Competence for recognizing foreign divorce decree: exclusive jurisdiction of Bucharest Court of Appeal when no party refuses recognition

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă la data de 10 martie 2017 sub nr. x/2017, petentul A. a solicitat recunoaşterea hotărârii de divorţ Stat Minn.§518.148 pronunţată la 29 septembrie 2016 de Tribunalul districtual, Circumscripţie judiciară: Zece, Comitat Washington, Statul Minnesota, dosar nr. 82-FA-16-3075, în contradictoriu cu fosta sa soţie B., cetăţean româno-american.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1094, 1095, 1097, 1098, 1099, 1101 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 321/2017 din 24 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, dispoziţiile art. 1099 coroborate cu art. 1094 C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor de recunoaştere în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia se găseşte domiciliul/sediul celui care refuză recunoaşterea. În plus, s-a reţinut că, în ipoteza în care nu se poate determina instanţa competentă teritorial, în raport de criteriul menţionat de textul de lege, respectiv refuzul de recunoaştere, competenţa soluţionării cererii revine, în mod obligatoriu şi exclusiv, Tribunalului Bucureşti, dispoziţiile legale având caracter imperativ.

În acest context, s-a apreciat că, neexistând o entitate din raza de competenţă teritorială a Tribunalului Mureş care să fi refuzat recunoaşterea hotărârii de divorţ, competenţa soluţionării acestei cereri revine Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1057 din 31 iulie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalul Mureş. Totodată, s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă în vederea soluţionării cererii de recunoaştere este tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul cel care refuză recunoaşterea hotărârii străine.

În plus, s-a constatat că în speţă nu poate fi vorba despre o imposibilitate de determinare a tribunalului, conform art. 1099 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult decât atât, Tribunalul Bucureşti a reţinut că menţiunea din hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, respectiv desfacerea căsătoriei prin divorţ, trebuie înscrisă în registrele de stare civilă ţinute de autorităţile care au eliberat actul de căsătorie, care în speţă se află în raza de competenţă a municipiului Târgu Mureş, conform menţiunilor certificatului de căsătorie ataşat la dosarul Tribunalului Mureş.

În consecinţă, s-a apreciată că Tribunalul Mureş este competent să soluţioneze litigiul având ca obiect recunoaşterea hotărârii de divorţ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 septembrie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului este reprezentat de cererea reclamantului de recunoaştere a hotărârii de divorţ pronunţate de Tribunalul districtual al comitatului Washington, statul Minnesota la data de 29 septembrie 2016.

Art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine", iar potrivit art. 1094 acelaşi cod, "termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicţie contencioasă sau necontencioasă ale instanţelor judecătoreşti, cele notariale sau ale oricăror autorităţi competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene".

Înalta Curte apreciază că, în mod corect a reţinut Tribunalul Mureş, secţia Civilă că, în speţă, nu s-a făcut dovada existenţei unui refuz cu privire la recunoaşterea hotărârii străine, în sensul prevăzut de art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, instanţa apreciază că, în cauză, devin incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., care dispun că, în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În consecinţă, având în vedere că nu se poate determina instanţa competentă teritorial în raport de criteriul referitor la refuzul de recunoaştere a hotărârii străine, competenţa soluţionării cererii revine, în mod obligatoriu şi exclusiv, Tribunalului Bucureşti.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2017.