Appeal against 700 RON procedural abuse fine held inadmissible; reexamination was sole remedy.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2013/a1, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., completarea sentinţei civile nr. 5749 din 15 mai 2014 din dosarul x/2013, în sensul judecării şi pronunţării asupra pretenţiilor ce vizează capătul 3 de cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 8061 din data de 04 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă cererea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A..

Prin decizia nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins recursul, ca nefondat, fiind aplicată o amendă judiciară de 700 RON recurentului.

În ceea ce priveşte amenda judiciară, instanţa a reţinut că formularea de cereri judiciare în mod repetat, cu acelaşi obiect şi între aceleaşi părţi, în afara sistemului determinat de legea procesual civilă, constituie un abuz de drept, o exercitare a drepturilor procesuale în alte scopuri decât cele în considerarea cărora au fost edictate.

Conform art. 723 C. proc. civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.

Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept. Această instituţie trebuie să acorde posibilitatea părţii de a beneficia de analizare a pretenţiilor, formulate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

În condiţiile în care prezenta cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 5749/15.05.2014, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2013 a fost formulată într-un alt scop decât cel reglementat de dispoziţiile art. 281 indice 2 C. proc. civ., rezultă că un asemenea demers reprezintă un abuz de drept ce trebuie sancţionat ca atare.

Abuzul de drept este evident cu atât mai mult cu cât prin decizia civilă nr. 702 din 15 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionat recursul îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 5749 din 15 mai 2014, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinsă cererea având ca obiect eliberare adeverinţă ca inadmisibilă, soluţie justificată de sentinţa civilă nr. 8724 din 09 octombrie 2013, astfel cum a fost lămurită prin sentinţa civilă nr. 666 din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului Bucureşti.

Partea, pe lângă drepturi beneficiază şi de obligaţii în sensul prevăzut de art. 129 C. proc. civ., respectiv să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege şi să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de aspectele de fapt şi de drept mai sus redate, Curtea, în baza art. 108 indice 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat recurentului-reclamant A. amenda judiciară în cuantum de 700 RON.

Împotriva deciziei nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, numai în ceea ce priveşte amenda judiciară, a declarat recurs recurentul A., în esenţă, pentru următoarele motive:

Conform dispoziţiilor art. 108 indice 1, coroborat cu art. 108 indice 4 din vechiul C. proc. civ., aplicarea amenzii judiciare este permisă numai prin încheiere executorie.

Amenda judiciară a fost aplicată prin reînvestire nelegală, ulterior pronunţării hotărârii la data de 11.03.2015, părţile nefiind citate şi nepunându-se în discuţie această măsură, fiind încălcate dispoziţiile art. 85 şi urm. şi art. 129 alin. (4) din vechiul C. proc. civ.

La considerentele şi dispozitivul hotărârii pronunţate în data de 11.03.2015 au fost redactate şi ataşate ulterior datei pronunţării şi considerentele şi dispozitivul hotărârii prin care a fost aplicată amenda judiciară.

Acest fapt este confirmat şi de minuta redactată de aceeaşi instanţă pe verso-ul cererii de recurs prin care este aplicată amenda judiciară în data de 14.03.2016, după data pronunţării hotărârii curţii de apel nr. 907/2015 în 11.03.2015 şi după judecarea cererilor de revizuire de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2015 şi evident după pronunţarea încheierii pronunţate în data de 27.01.2016 în cererea de reexaminare a amenzii.

În prealabil analizei motivelor de recurs, prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed:

Prin decizia nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 8061 din data de 04 septembrie 2014, ca nefondat, fiind aplicată o amendă judiciară de 700 RON recurentului.

Împotriva acestei hotărâri se poate exercita numai cerere de reexaminare, conform prevederilor art. 108 indice 5 din vechiul C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, de altfel, petentul A. a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare aplicate prin decizia nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2013 a fost respinsă cererea de reexaminare, ca neîntemeiată.

Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac, exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii - consacrat de dispoziţiile art. 129 din Constituţie - potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în afara acestora neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Totodată, normele procesuale privind sesizarea instanţei judecătoreşti şi soluţionarea cererilor, în limita competenţelor atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului statuat prin art. 126 din Constituţie.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2017.