Tax authority's challenge to suspension for missing appeal details rejected as unfounded.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Second Civil Section) rejected as unfounded the appeal (recurs) brought by the tax authority (Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, representing Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice) against the Court of Appeal Bucharest's interlocutory order of 27 March 2015, which had suspended the appellate proceedings under Article 242(1) of the Civil Procedure Code until the appellant fulfilled obligations to identify the respondents, their legal representatives, the appellant's tax code (CUI/CIF), and its evidence. The underlying dispute concerned an appeal against a trial court judgment ordering the deregistration of a commercial company from the trade register for unpaid tax debts under O.U.G. no. 116/2009 and Article 237(8)-(9) of Law no. 31/1990. The Court held that the suspension was lawful because the appellant's failure to provide the required procedural details prevented the normal conduct of the case, as these elements were essential for regularization under Article 470(3) of the Civil Procedure Code; the fact the appellant later supplied the missing information did not render the suspension improper, as the procedural obligations were due during the appeal stage. Thus, the interlocutory order remains in force, and the suspension continues until the appellant complies with the obligations.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 3 din O.U.G. nr. 116/2009, art. 242 din C. proc. civ, art. 242 C. proc. civ; Tax authority's challenge to suspension for missing appeal details rejected as unfounded: The underlying dispute concerned an appeal against a trial court judgment ordering the deregistration of a commercial company from the trade register for unpaid tax debts under O.U.G. no. 116/2009 and Article 237(8)-(9) of Law no. 31/1990. The Court held that the suspension was lawful because the appellant's failure to provide the required procedural details prevented the normal conduct of the case, as these elements were essential for regularization under Article 470(3) of the Civil Procedure Code; the fact the appellant later supplied the missing information did not render the suspension improper, as the procedural obligations were due during the appeal stage. Thus, the interlocutory order remains in force, and the suspension continues until the appellant complies with the obligations.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe appeal (recurs) was dismissed because the claimed ground for annulment under this article was not met.
Used as the procedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 27 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata apelului formulat de apelanta - reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 2 a Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 6199/09.12.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, până la îndeplinirea de către apelantă a obligaţiilor stabilite în sarcina sa, anume să indice intimaţii, reprezentanţii legali ai acestora, probele din apel, CUI/CIF apelantă.
Împotriva încheierii de şedinţă menţionate, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 2 a Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele:
Recurenta - reclamantă arată că a formulat apel împotriva sentinţei nr. 6199 din 9 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin care a fost dispusă radierea S.C. A. S.R.L..
În motivarea cererii, a susţinut că debitoarea figurează cu debite restante la bugetul general consolidat al statului în sumă de 518.064 RON, anexând fişa sintetică pe plătitor.
Întrucât prin încheierea de şedinţă din data de 27.03.2015, instanţa de judecată a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamantă, reţinând neîndeplinirea obligaţiei de a comunica instanţei CUI/CIF apelantă, reprezentanţii legali ai intimaţilor şi probele din apel, recurenta precizează următoarele:
- Codul fiscal al instituţiei recurente este x;
- cu privire la reprezentanţii legali ai intimatei, anexează extras ORCB conform căruia, persoana împuternicită este B.;
- cu privire la probele din apel, înscrisuri, fişa sintetică pe plătitor anexată cererii de apel.
În concluzie, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Pe baza raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, refăcut şi a deciziei nr. 2 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, conform căreia "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 414 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata, precum şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunţată de instanţă într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă" s-a concluzionat că recursul este admisibil în principiu.
Intimata Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a formulat întâmpinare, susţinând că sentinţa pronunţată de tribunal, prin s-a dispus radierea din Registrul Comerţului a societăţii A. S.R.L., a fost înscrisă în acest registru, din oficiu, motiv pentru care lasă la aprecierea instanţei soluţia care se va pronunţa în cauză.
Deşi li s-a pus în vedere că pot formula punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiul a recursului în termen de 10 zile de la primirea acestuia, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., niciuna dintre părţile în litigiu nu a uzat de acest drept.
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul este declarat împotriva încheierii din şedinţa publică de la 27 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a suspendat apelul formulat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sectorului 2 Bucureşti a Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 6199 din 09.12.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, având ca obiect radierea societăţii comerciale pârâte, înregistrarea menţiunii de radiere din registrul comerţului şi efectuarea publicităţii legale în considerarea art. 3 din O.U.G. nr. 116/2009 şi art. 237 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Prin evocata încheiere s-a dispus suspendarea, în temeiul art. 242 din Noul C. proc. civ., până la îndeplinirea de către apelanta -reclamantă a obligaţiei stabilite în sarcina sa, de indicare a CUI/CIF a reclamantei, a intimaţilor, reprezentanţilor legali ai acestora şi probelor din apel.
Potrivit art. 242 din C. proc. civ., "(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile; (2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."
Suspendarea prevăzută de art. 242 din Noul C. proc. civ., este un caz de suspendare judecătorească, facultativă, a cărei funcţie este de a sancţiona pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligaţii care împiedică instanţa să finalizeze procesul.
În contextul normei înscrise în art. 242 alin. (1) din Noul C. proc. civ., incidenţa acestei suspendări va fi apreciată în funcţie de următoarele elemente: -obligaţia procesuală aparţine reclamantului;
- obligaţia reclamantului să fie stabilită în sarcina sa în cursul judecăţii, potrivit legii;
- obligaţia trebuie să fie de natură să împiedice instanţa în desfăşurarea normală a judecăţii; aici trebuie făcută menţiunea în sensul că, obligaţia procesuală neîndeplinită de reclamant să nu aibă un alt mijloc de realizare, iar omisiunea reclamantului să împiedice instanţa în efectuarea unor demersuri procesuale necesare pentru normala desfăşurare a procesului, adică să nu se poată continua ori finaliza procesul, spre exemplu: neindicarea câtimii acţiune în raport de care să stabilească taxa de timbru aferentă, imposibilitatea citării părţii în lipsa indicării domiciliului acesteia, etc.
În alte cuvinte, suspendarea prevăzută de textul de lege enunţat mai sus, se referă la obligaţiile reclamantului ce împiedică efectiv judecata pricinii şi fără de care nu se poate desfăşura procesul civil iniţiat. Practic, este vorba de nestabilirea cadrului procesual a cererii de chemare în judecată, din vina reclamantului, după caz a pârâtului când se depune cerere reconvenţională, împrejurare care obstrucţionează actul de justiţie şi face imposibilă exercitarea rolului activ al instanţei şi a principiului disponibilităţii procesului civil, spre exemplu, nedepunerea actului a cărui nulitate se cere, neprecizarea contravalorii imobilului a cărui revendicare se cere, etc.
Prin urmare, în mod judicios instanţa de apel a apreciat asupra oportunităţii măsurii suspendării judecăţii, constatând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 242 din C. proc. civ., întrucât lipsa menţiunilor reprezentanţilor legali ai intimaţilor şi lipsa CUI/CIF ale apelantei, fac parte din însăşi procesul de regularizare al cererii, în condiţiile art. 470 alin. (3) din Noul C. proc. civ., lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activităţii judiciare.
De altfel, în recurs, recurenta - reclamantă indică Codul fiscal al instituţiei recurente ca fiind x, iar cu privire la reprezentanţii legali ai intimatei S.C. A. S.R.L., anexează extras ORCB conform căruia, persoana împuternicită este B. şi referitor la probele din apel anexează fişa sintetică pe plătitor.
Ori, toate aceste menţiuni reclamanta trebuia să le indice în faţa instanţei de apel, deoarece potrivit alin. (2) al art. 242 C. proc. civ. " la cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se reţine că, în mod legal, curtea de apel a făcut aplicarea la speţă a dispoziţiilor art. 242 alin. (1) din Noul C. proc. civ., astfel că nefiind întrunite cerinţele cazului de modificare prevăzut de art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., recursul formulat va fi respins, ca nefondat, conform art. 493 alin. (6) din Noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAŢIEI SECTOR 2 a FINANŢELOR PUBLICE împotriva încheierii din 27 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2017.