinde concluzia contrară, în aparenţă numitul D. având această calitate, Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia invocată şi a dispus, în baza dispoziţiilor art. 82 şi art. 498 din C. proc. civ., anularea recursului declarat de Asociaţia de Locatari B. având în vedere că acest recurs a fost declarat de o persoană fără calitate de reprezentant.

Cererea de revizuire, astfel cum a fost întregită, formulată împotriva deciziei civile nr. 37 din 22 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi poartă asupra contrarietăţii dezlegărilor date cu privire la calitatea de reprezentant al asociaţiei de locatari a numitului C..

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Astfel, fundamentul revizuirii dat de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. constă în sancţionarea situaţiilor în care este încălcat principiul autorităţii de lucru judecat, prin aceea că o instanţă statuează în sens contrar celor stabilite jurisdicţional anterior.

În speţă, revizuenţii susţin că în hotărârile judecătoreşti menţionate în cerere s-a stabilit că numitul C. este reprezentantul legal al persoanei juridice în calitate de preşedinte al asociaţiei, în timp ce în decizia nr. 37/2016 instanţa de recurs a statuat că această persoană nu mai deţine calitatea de preşedinte al asociaţiei începând cu data de 18.10.2014, când au avut loc alegeri, noul preşedinte fiind numitul D., motiv pentru care, în privinţa acestui aspect, dezlegările sunt contradictorii.

Procedând la examinarea hotărârilor judecătoreşti indicate ca fiind pretins contradictorii, Înalta Curte reţine că decizia nr. 37/2016 a Curţii de Apel Galaţi nu încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor menţionate în cererea de revizuire pentru următoarele considerente:

Admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant este argumentată, în decizia nr. 37/2016, prin aceea că la data de 18.10.2014 a avut loc adunarea generală extraordinară a asociaţiei, ocazie cu care s-a încheiat un proces-verbal din conţinutul căruia rezultă că numitul D. a fost ales în funcţia de preşedinte, astfel că, de la acel moment, acesta este reprezentantul legal al persoanei juridice.

Având în vedere această constatare, Înalta Curte reţine că hotărârile pronunţate anterior datei de 18.10.2014, dată la care instanţa s-a raportat pentru a reţine schimbarea survenită la nivelul conducerii asociaţiei, nu pot intra sub incidenţa autorităţii de lucru judecat.

Astfel, se constată că hotărârile pronunţate anterior datei de 18.10.2014 sunt următoarele: sentinţa nr. 8/10.01.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi decizia nr. 507/26.06.2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2007, sentinţa nr. 723/06.04.2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi decizia nr. 143/22.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2011, sentinţa nr. 742/13.04.2011 şi sentinţa nr. 1047/24.05.2011 pronunţate de Tribunalul Galaţi şi decizia nr. 1626/31.10.2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2010.

Înalta Curte reţine că hotărârile invocate de revizuenţi şi pronunţate înaintea datei de 18.10.2014 pot avea în vedere doar împrejurările de fapt anterioare momentului noilor alegeri pentru funcţia de preşedinte al asociaţiei la care s-a raportat ultima instanţă.

În ceea ce priveşte celelalte trei hotărâri, pronunţate după momentul la care instanţa de recurs s-a raportat, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care aceste hotărâri nu au statuat de o manieră care să facă opozabilă dezlegarea lor, judecăţilor viitoare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a opera autoritatea de lucru judecat.

Astfel, încheierea din data de 03.06.2016 a Tribunalului Galaţi are ca obiect reexaminarea unei cereri de ajutor public judiciar, cerere incidentală în cadrul căreia nu pot fi examinate aspecte de formă ale exercitării acţiunii principale.

În ceea ce priveşte sentinţa nr. 10300/20.11.2015 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2015 în procedura ordonanţei preşedinţiale şi menţinută prin decizia nr. 136/A/04.04.2016 a Tribunalului Galaţi, prin care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitului C., Înalta Curte constată că, din considerentele acestei hotărâri, nu reiese că instanţa ar fi avut în vedere aceleaşi elemente analizate în decizia a cărei revizuire se solicită.

Astfel, se constată că instanţa de fond, verificând doar aparenţa dreptului, a reţinut ca dată a ultimelor alegeri, data de 7.05.2005, la care a fost ales preşedinte al asociaţiei numitul C. şi, raportându-se la acest moment, în lipsa unei dovezi contrare, a apreciat că acesta este reprezentantul legal al asociaţiei.

Verificând decizia a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că aceasta a reţinut o altă situaţie de fapt care nu este de natură a contrazice statuările instanţelor anterioare. În speţă nu s-a procedat la o altă evaluare a celor tranşate jurisdicţional anterior având în vedere că instanţele precedente nu s-au pronunţat asupra aceloraşi împrejurări.

În aceste condiţii, întrucât elementele care au stat la baza hotărârilor precedente s-au modificat, schimbându-se împrejurările de fapt, nu poate fi vorba de ignorarea autorităţii de lucru judecat şi nici de statuarea în sens contrar asupra unor aspecte dezlegate prin hotărâri judecătoreşti anterioare.

Nu în ultimul rând, se impune precizarea că nu este întrunită nici condiţia ca instanţa, ulterior învestită, să nu fi analizat excepţia autorităţii de lucru judecat. Or, din considerentele deciziei nr. 37 din 22 noiembrie 2016 rezultă că instanţa a analizat pretinsa putere de lucru judecat a unor hotărâri anterioare şi a înlăturat, motivat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibile cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de revizuenţi şi, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuenta A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Noul C. proc. civ., art. 21 şi art. 26 din Legea nr. 230/2007.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuenta ASOCIAŢIA DE LOCATARI B. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 şi a art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele A. şi ASOCIAŢIA DE LOCATARI B. împotriva deciziei nr. 37/2016 din 22 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, cu privire la dispoziţia de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce priveşte cererea de revizuire, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2017.