Extraordinary appeal for annulment against Supreme Court decision declared inadmissible under Art. 503(2) CPC

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 103 din 26 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 2488 din 03 decembrie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 103 din 26 ianuarie 2017, invocând ca temei de drept art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, contestatorii au arătat că menţiunea din decizia atacată, în sensul că instanţa a făcut o analiză temeinică a motivelor de recurs şi că părţile au beneficiat de un proces echitabil reprezintă o motivare străină de natura cauzei. Faptul că instanţa de recurs a confirmat soluţia instanţei de apel poate fi un motiv de retractare dacă motivarea nu are nici o legătură cu motivele de recurs, iar argumentele instanţei sunt străine de natura cauzei.

Examinând contestaţia în anulare în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Reiese, aşadar, că în cazul contestaţiei în anulare speciale, condiţia de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia, putând fi formulată numai împotriva hotărârilor instanţelor de recurs. Alineatul final al art. 503 din C. proc. civ. extinde obiectul contestaţiei în anulare speciale, numai pentru motivele prevăzute la pct. 1, 2 şi 4, şi la hotărârile instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Este de reţinut că prin decizia nr. 103 din 26 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 2488 din 03 decembrie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Reiese, aşadar, că nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul de a fi exercitată calea de atac extraordinară împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs.

Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 103 din 26 ianuarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 103 din 26 ianuarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2017.