Nullity of cassation appeal for failing to frame arguments within statutory cassation grounds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 1.04.2013 sub nr. x/2013*, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. şi, doar pentru opozabilitate, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. ALBA:

1) să se constate rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. şi B., reziliere notificată de către A. către B. prin adresa nr. x din data de 1.04.2013 şi comunicată către B. prin executor judecătoresc la data de 01.04.2013;

2) să se dispună ca S.C. C. S.A. Alba să ia act de rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 dintre A. şi B.;

3) obligarea B. la plata către A. a daunelor interese în valoare de 8.870.838,12 RON constând în:

- 767.850,41 RON cu titlu de avans de execuţie primit de către B. în baza contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. şi B.;

- 844.286,25 RON, cu titlu de prejudicii efectiv suferite de către A. ca urmare a conduitei contractuale culpabile a B.;

- 7.258.701,46 RON cu titlu de prejudiciu viitor cert, constând din diferenţa de preţ pe care A. o va suporta ca urmare a executării de către această societate a lucrărilor de construcţii civile la care B. se obligase conform contractului de asociere nr. x/25.04.2012;

4) obligarea pârâtei B. la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională, în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L. şi, doar pentru opozabilitate în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Alba, prin care a solicitat:

1) să se dispună rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. şi B., din culpa exclusivă a A.,

2) obligarea A. la plata către B. a sumei în cuantum total de 1.913.970,5 RON, constând în:

(i) suma în cuantum de 12.482 RON cu titlul de scrisoare de garanţie de avans, achitată de către B. în temeiul contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. şi B.;

(ii) suma în cuantum de 20.225 RON cu titlul de scrisoare de bună execuţie, achitată de către B. în temeiul contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. şi B.;

(iii) suma în cuantum de 164.307,60 RON reprezentând comision de management, sumă achitată de către B. în temeiul contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. şi B.;

(iv) suma în cuantum de 110.400 cu titlu de costuri participare licitaţie, întocmire ofertă, deplasări şi costuri derulare contract, achitate de către B. în temeiul contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. şi B.;

(v) suma în cuantum de 1.606.555,9 RON constând în beneficiul (profitul) pe care l-ar fi înregistrat B. ca urmare a executării şi derulării contractului de asociere nr. x/25.04.2012;

3) obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 7/COM/2016 din data de 15 martie 2016, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.A. ALBA. A constatat rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta S.C. B. S.R.L. A dispus ca pârâta S.C. C. S.A. ALBA să ia act de rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012. A obligat pe pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 234.225,60 RON, cheltuieli de judecată. A respins acţiunea reconvenţională formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012, restituirea prestaţiilor şi daune interese.

Prin decizia nr. 578/2016 de la 03 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar D. şi E.. A fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că: a fost admisă în parte acţiunea reconvenţională formulată de reclamanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi s-a dispus rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012, încheiat între reclamanta reconvenţională şi pârâta reconvenţională. A fost obligată pârâta reconvenţională la plata către reclamanta reconvenţională a sumei de 197.014,6 RON, din care 12.482 RON reprezintă contravaloare scrisoare de garanţie în avans, 20.225 RON reprezintă contravaloare scrisoare de bună execuţie, iar 164.307,60 RON reprezintă comision de management. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.A. A fost înlăturată obligaţia pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei şi menţinută în rest sentinţa atacată.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins. A fost obligată intimata S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 12.924,29 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantei S.C. B. S.R.L.

Reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 578/2016 de la 03 noiembrie 2016, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Decizia recurată cuprinde motive contradictorii cât si motive străine de natura cauzei - art. 488 pct. 6 din noul C. proc. civ.

Instanţa de apel a considerat că rezilierea unilaterală dispusă de către reclamanta S.C. A. S.R.L. nu a fost întemeiată, justificând această decizie pe motive străine de aspectele care au determinat recurenta-reclamantă să procedeze la rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012.

Argumentează recurenta că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei a se pronunţa asupra legalităţii rezilierii unilaterale a contractului de asociere nr. x/25.04.2012, în temeiul art. 8.2.1. lit. d) din contractul de asociere şi a art. 1549, art. 1559 şi a art. 1552 din C. civ., prin intermediul adresei nr. x/01.04.2013.

După cum reiese din această adresă, aspectele imputate pârâtei, care au determinat declararea rezilierii unilaterale de către reclamantă au fost:

- neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de asociere nr. x/25.04.2012;

- periclitarea obligaţiilor contractuale asumate de către liderul asocierii, S.C. A. S.R.L., faţă de autoritatea contractantă, prin semnarea acordului contractual nr. x/02.05.2012;

- desemnarea cu mare întârziere a unui reprezentant legal în Consiliul de Administraţie şi Conducere al Asocierii;

- nerespectarea obligaţiilor pârâtei prevăzute în graficul de execuţie;

- ignorarea obligaţiilor asumate privind participarea la predarea - primirea amplasamentului şi la asigurarea pe şantier a componentelor şi oamenilor necesari organizării de şantier;

- nedemararea obligaţiei de realizare a organizării de şantier nici în data de 29.10.2012, când aceasta ar fi trebuit finalizată;

- ignorarea constantă a obligaţiei privind desemnarea unui RTE, asumată prin acordul de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică AB-CL-4 "Staţia de epurare Cugir", încheiat la data de 31.01.2012;

- neparticiparea la şedinţele Consiliului de Administraţie şi Conducere al Asocierii stabilite de reclamantă în luna octombrie 2012;

- condiţionarea nelegală a participării unui reprezentant al pârâtei la predarea amplasamentului şi a participării RTE la îndeplinirea obligaţiilor sale specifice, de asumarea de către reclamantă a erorilor de calcul ale pârâtei, provenite din faza de ofertă;

- refuzul pârâtei de a demara orice activităţi privind punerea în executare a obligaţiilor asumate prin acordul contractual nr. x/02.05.2012, chiar dacă respectivele obligaţii nu aveau nicio legătură cu evaluarea eronată a pârâtei privind preţul executării lucrărilor civile de construcţii asumate;

- persistenţa în a-şi justifica inactivitatea contractuală deşi S.C. A. S.R.L. a furnizat pârâtei în data de 06.11.2012 o situaţie centralizată din care reieşea explicaţia diferenţei de cost privind executarea lucrărilor civile de construcţii, şi anume erorile de calcul ale pârâtei;

- neefectuarea lucrărilor de construcţii (ce incumbau pârâtei), începând cu data de 29.10.2012, prevăzute în graficul de execuţie, fapt ce a determinat notificarea asocierii de către consultantul de supervizare F. prin adresa nr. x/06.12.2012;

- nerespectarea termenului de 21.02.2013, potrivit graficului de execuţie, prevăzut pentru începerea lucrărilor privind construcţia aferentă instalaţiei de degrosisare a G., deşi trecuse termenul de 7 zile de la data primirii aprobării DDE;

- prejudicierea materială a S.C. A. S.R.L., ca urmare a necesităţii preluării de către aceasta a obligaţiilor contractuale privind lucrările de construcţii civile neîndeplinite de către B..

Prin urmare, instanţa a fost învestită cu analizarea tuturor acestor aspecte de fapt şi de drept care au determinat S.C. A. S.R.L. să dispună declararea rezilierii unilaterale a contractului de asociere nr. x/25.04.2012.

Or, după cum precizează în mod expres instanţa de apel, analiza asupra rezilierii unilaterale a contractului de asociere nr. x/25.04.2012 s-a realizat luând în considerare doar "diferendele apărute după întocmirea Proiectului tehnic preliminar cu privire la patru obiective, respectiv - Staţia de tratare mecanică, deshidratare nămol, reactor biologic şi decantoare secundare".

Procedând la o analiză sumară şi selectivă, doar a acestor aspecte sesizate de către pârâtă prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, nu de către S.C. A. S.R.L., instanţa de apel şi-a întemeiat hotărârea pe anumite motive care, însă, nu au determinat rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 de către reclamantă, acestea fiind străine de motivele de reziliere învederate în mod expres de către aceasta în cererea de chemare în judecată referitoare la culpa contractuală evidentă a pârâtei.

De altfel, motivele de reziliere ale contractului de asociere nr. x/25.04.2012 sunt independente de aspectele analizate de către instanţa de apel şi dezvoltate în cadrul hotărârii recurate.

În concluzie, prin raportare la motivele de reziliere menţionate în cererea de chemare în judecată, hotărârea instanţei de apel ignoră motivele reale de reziliere, dar cuprinde motive străine de sesizarea reclamantei.

În susţinerea aceluiaşi motiv de recurs, se arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei în ceea ce priveşte imposibilitatea pârâtei de a-şi executa obligaţiile asumate contractual.

Instanţa de apel precizează în cadrul considerentelor hotărârii, referitor la neexecutarea obligaţiilor contractuale de către pârâtă, faptul că fiind determinată, în fapt de reclamantă, opţiunea pârâtei de neexecutare a lucrărilor de construire, inclusiv a celor derivând din contractul de asociere, apare mai mult ca o imposibilitate decât ca un refuz, raportat la dispoziţiile art. 8.4. din contractul de asociere, urmarea fiind preluarea drepturilor şi obligaţiilor pârâtei de către S.C. A. S.R.L.

Această justificare a instanţei de apel în ceea ce priveşte susţinerea excepţiei de neexecutare a contractului, invocată de către pârâtă, este străină în totalitate de natura cauzei.

Instanţa de apel a realizat o gravă eroare, analizând aspectele care au determinat rezilierea unilaterală a contractului de asociere nr. x/25.04.2012, prin referire la situaţiile născute ulterior datei de 01.04.2013.

Preluarea tuturor obligaţiilor de către S.C. A. S.R.L., inclusiv în privinţa executării lucrărilor de construcţii civile asumate de către pârâtă, s-a realizat doar din cauza neexecutării la timp, potrivit termenelor graficului de execuţie necontestat de către pârâtă, a obligaţiilor contractuale asumate de aceasta şi, în orice caz, numai după rezilierea unilaterală a contractului de asociere.

Instanţa de apel a considerat că pârâta s-ar fi aflat în imposibilitate de executare a contractului din cauză că S.C. A. S.R.L. ar fi procedat la preluarea drepturilor şi obligaţii pârâtei, în temeiul art. 8.4 din contractul de asociere, în ceea ce priveşte executarea lucrărilor de construcţii.

Însă, acest aspect au are nicio legătură cu situaţia dedusă judecăţii, S.C. A. S.R.L. preluând aceste drepturi şi obligaţii ale pârâtei ulterior rezilierii contractului de asociere.

Instanţa de apel a analizat excepţia de neexecutare a contractului, invocată de către pârâtă, prin raportare la un moment temporal diferit şi ulterior (anume 01.04.2013), prezentând motive străine şi contradictorii, raportat la limitele sesizării şi natura cauzei deduse judecăţii.

În concluzie, la data rezilierii, 01.04.2013, pârâta nu se afla în nicio imposibilitate obiectivă, justificată, de executare a lucrărilor de construire, motivul neexecutării fiind unul pur subiectiv şi neaflat în interdependenţă cu vreo obligaţie anterioară sau simultană a S.C. A. S.R.L., reprezentând o clară şi directă manifestare de rea voinţă contractuală din partea acesteia.

Recurenta arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi în ceea ce priveşte fapta ilicită a pârâtei.

Instanţa de apel a reţinut în cadrul considerentelor că pârâta nu a demarat şi executat lucrările de construcţii asumate prin contractul de asociere şi că aceste lucrări au fost realizate de S.C. A. S.R.L., aspecte dovedite şi necontestate.

Raţionamentul instanţei de apel a fost în sensul că pârâta nu şi-a executat lucrările de construire pe motivul că aceste lucrări au fost preluate de către S.C. A. S.R.L., care ulterior le-a şi finalizat.

Instanţa de apel a reţinut că motivul inacţiunii pârâtei este faptul că lucrările de construcţie au fost preluate de către S.C. A. S.R.L., însă, ulterior, a precizat că inacţiunea pârâtei s-a datorat modificărilor post ofertă, în ceea ce priveşte obligaţiile privind podurile rulante şi reactorul biologic.

Distinct de eroarea flagrantă de judecată a curţii de apel în ceea ce priveşte responsabilitatea contractuală privind achiziţionarea şi montarea podurilor rulante, respectiv realizarea reactorului biologic, motivările instanţei sunt contradictorii şi se exclud reciproc, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a substituit pârâta în executarea lucrărilor de construcţie decât după momentul rezilierii unilaterale a contractului de asociere.

În plus, sub aspectul faptei ilicite a pârâtei, în cuprinsul considerentelor hotărârii, instanţa de apel a reţinut că nu au fost validate considerentele primei instanţe cu privire la culpa intimatei S.C. B. S.R.L. în rezilierea contractului de asociere, contradictoriu faţă de această susţinere, în cadrul considerentelor curtea a menţionat că "întrucât s-a reţinut că decizia comună a părţilor de montare a unor poduri rulante, cu singură cale de rulare în loc de două, a dus la o creştere a costurilor cu 915,077,38 RON, expertul în construcţii hidrotehnice constatând alte erori de calculaţie a valorii lucrărilor de construire, menţionate de instanţă la cele 5 clădiri menţionate anterior, fiind omisă de către apelantă inclusiv valoarea unui decantor secundar, rezultând un cost suplimentar de 504.813,19 RON, curtea apreciază că în privinţa acestui tip de prejudiciu solicitat sunt incidente dispoziţiile art. 1534 alin. (1) din Noul C. civ., existând şi contribuţia apelantei în reducerea profitului ce s-ar fi putut realiza din executarea contractului de achiziţie".

Aşadar, deşi rezultă din cuprinsul considerentelor că pârâta nu a săvârşit nicio faptă ilicită, ulterior, instanţa de apel a reţinut în mod expres alte erori de calculaţie a valorii lucrărilor de construire.

Aşadar curtea de apel a exonerat pârâta de responsabilitatea contractuală faţă de S.C. A. S.R.L. deşi, în mod expres, a reţinut o culpă exclusivă a pârâtei în executarea contractului, culpă care a condus la un prejudiciu de cel puţin 504.813,19 RON, însă, în mod contradictoriu de acest aspect, a considerat că S.C. B. S.R.L. nu ar fi săvârşit vreo faptă ilicită.

Hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii şi/sau străine de natura cauzei inclusiv cu referire la momente temporale care nu au legătură cu data reală a săvârşirii faptelor ilicite de către pârâtă sau momentul rezilierii unilaterale de către S.C. A. S.R.L. a contractului de asociere.

Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., în opinia recurentei decizia fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta argumentează în susţinerea acestui motiv de recurs că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor contractului de asociere nr. x/25.04.2012 şi a dispoziţiilor art. 1949 -1954 ale noului C. civ.

Cu privire la natura juridică a contractului de asociere, recurenta arată că acest tip de contract este întâlnit în practică şi sub numele de "consorţiu pe orizontală", formă de asociere potrivit căreia fiecare parte îşi asumă o parte strict delimitată din lucrările de executat, la un anumit preţ fix.

Spre deosebire de asocierea în participaţie, câştigurile şi pierderile fiecărui asociat nu se suportă în comun de către asociaţi, ci individual, de către fiecare asociat, în cadrul părţii de lucrare asumate spre executare exclusivă la un preţ forfetar final, aşa cum reiese din art. 2.1. din contractul de asociere nr. x/25.04.2012.

Sunt relevante şi dispoziţiile art. 43 din contractul de asociere, unde S.C. A. S.R.L. îşi asumă doar anumite lucrări specifice pentru un preţ fix, prevăzut în anexa nr. 1 (16.389.381,17 RON, inclusiv TVA), iar pârâta îşi asumă alte lucrări specifice, la un preţ fix prevăzut în aceeaşi anexă (7.681.164,67 RON, inclusiv TVA).

În concluzie, contractul de asociere nr. x/25.04.2012 a instituit un parteneriat civil în cadrul căruia fiecare parte şi-a asumat sarcini distincte şi exclusive.

Instanţa de apel a considerat în mod greşit că părţile contractului de asociere nr. x/25.04.2012 şi-au asumat obligaţia solidară să ducă la îndeplinite, în comun, contractul principal, cu toate riscurile contractuale aferente, indiferent de natura specifică a obligaţiei contractuale asumate de către fiecare parte.

Curtea de apel a comis o gravă eroare în interpretarea naturii juridice, a prevederilor şi efectelor contractului de asociere nr. x/25.04.2012, efectul fiind acela al stabilirii unei veritabile solidarităţi în ceea ce priveşte execuţia şi riscurile contractuale, neavută însă în vedere de către părţi.

Cu privire la principiile de lucru prevăzute la art. 2 din contractul de asociere, arată că acestea cunosc o ierarhie a importanţei.

Spre deosebire de pârâtă, care a accentuat întotdeauna principiul acţionării cu bună-credinţă şi promovării intereselor asociaţiei, S.C. A. S.R.L. a avut în vedere, în mod deosebit, principiul priorităţii în prestarea de servicii în vederea realizării scopului asocierii.

Anexa nr. 1 la contractul de asociere nr. x/25.04.2012 stabileşte fiecare lucrare care trebuie executată de către fiecare dintre părţi, precum şi preţul asumat de către fiecare parte pentru lucrările specifice pe care se angajează să le execute.

Acesta este motivul pentru care reclamanta a insistat ca S.C. B. S.R.L. să înceapă executarea lucrărilor de construcţii civile la a căror executare exclusivă s-a angajat, astfel încât să nu fie periclitată respectarea termenelor de execuţie din acordul contractual nr. x/02.05.2012 şi nici să nu rişte aplicarea unei penalităţi contractuale.

Aşadar, susţinerea instanţei de apel în sensul că doar S.C. A. S.R.L. avea obligaţia de a asigura executarea contractului principal este eronată, calitatea sa de lider al asocierii netranspunându-se într-o obligaţie de asigurare exclusivă a executării contractului principal.

Arată recurenta că, potrivit art. 7 din contractul de asociere, liderul asocierii are puterea de reprezentare în relaţiile cu terţii şi puterea de decizie sub aspectul actelor de conservare şi de administrare.

Conform acordului de asociere nr. 65/25.04.2012, obligaţia executării contractului principal aparţinea ambelor părţi, distinct pentru partea de lucrări asumate exclusiv, pârâta fiind responsabilă atât faţă de S.C. A. S.R.L., cât şi faţă de autoritatea contractantă pentru neexecutarea lucrărilor de construcţii asumate.

Invocă, de asemenea, recurenta că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 5.2. lit. d) din contractul de asociere nr. x/25.04.2012.

Arată în acest sens că instanţei de apel a fost în eroare cu privire la activitatea Consiliului de Activitate si Conducere al Asociaţiei, întrucât nu S.C. A. S.R.L. avea obligaţia de a hotărî în comun cu pârâta problemele legate de funcţionarea asociaţiei, ci această obligaţie aparţinea Consiliului de Administraţie şi Conducere al Asocierii, în care cele două societăţi trebuia să desemneze reprezentanţi legali.

Susţine recurenta că s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a beneficia în vreun fel şi în timp util de activitatea acestui consiliu, deoarece pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a numi un membru cu putere de reprezentare şi decizie în Consiliului de Administraţie şi Conducere al Asocierii decât la data de 01.02.2013. când deja era scadentă o parte semnificativă din obligaţiile pârâtei privind lucrările de construcţii civile, asumate de aceasta.

În pofida numeroaselor solicitări ale S.C. A. S.R.L., pârâta a desemnat un reprezentant legal pentru prima dată prin adresa nr. x/01.02.2013, până atunci trimiţând la şedinţele acestui consiliu, convocate de către reclamantă numai reprezentanţi care nu aveau nicio putere decizională.

Arată recurenta că modul său de lucru a fost profesionist şi diligent, întrucât a transmis către pârâtă toate informaţiile, lămuririle şi situaţiile care erau necesare şi utile realizării obiectului de activitate al asocierii. Au fost stabilite numeroase întâlniri şi şi-a manifestat disponibilitatea către dialog şi optimizarea costurilor de realizare a lucrărilor de construcţii civile, însă pârâta s-a situat pe o poziţie constant refractară.

Recurenta invocă, de asemenea, că hotărârea recurată încalcă prevederile C. civ. referitoare la răspunderea civilă contractuală, respectiv art. 1516 alin. (2) pct. 2, art. 1549 alin. (1), art. 1542, prin raportare la prevederile contractului de asociere.

Cu privire la faptele ilicite ale pârâtei, prin raportare la încălcarea obligaţiilor asumate de aceasta prin acordul de asociere nr. 65/25.04.2012, recurenta arată obligaţiile asumate de către pârâtă au fost încălcate.

Scopul înfiinţării asocierii, ignorat de către pârâtă, a fost nu doar acela de a câştiga licitaţia privind proiectarea şi execuţia AB-CL-4 Staţie de Epurare Cugir, ci şi acela de a finaliza în condiţii optime obiectul contractului.

Pârâta a manifestat în mod constant o atitudine contraproductivă, vexatorie din punct de vedere contractual, a cărei finalitate s-a materializat în întârzieri nejustificate şi/sau neîndepliniri totale ale obligaţiilor contractuale asumate.

Indiferent de divergenţele ce au apărut între părţi, chiar dacă acestea erau reale, ele nu puteau şi nu trebuie să fie considerate mai importante decât realizarea scopului asocierii.

Faţă de repetatele solicitări ale S.C. A. S.R.L. adresate pârâtei, de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale aşa cum au fost asumate prin anexa nr. 1 la contractul de asociere, urmând ca părţile să îşi soluţioneze ulterior divergenţele prin mijloace legale, pârâta a preferat să opună neexecutarea contractului.

Arată că instanţa de apel nu a analizat o mare parte din motivele de reziliere invocate de către S.C. A. S.R.L., limitându-se doar la aspectele referitoare la podurile rulante şi reactorul biologic, cu menţiuni generice referitoare la celelalte obiective de lucrări faţă de care s-au constatat diferende între părţi.

Faţă de limitele sesizării şi faţă de cadrul procesual stabilit de către părţi, instanţa de apel ar fi trebuit să analizeze întreaga conduită contractuală a pârâtei, sub toate aspectele contractuale invocate de către S.C. A. S.R.L. ca motive ale rezilierii unilaterale a contractului de asociere.

Arată, de asemenea, recurenta că hotărârea recurată încalcă prevederile contractuale privind responsabilitatea pârâtei în propunerea, procurarea şi montarea instalaţiilor de ridicare.

Instanţa de apel a reţinut faptul că includerea în oferta tehnică a soluţiei montării unor monogrinzi în loc de montarea unor poduri rulante pe două căi de rulare prevăzute ulterior în proiectul tehnic preliminar de către reclamantă ar fi răspunderea comună a ambelor părţi, şi nu răspunderea exclusivă a pârâtei.

Urmarea acestei interpretări şi aplicări greşite a prevederile contractului de asociere nr. x/25.04.2012 şi a anexei nr. 1 are drept efect nelegala exonerare a B. de răspunderea exclusivă şi un corespondent nejustificat în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Oferta asocierii A. - B., a prevăzut utilizarea unor monogrinzi, ca instalaţii de ridicare.

Această opţiune tehnică a fost promovată, pe propriu risc, de către B., care a şi transmis specificaţiile tehnice ale monogrinzilor către A., ignorând cerinţele tehnice din documentaţia de atribuire, care prevedea cerinţa montării podurilor rulante pentru ridicarea greutăţilor de peste 1 (o) tonă.

Instanţa de apel a ignorat că între părţi obligaţia de a procura şi instala poduri rulante incumba în mod exclusiv pârâtei, fiind inclusă în lucrările mecanice prevăzute în lista de preţuri nr. 5,10,19 şi 23 din Anexa 1 la Contractul de asociere nr. 65/25.042012.

Din corespondenţa purtată de către pârâtă cu furnizorii de poduri rulante, anterior ofertei, rezultă indubitabil faptul că preţul podurilor rulante varia între 11.000 de Euro şi 17.000 de Euro pentru fiecare pod rulant cu cale de rulare, în condiţiile în care în Anexa nr. 1 la contractul de asociere nr. x/25.04.2012, preţurile finale pentru care pârâta şi-a asumat procurarea şi montarea acestora este între 4.700 de Euro şi 7.600 de Euro.

Ulterior câştigării licitaţiei, în lipsa unei solicitări exprese a beneficiarului de a se instala monogrinzi, planurile au fost întocmite de către recurenta-reclamantă cu respectarea cerinţelor tehnice din documentaţia de atribuire şi anume prevăzând instalarea de poduri rulante, ceea ce a determinat dimensionări corespunzătoare ale unor repere ale construcţiilor civile ce incumbau pârâtei şi, implicit, creşteri de costuri ce intrau în sfera riscului contractual al acesteia.

Or, instanţa de apel, fără a fi în prezenţa unei acţiuni a autorităţii contractante împotriva asocierii părţilor, a culpabilizat şi reclamanta pentru modul defectuos în care S.C. B. S.R.L. şi-a subdimensionat propria componentă financiară din ofertă.

În pofida susţinerilor nefondate al instanţie de apel, raportul de expertiză tehnică judiciară în hidroconstrucţii şi suplimentul la acest raport confirmă responsabilitatea S.C. B. S.R.L. în privinţa instalaţiilor de ridicare precum şi imposibilitatea modificării documentaţiei de atribuire în ceea ce priveşte montarea podurilor rulante.

Recurenta invocă şi ignorarea de către instanţa de apel a martorului propus de S.C. B. S.R.L., care confirmă responsabilitatea acestei societăţi.

În concluzie, recurenta arată că procurarea şi instalarea utilajelor de ridicat intră în sfera de responsabilitate contractuală exclusivă a pârâtei S.C. B. S.R.L., inclusiv din punctul de vedere al riscului contractual generat de opţiunea pârâtei de a monta monogrinzi în loc de poduri rulante.

Recurenta invocă, de asemenea, că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile referitoare la proiectul tehnic preliminar, raportat la documentaţia de atribuire şi contractul de asociere nr. x/25.04.2012.

Instanţa de apel a făcut menţiuni privind proiectul tehnic, contrazise de probatoriul administrat.

Arată că nu a afirmat că propunerea sa putea fi minimalistă, aşa cum a reţinut instanţa de apel, dovada contrară reieşind din aprecierea drept corespunzătoare a ofertei de asociere de către autoritatea contractantă, fiind indicate atât preţul, cât şi soluţia tehnologică propusă.

De asemenea, martorul propus de reclamantă nu a susţinut că evaluarea S.C. B. S.R.L., privind propria componentă a ofertei financiară, trebuia efectuată doar în baza planurilor reclamantei privind procesul tehnologic, în sensul echivalării planurilor cu piesele desenate, cum pare a sugera curtea de apel.

În realitate, se întreţine o confuzie între piesele desenate de la ofertă şi proiectul tehnic preliminar/memoriul tehnic întocmite de către reclamantă, conform legii, abia după câştigarea licitaţiei.

Aşadar, instanţa de apel nu putea imputa recurentei niciun fel de neconcordanţe sau nerespectări ale documentaţiei de atribuire, inclusiv în ceea ce priveşte proiectul tehnic preliminar.

În continuare, recurenta expune cronologia întocmirii şi comunicării proiectului tehnic preliminar.

Instanţa de apel a confundat obiectul sesizărilor părţilor şi a mărit nejustificat obiectul sesizării S.C. B. S.R.L. în privinţa elementelor cu privire la care s-a afirmat că au înregistrat creşteri de costuri, încălcând prevederile legale şi contractuale în privinţa efectelor juridice ce trebuiau deduse din realizarea obiectivelor: staţia de tratare mecanică (degrosisare), staţia de suflante generator, instalaţia de deshidratare nămol, reactor biologic şi decantoare secundare.

Curtea de apel a analizat sumar 5 dintre obiectele realizate de către reclamantă, deşi S.C. B. S.R.L., ca umare a sesizării respectivelor aspecte prin întâmpinare şi cerere reconventională pretindea creşteri ale propriilor costuri ca urmare a modificărilor efectuate de către reclamantă numai cu privire la trei obiective.

Confundând obiectul sesizărilor părţilor, instanţa de apel a motivat hotărârea recurată prin aprecierea existenţei sau nu a culpei S.C. B. S.R.L., ca şi cum cele cinci obiective ar fi constituit motive de reziliere invocate de către reclamantă, ceea ce nu corespunde realităţii.

Instanţa de apel a ignorat că două din cele trei obiective de investiţii învederate de către S.C. B. S.R.L. ca generând costuri suplimentare au fost aprobate de către acestă societate.

Recurenta expune un istoric al relaţiilor contractuale referitor la aceste aspecte, cu privire la cele trei obiective, respectiv staţia de degrosisare, reactorul biologic, staţia de deshidratare nămol, concluzionând că, raportat la probatoriul administrat este evident că S.C. B. S.R.L. a contestat în mod neîntemeiat diferenţele de cost privind realizarea lucrărilor do construcţii civile, refuzând să suporte riscurile contractuale asumate.

Invocă, de asemenea, recurenta, încălcarea/aplicarea greşită de către instanţa de apel a normelor civile referitoare la condiţiile juridice ale răspunderii civile contractuale a S.C. B. S.R.L., motivând eronat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantei şi corelativ de admitere parţială a cererii reconvenţionale a pârâtei.

Arată că au fost ignorate atât probatoriul administrat, cât şi normele legale aplicabile în privinţa răspunderii contractuale a S.C. B. S.R.L.

Apreciază recurenta că atât jurisprudenţa, cât şi doctrina, au statuat că rezoluţiunea/rezilierea nu poate fi cerută decât de către creditorul obligaţiei neexecutate culpabil, nu şi de către partea vinovată de neexecutarea obligaţiei asumate contractual, însuşindu-şi opinia primei instanţe, în sensul că S.C. B. S.R.L. se află în culpă contractuală, raportat la obligaţiile asumate prin art. 3.1, art. 4.1 şi art. 4.3 din contractul de asociere nr. x/25.04.2012, având în vedere şi corelaţia cu art. 8.2.1. lit. d), respectiv art. 11.3 din aceeaşi convenţie.

Invocă, în acest sens, dispoziţiile C. civ. în vigoare la data încheierii contractului de asociere nr. x/25.04.2012, în special art. 1530, art. 1531, art. 1532.

Faţă de prevederile legale mai sus enumerate şi faţă de repetatele eşuări ale S.C. B. S.R.L. în îndeplinirea propriilor obligaţii contractuale, inclusiv după punerea în întârziere, reclamanta a suferit prejudicii contractuale, imputabile pârâtei, care trebuie reparate, conform raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate, prejudiciul fiind în cuantum total de 9.498.858,15 RON.

Apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile contractuale a S.C. B. S.R.L., fiind evidentă încălcarea obligaţiilor contractuale a acesteia şi eroarea instanţei de apel în analiza dispoziţiilor legale, raportat la situaţia de fapt şi probele deduse judecăţii.

Arată că S.C. B. S.R.L. nu putea invoca excepţia de neexecutare a contractului, fiind necontestat că pârâta a încasat avansul contractual (767.850,41 de RON, TVA inclus), dar nu a realizat nicio lucrare de construcţii, nici în limita avansului şi nici în limita propriei componente financiare din ofertă.

Invocă, de asemenea, recurenta că hotărârea recurată încalcă prevederile art. 1270 din C. civ. şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8.2 ale contractului de asociere.

Subliniază că S.C. B. S.R.L. a solicitat să dispună rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 din culpa exclusivă a reclamantei.

În art. 8.2 lit. d) din contract, părţile au particularizat modalitatea încetării raporturilor contractuale în caz de culpă contractuală şi anume prin declararea unilaterală a rezilierii, dispusă de către partea care se consideră îndreptăţită (teza a doua din art. 1550 (1) din C. civ.), dar numai după preavizarea prealabilă a cocontractantului şi trecerea unei perioade de graţie de 15 zile pentru îndeplinirea obligaţiilor neexecutate, menţionate în preaviz.

Această modalitate de încetare a raporturilor contractuale reprezintă o aplicaţie a principiului disponibilităţii şi a principiului libertăţii de voinţă, părţile stabilind cadrul juridic aplicabil, prin restrângerea cadrului juridic mai larg oferit de către art. 1550 C. civ.

Justificarea instanţei de apel vine în contradicţie totală cu dispoziţiile art. 1270 mai sus menţionate, contractul reprezentând legea părţilor, acestea putând stabili, de comun acord, inclusiv modalităţile de încetare a acestuia.

Părţiile au stabilit, însă, ca încetarea, din motive de culpă contractuală, să se facă prin declaraţie unilaterală de reziliere, urmând ca, eventual, îndeplinirea condiţiilor legale ale rezilierii să fie doar constată de către instanţă, or S.C. B. S.R.L., contrar dispoziţiilor contractuale legal asumate reciproc a solicitat ca instanţa să dispună rezilierea şi nu ca instanţa să constate o reziliere ce a intervenit prin declaraţie unilaterală.

În plus, instanţa de apel nu a analizat, deşi reclamanta a invocat, că S.C. B. S.R.L. era obligată să notifice care sunt obligaţiile contractuale pretins a fi încălcate de către reclamantă şi să îi acorde termenul contractual de 15 zile pentru remedierea pretinselor încălcări.

Susţine recurenta că în adresa S.C. A. S.R.L. nr. x/01.04.2013 a arătat că adresa S.C. B. S.R.L. nr. 1157/26.03.2013, prin care era pusă în întârziere, nu identifica clar obligaţiile pretins a fi neexecutate de către reclamantă, fiind concepută în termeni generali.

Toate aceste acţiuni şi inacţiuni culpabile ale pârâtei împiedică invocarea de către aceasta a dispoziţiilor art. 1516, art. 1549 şi art. 1550 din noul C. civ., rezilierea invocată fiind nefondată, deci nelegală.

Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită atât a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, cât şi a prevederilor privind răspunderea civilă contractuală sub aspectul prejudiciului.

Prin cererea de apel, S.C. A. S.R.L. nu a solicitat instanţei obligarea pârâtei la achitarea prejudiciului suportat, necontravenind prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Ca element al răspunderii civile contractuale, prejudiciul S.C. A. S.R.L. produs în urma neexecutării obligaţiilor contractuale ce incumbau pârâtei trebuia verificat atât sub aspectul existenţei acestuia, cât şi cu privire la întinderea sa, instanţa urmând a se pronunţa numai cu privire la existenţa şi cuantumul prejudiciului, ca element al răspunderii civile contractuale şi respectiv al sancţiunii rezilierii unilaterale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din noul C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 27 septembrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurenta a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză, arătând că au fost neglijate criticile ce vizau nelegalitatea hotărârii recurate, analiza efectuată în raport nesesizând suprapunerea dreptului material aplicabil/act juridic dedus judecăţii/contract de asociere nr. x/25.04.2012, fiind, pe de altă parte excesivă, depăşind limitele stabilite de art. 493 din C. proc. civ.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 din noul C. proc. civ. vizează analiza instanţei de apel cu privire la situaţia de fapt şi soluţionarea cererii prin raportare la cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi cererea reconvenţională.

Motivele străine de natura cauzei invocate, de asemenea, în susţinerea acestui motiv de recurs se referă la eroarea instanţei de apel cu privire la aspectele avute în vedere de instanţă cu privire la rezilierea unilaterală a contractului de asociere, fiind subliniate aspecte care privesc situaţia de fapt reţinută de curtea de apel, ca de altfel şi argumentele recurentei cu privire la motivele contradictorii referitoare la fapta ilicită a pârâtei.

În susţinerea următorului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., recurenta invocă mai multe argumente.

Un prim argument vizează faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor contractului de asociere nr. x/25.04.2012 şi a dispoziţiilor art. 1949-1954 ale noului C. civ.

Invocă, în acest sens, recurenta că instanţa a nesocotit natura juridică a contractului de asociere, principiile de lucru prevăzute la art. 2 din contract, erorile instanţei cu privire la activitatea consiliului de activitate şi conducere al asociaţiei, modul de lucru al recurentei, faptele ilicite ale pârâtei, încălcarea de către curtea de apel a prevederilor privind responsabilitatea pârâtei în propunerea, procurarea şi montarea instalaţiilor de ridicare.

Susţine, de asemenea, recurenta că instanţa a interpretat şi aplicat greşit prevederile referitoare la proiectul tehnic preliminar, raportat la documentaţia de atribuire şi contractul de asociere, că a confundat obiectul sesizărilor părţilor şi a mărit obiectul sesizării pârâtei, a încălcat prevederile legale şi contractuale în privinţa efectelor juridice ce trebuiau deduse din realizarea obiectivelor reprezentate de staţia de tratare mecanică, staţia de suflante generator, instalaţia de deshidratare nămol, reactor biologic şi decantoare secundare.

Toate argumentele aduse de recurentă cu privire la aceste aspecte sunt legate de situaţia de fapt, de modul în care s-au derulat relaţiile contractuale între părţi, de probatoriul administrat în cauză: rapoarte de expertiză, martori, etc., la fel ca şi argumentele privitoare la încălcarea/aplicarea greşită a normelor referitoare la condiţiile juridice ale răspunderii civile contractuale a pârâtei, la încălcarea prevederilor art. 1270 din C. civ. şi a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs formulate de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 578/2016 din 3 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Cererea intimatei S.C. B. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E. şi D. privind obligarea recurentei - reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, la dosar nefiind depuse dovezi cu privire la aceste cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 578/2016 din 3 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea intimatei S.C. B. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E. şi D. privind obligarea recurentei - reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2017.