Res judicata of restructuring plan confirmation extinguishing unsecured claims against subsequent payment order

Asupra recursului de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, revizuenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-intimată S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 4001/2016 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2016, ca fiind potrivnică cu sentinţa civilă nr. 3354/2012 pronunţată în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Comercial Cluj, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 5762/2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2011, solicitând anularea sentinţei civile nr. 4001/2016 a Judecătoriei Sibiu.

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin decizia civilă nr. 975 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 4001 pronunţată la data de 20.07.2016 în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sibiu pe care a păstrat-o în întregime.

3. Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

4. Prin încheierea civila nr. 80/11.02.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de Tribunalul Comercial Cluj, a fost admisa cererea formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L. şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei împotriva acesteia.

5. În procedura generală a fost întocmit, de către administratorul judiciar, un plan de reorganizare a societăţii A. S.R.L.. Prin sentinţa civilă nr. 3354/19.09.2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă 5762/2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul x/2011, a fost confirmat planul de reorganizare propus de debitoare prin administrator judiciar.

6. Prin planul de reorganizare al societăţii S.C. A. S.R.L. s-a stabilit: plata creanţelor garantate să fie realizată în cuantum de 33,2% din fiecare creanţe în termen de 3 ani; achitarea integrală a creanţelor salariale şi a celor bugetare şi amputarea totală a creanţelor chirografare.

7. Prin sentinţa civilă nr. 3396/2015 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de Tribunalul Comercial Cluj, s-a constatat îndeplinirea de către debitoare a tuturor obligaţiilor de plată impuse prin planul de reorganizare şi s-a dispus închiderea procedurii reorganizării debitoarei A. S.R.L..

8. Ulterior pronunţării acestor hotărâri, intimata S.C. B. S.R.L. a formulat o cerere de emitere a unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., pentru suma de 51.050 RON reprezentând contravaloarea produselor livrate în perioada 3.05.2010 - 31.02.2011 şi pentru suma de 24.133,63 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 10.01.2012, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi până la achitarea integrală a sumei datorate. Prin ordonanţa civilă nr. 1461/15.03.2016 pronunţată de Judecătoria Sibiu a fost respinsă cererea de emitere a ordonanţei de plată.

9. Prin sentinţa civila nr. 4001/2016 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul x/2016, a fost admisă cererea în anulare formulată de către creditoarea S.C. B. S.R.L. împotriva ordonanţei nr. 1461/15.03.2016 pronunţate de Judecătoria Sibiu şi s-a ordonat debitoarei A. S.R.L. să plătească creditoarei suma de 51.050 RON si suma de 24.133,63 RON penalităţi de întârziere.

10. În prezenta cauză nu erau îndeplinite condiţiile referitoare la existenţa unor hotărâri potrivnice, care să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, şi existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. Astfel, deşi părţile din cele două dosare sunt aceleaşi şi în aceeaşi calitate, respectiv debitoarea S.C. A. S.R.L. şi creditoarea S.C. B. S.R.L., nu se poate reţine că există şi identitatea de obiect şi cauză, atâta timp cât prin sentinţa civilă nr. 3354/19.09.2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a dispus confirmarea planului de reorganizare al debitoarei S.C. A. S.R.L., iar prin sentinţa civilă nr. 4001/2016 pronunţată de Judecătoria Sibiu a fost admisă cererea de anulare formulată de creditoarea S.C. B. S.R.L. în cadrul procedurii ordonanţei de plată, dispunându-se anularea ordonanţei atacate şi obligarea debitoarei S.C. A. S.R.L. la plata unor sume de bani reprezentând contravaloare produse livrate şi penalităţi de întârziere.

11. Revizuienta a argumentat cererea de revizuire pe considerentul că dreptul de creanţă valorificat în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sibiu este anterior procedurii de reorganizare derulate în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Comercial Cluj, iar ca urmare a confirmării planului de reorganizare (care a operat cu reducere de pasiv), acest drept de creanţă s-a stins, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, nemaiputând fi valorificat ulterior, astfel cum s-a întâmplat în fapt. Aceste argumente tind spre o susţinere, deşi aceasta nu a fost formulată în mod expres, în sensul că ar exista o contrarietate implicită între sentinţa civilă nr. 3354/19.09.2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj şi sentinţa civilă nr. 4001/2016 pronunţată ulterior de Judecătoria Sibiu.

12. Autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătoreşti, vine să asigure, din nevoia de stabilitate şi securitate juridică, imutabilitatea actului jurisdicţional. Această autoritate sau putere, întemeiată pe adagiul res iudicata pro veritate accipitur (hotărârile instanţelor judecătoreşti exprimă un adevăr legal şi trebuie admis ca atare), rezultă din puterea conferită de lege instanţei de a tranşa definitiv o chestiune litigioasă. Problema tranşată de instanţă nu mai poate fi ulterior repusă în discuţie, indiferent că s-ar încerca de către o parte rediscutarea respectivei probleme într-un litigiu ulterior (efectul negativ al autorităţii de lucru judecat) sau s-ar invoca modul de dezlegare a problemei litigioase într-un alt proces (efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat). Ceea ce este însă esenţial, indiferent de efectul autorităţii de lucru judecat de care partea interesată se prevalează, este ca respectiva chestiune litigioasă tranşată să fi format obiectul dezbaterii judiciare, iar hotărârea judecătorească să soluţioneze respectiva chestiune. În continuarea aceluiaşi raţionament, pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă, este necesar ca hotărârea anterior pronunţată să conţină dezlegări cu privire la o chestiune litigioasă, contrarietatea de hotărâri în sensul prevederilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. trebuind să fie expresă.

13. În cazul concret dedus judecăţii, sentinţa civilă nr. 3354/19.09.2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj nu a analizat şi nu a tranşat problema raportului juridic dintre creditoarea S.C. B. S.R.L. şi debitoarea S.C. A. S.R.L., nefiind examinat dreptul de creanţă invocat ulterior de către creditoare în cererea de emitere a ordonanţei de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu. Nici dispozitivul şi nici considerentele sentinţei civile nr. 3354/19.09.2012 nu indică vreun examen în sensul menţionat mai sus, întreaga analiză a Tribunalului Comercial Cluj fiind circumscrisă condiţiilor reglementate de Legea nr. 85/2006 în care putea fi dispusă confirmarea planului de reorganizare. Ca urmare, sub aspectele analizate în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sibiu, nu exista o autoritate de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3354/19.09.2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, nici din acest punct de vedere neputând fi reţinut caracterul contradictoriu al celor două hotărâri.

14. Indicarea de către revizuientă a prevederilor art. 102 alin. (1) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu poate conduce la o altă concluzie. Potrivit prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan (…), iar conform art. 137 alin. (2) din acelaşi act normativ, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan. Ambele norme legale reglementează efectele confirmării planului de reorganizare asupra raporturilor juridice dintre debitoarea aflată în reorganizare şi creditorii înscrişi la masa credală, efecte care se situează, sub aspect temporar, ulterior datei la care este pronunţată sentinţa judecătorului sindic prin care s-a dispus confirmarea unui plan de reorganizare. Or, din acest punct de vedere, nici nu era posibilă vreo analiză în cadrul sentinţei civile nr. 3354/19.09.2012 a tratamentului creanţelor înscrise în tabelul definitiv de creanţe ulterior confirmării planului de reorganizare, astfel încât să devină sustenabil argumentul revizuientei în sensul că sentinţa civilă nr. 3354/19.09.2012 ar fi tranşat, cu autoritate de lucru judecat, problema dreptului de creanţă al creditoarei S.C. B. S.R.L., care a format obiectul dezbaterii judiciare în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sibiu.

15. În realitate, invocarea prevederilor art. 102 alin. (1) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 ţine mai degrabă de efectul obligatoriu al sentinţei civile nr. 3354/19.09.2012, care a statuat asupra confirmării planului de reorganizare, ceea ce era apt să conducă, pentru viitor, la o modificare a raporturilor juridice între debitoarea aflată în insolvenţă S.C. A. S.R.L. şi creditoarea chirografară S.C. B. S.R.L.. Cu toate acestea, efectul obligatoriu al hotărârii judecătoreşti, astfel cum este reglementat de art. 435 C. proc. civ., este un efect distinct de cel al autorităţii de lucru judecat şi nu este protejat prin instituirea unei căi extraordinare de atac, în ipoteza încălcării sale. Opţiunea legiuitorului, exprimată în dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., a fost în sensul protejării exclusive a autorităţii de lucru judecat al hotărârii, efect reglementat de art. 430 C. proc. civ.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

16. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L., aducându-i următoarele critici:

17. Între sentinţa nr. 4001/2016 pronunţată de către Judecătoria Sibiu şi sentinţa nr. 3354/2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză.

18. Sentinţa civilă nr. 3354/2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul x/2011, vizează pe creditorii recurentei-revizuente din procedura de insolvenţă, printre care şi intimata-pârâtă, respectiv pe recurenta-revizuentă.

Hotărârea de confirmare a planului de reorganizare, vizează soarta tuturor creanţelor solicitate în cadrul procedurii generale, stabilind faptul dacă aceste creanţe vor fi recuperate sau nu prin planul de reorganizare.

Având calitatea de creditor chirografar, s-a stabilit că în ce priveşte creanţa intimatei-pârâte din acest dosar aceasta va fi ştearsă.

Prin urmare, există identitate de părţi în cele două cauze.

19. S.C. B. S.R.L. a dedus judecăţii, în calitate de creditor, atât în cadrul procedurii insolvenţei privind pe recurenta-revizuentă din această cauză, cât şi în cadrul ordonanţei de plată, acelaşi drept de creanţă, izvorât din acelaşi contract, nr. x din 3 mai 2010.

Raportul juridic dintre creditoarea S.C. B. S.R.L. şi recurenta-revizuentă a fost analizat în cadrul dosarului nr. x/2011, creanţa invocată de către S.C. B. S.R.L. în cadrul procedurii insolvenţei fiind trecută în tabelul definitiv de creanţe după ce administratorul judiciar i-a analizat legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea.

Dreptul de creanţă al S.C. B. S.R.L. a fost examinat de către judecătorul sindic cu ocazia analizării planului de reorganizare, în cadrul dosarul nr. x/2011, decizându-se stingerea acestui drept.

20. Atât în cadrul procedurii de insolvenţă cât şi în cadrul cererii ordonanţei de plată, temeiul juridic al dreptului de creanţă a fost contractul nr. x din 3 mai 2010 încheiat între cele două părţi, astfel încât cauza juridică a celor două litigii este una şi aceeaşi.

21. Prin decizia recurată a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 3354/2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa nr. 4001/2016 pronunţată de Judecătoria Sibiu, efect prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

22. Astfel, prin sentinţa Tribunalului Comercial Cluj, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 5762/2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă s-a stabilit că dreptul de creanţă al S.C. B. S.R.L. împotriva recurentei-revizuente din această cauză, s-a stins, ca efect al procedurii de reorganizare finalizată de către debitoare, însă, după 3 ani Judecătoria Sibiu a obligat pe fosta debitoare din procedura de insolvenţă, prin sentinţa nr. 4001/2016, să execute acelaşi drept de creanţă, considerându-l a fi în fiinţă, fiind evident că cea de-a doua hotărâre neagă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

23. În mod greşit a reţinut prima instanţă că potrivnicia există doar între considerentele celor două hotărâri şi nu între dispozitive acestora, cât timp prin dispozitivul sentinţei nr. 3354/2012 a Tribunalului Comercial Cluj a fost confirmat planul de reorganizare, iar acesta cuprindea şi programul de plată al creanţelor în care erau menţionate sumele pe care debitorul se obliga să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe, stipulându-se că în ce priveşte pe creditorul chirografar S.C. B. S.R.L. acesta urma să numai primească nicio plată.

Prin dispozitivul sentinţei civile nr. 4001/2016 a Judecătoriei Sibiu, recurenta-revizuentă din cauza de faţă a fost obligată să execute tocmai dreptul de creanţă ce fusese anulat prin sentinţa nr. 3354/2012 a Tribunalului Comercial Cluj.

24. Prin decizia recurată au fost încălcate prevederile art. 102 din Legea nr. 85/2006, care prevăd că, în cazul confirmării unui plan de reorganizare, creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan, dar şi prevederile art. 137 alin. (2) din aceeaşi lege, care prevăd că la data confirmării unui plan de reorganizare debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan.

În acest sens recurenta-revizuentă a invocat lucrări doctrinare.

25. În opinia recurentei-revizuente prin decizia recurată, au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, după cum prevăd dispoziţiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., apreciindu-se că respectarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti constituie o cerinţă extrinsecă a oricărui act procedural.

D. Apărările formulate de către intimata-pârâtă.

26. La data de 24 martie 2017, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

27. Astfel, s-a apreciat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are în competenţă să dispună rejudecarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte s-a apreciat că sunt nefondate criticile recurentei cu privire la încălcarea autorităţii de lucru judecat, arătându-se că hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc cerinţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi.

28. S-a mai apreciat faptul că dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 85/2006 nu determină pierderea dreptului de creanţă şi că după închiderea procedurii de insolvenţă şi reintrarea debitorului în circuitul economic normal, creditorul îşi poate valorifica dreptul de creanţă printr-o nouă cerere, semnificaţia art. 36 din Legea nr. 85/2006 fiind aceea că doar pe perioada cât debitorul se află supus procedurii insolvenţei sunt suspendate cererile împotriva debitorului pentru valorificarea drepturilor de creanţă ale debitorilor iar nu şi după realizarea planului de reorganizare.

29. S-a invocat faptul că Judecătoria Sibiu ar fi avut în vedere faptul că s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârii pronunţate în procedura insolvenţei, având-o în vedere la motivarea hotărârii pronunţate.

30. Intimata-pârâtă a cerut şi respingerea petitului nr. 2, cel referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, solicitând judecarea cauzei în lipsă, dar nu în procedura de filtru.

E. Considerentele instanţei de recurs.

31. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

32. Sentinţa civilă nr. 4001/2016 a Judecătoriei Sibiu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3354/2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj.

33. Prin sentinţa civilă nr. 3354/2012 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, a fost confirmat planul de reorganizare privind pe debitoarea S.C. A. S.R.L. în dosarul nr. x/2011, aceasta însemnând că anterior acestei sentinţe, potrivit procedurii prevăzute de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, creanţa creditoarei S.C. B. S.R.L. fusese analizată de administratorul judiciar, sub aspectul legitimităţii, valorii şi priorităţii, constatându-se că aceasta are un caracter chirografar şi are ca temei contractul nr. x din 3 mai 2010 încheiat între părţi, creanţa nefiind contestată nici de debitoare dar, mai ales, de creditoare.

34. Prin această sentinţă, s-a stabilit faptul că respectiva creanţă nu va fi plătită.

Cum sentinţa Tribunalului Comercial Cluj a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 5762/2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2011, potrivit art. 102 din Legea nr. 185/2006, creanţa creditorului S.C. B. S.R.L. a fost modificată în conformitate cu planul de reorganizare confirmat, adică a fost înlăturată de la plată, ea nemaiexistând.

35. Mai mult, potrivit art. 137 alin. (2) din aceeaşi lege, de la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul, în cazul de faţă S.C. A. S.R.L., este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cele prevăzute în plan, iar cum în plan s-a prevăzut că debitoarea S.C. A. S.R.L. nu mai trebuia să plătească nicio sumă creditoarei S.C. B. S.R.L., aceasta înseamnă că S.C. A. S.R.L. a fost descărcată de întreaga datorie pe care o avea către S.C. B. S.R.L., în mod irevocabil.

36. Această împrejurare arătată mai sus, are semnificaţia faptului că prin sentinţa civilă nr. 3354/2012 a Tribunalului Comercial Cluj a fost analizată, pe fond, legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea creanţei creditoarei S.C. B. S.R.L. asupra debitoarei S.C. A. S.R.L., existând contrarietate nu doar între considerentele celor două hotărâri, ci şi între dispozitivele acestora, cât timp prin dispozitivul sentinţei nr. 3354/2012 s-a confirmat planul de reorganizare, iar acest plan cuprindea şi programul de plată al creanţelor în care erau menţionate sumele pe care debitorul urma să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe, care cuprindea şi creanţa creditorului S.C. B. S.R.L., ce fusese analizată de administratorul judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L. şi necontestată de creditor.

37. Mai mult, faptul că în procedura insolvenţei a fost analizată, pe fond, legitimitatea şi valoarea creanţei creditoarei S.C. B. S.R.L. rezultă chiar din hotărârea Judecătoriei Sibiu care a acordat penalităţi de întârziere, valorificând, astfel, hotărârea judecătorului sindic prin care au fost constatate respectivele penalităţi.

38. Între cele două hotărâri există identitate de părţi, obiect şi cauză.

În dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sibiu, au fost părţi S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., dar aceleaşi părţi le regăsim şi în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Comercial Cluj, dosar în care S.C. B. S.R.L. a avut calitatea de creditor, chiar dacă alături de alţi creditori, iar S.C. A. S.R.L. a avut calitatea de debitor, chiar dacă era debitor într-o procedură concursuală, cum este cea prevăzută de Legea nr. 85/2006.

39. Atât în cauza ce a făcut obiectul insolvenţei debitoarei S.C. A. S.R.L., aflată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, cât şi în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Sibiu, creditoarea S.C. B. S.R.L. a solicitat suma de 51.050 RON reprezentând contravaloarea produselor livrate în temeiul contractului nr. x din 3 mai 2010, în perioada 3 mai 2010 - 31 februarie 2011 precum şi suma de 24.133,63 RON, reprezentând penalităţi de întârziere până la data de 10 ianuarie 2012, la care să se adauge penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15%/zi de întârziere, până la achitarea integrală a sumei datorate, astfel încât ambele cereri de chemare în judecată s-au întemeiat pe aceeaşi cauză şi pentru acelaşi obiect.

40. Ca atare, sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 430 alin. (1), (2) şi 4, art. 431 alin. (1) şi (2) şi art. 432 C. proc. civ.

41. De altfel, ar fi de neacceptat ca după finalizarea cu succes a unui plan de reorganizare confirmat într-o procedură de insolvenţă, creanţele stinse odată cu confirmarea, dar mai ales cu realizarea planului de reorganizare, să poată reintra în vigoare odată cu realizarea planului şi închiderea procedurii, deoarece în acest fel întreaga procedură de reorganizare ar deveni inutilă.

42. Nu poate fi reţinută apărarea formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., în sensul că după închiderea procedurii insolvenţei privind un debitor împotriva căruia a formulat o cerere de înscriere în tabelul definitiv de creanţe cu o creanţă, ar avea deschisă calea unei noi cereri de chemare în judecată, pentru aceeaşi creanţă, după ce a fost confirmat un plan de reorganizare, dispoziţiile art. 102 şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 fiind cât se poate de clare cu privire la faptul că, după confirmarea unui plan de reorganizare, noile creanţe ale creditorilor devin cele confirmate prin plan.

43. Nu poate fi reţinută nici apărarea potrivit căreia în faţa Judecătoriei Sibiu s-ar fi discutat despre autoritatea de lucru judecat a sentinţei Tribunalului Comercial Cluj prin care a fost confirmat planul de reorganizare, deoarece discuţia s-a purtat doar în legătură cu interpretarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul că un creditor care a formulat o cerere de înscriere în tabelul de creanţe al unui debitor supus procedurii insolvenţei, ar avea, sau nu, posibilitatea ca după confirmarea unui plan de reorganizare şi închiderea procedurii insolvenţei, după realizarea planului de reorganizare, să formuleze o nouă cerere, pe cale separată, legat de realizarea creanţei cu care ceruse înscrierea în tabelul de creanţe al debitorului aflat în insolvenţă, discuţia nepurtându-se asupra caracterului de autoritate de lucru judecat, în sine, a sentinţei prin care s-a confirmat planul de reorganizare.

44. Având în vedere cele de mai sus în baza art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, care va avea în vedere considerentele de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. CLUJ - NAPOCA împotriva deciziei civile nr. 975/2016 din 15 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 noiembrie 2017.