Annulment motion inadmissible for lack of grounds; costs awarded to respondent.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 532 din 28 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul A., invocată de intimatul B..

A constatat nule recursurile declarate de recurenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1945/2016 din 4 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Totodată, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi următoarele C. proc. civ.

În cuprinsul cererii, contestatorul a arătat că îşi rezervă dreptul de a depune motivele contestaţiei după ce se va redacta hotărârea atacată.

Intimatul B. a depus, la 15 mai 2017, întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, în principal, ca inadmisibilă, motivat de faptul că aceasta a fost depusă peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 C. proc. civ., precum şi pentru că nu a fost motivată şi a fost formulată împotriva unei decizii care constată nulitatea recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

În şedinţa publică din 23 noiembrie 2017, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii declarării contestaţiei în anulare, pentru motivele arătate în practica şi a reţint cauza în pronunţare.

Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute la art. 317 C. proc. civ. (necompetentă sau viciu vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs).

Este de reţinut că, în materia contestaţiei în anulare se aplică, prin asemănare, prevederile art. 112 C. proc. civ., cu privire la elementele cererii de chemare în judecată, ceea ce implică faptul că o cerere de contestaţie în anulare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru oricare cerere introductivă. Astfel, textul legal al art. 112 pct. 4 C. proc. civ. instituie cu titlu obligatoriu, arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază o cerere.

Prin urmare, a motiva contestaţia în anulare înseamnă, pe de o parte, precizarea motivului de contestaţie, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 317 sau 318 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul invocat.

Înalta Curte constată că, deşi autorul căii extraordinare de atac a invocat în susţinerea cererii art. 317 şi următoarele C. proc. civ., acesta nu a structurat şi nu a dezvoltat motivul indicat, conform cerinţelor legale, ci s-a limitat doar la a preciza că îşi rezervă dreptul de a depune motivele contestaţiei după ce se va redacta hotărârea atacată.

Înalta Curte reţine că simpla indicare a unor dispoziţii legale fără a se face o dezvoltare a acestora, nu atrage automat cerinţa motivării contestaţiei în anulare în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în această materie.

În speţă, se constată că autorul căii extraordinare de atac nu a depus motivele contestaţiei sale nici până la acest termen de judecată, 23 noiembrie 2017, deşi în cauză au fost acordate două termene de judecată, iar dosarele necesare soluţionării cauzei au fost ataşate şi, conform evidenţelor instanţei, la data de 20 septembrie 2017, contestatorului i-a fost comunicată decizia a cărei retractare o solicită. În raport de aceste constatări, se reţine că autorul căii extraordinare de atac avea suficient timp pentru a-şi expune motivele de fapt şi de drept pe care înţelege să le invoce în argumentarea contestaţiei în anulare pe care a formulat-o.

Este de amintit că art. 129 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. instituie părţilor obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele precedente, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea condiţiilor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, prin raportare şi la cerinţa consacrată de art. 112 pct. 4 din C. proc. civ. care vizează, cu titlu obligatoriu, indicarea motivelor de drept, dar şi a celor de fapt pe care se întemeiază o cerere, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare întrucât aceasta nu a fost motivată.

Constatând culpa procesuală a contestatorului în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimatul B., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. şi a obliga contestatorul A. la plata sumei de 2.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 532 din 28 martie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul B..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2017.