Insurance liability claim: appeal dismissed as inadmissible due to statutory value threshold

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 628 de la 09 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată şi obligată pârâta S.C. A. S.A. să plătească reclamantei B. suma de 10.362,21 RON, reprezentând daune materiale, precum şi suma de 50 000 de euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale; a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, ca neîntemeiat; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.

Prin decizia civilă nr. 1690/A din 25 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis apelul formulat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 628 de la 09 martie 2016, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.045,69 RON daune materiale şi suma de 13.000 euro daune morale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.A.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 27 septembrie 2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 1690/A din 25 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform prevederilor art. 98 din C. proc. civ., competenţa se determină după valoarea obiectului arătată în capătul principal de cerere, evaluarea fiind făcută de către reclamant, raportat la dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta B. a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A. şi intervenientul forţat C., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum de 10.362,21 RON, a daunelor morale în cuantum de 50.000 Euro (echivalentul a 224.250 RON), precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei, conform art. 37 raportat la art. 36 alin. (1) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 10 iulie 2015, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

În speţă, raportat şi la prevederile mai sus enunţate, se constată că valoarea pretenţiilor capătului principal de cerere este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunţării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Cererea intimatei-reclamante B. privind obligarea recurentei - pârâte S.C. A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, la dosar nefiind depuse dovezi cu privire la aceste cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1690/A din 25 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea intimatei-reclamante B. privind obligarea recurentei - pârâte S.C. A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2017.