Revision of inadmissible appeal filtering decision dismissed as inadmissible due to lack of appeal susceptibility under Art. 493(5) CPC

Asupra cererii de revizuire a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi administrator special C. a solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata creanţei certe, lichide şi exigibile în sumă de 921.056,71 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 151/2015 din 18 mai 2015, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins ca nefondată acţiunea.

Prin decizia civilă nr. 205/2016 din 4 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin reprezentant C. şi prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 151/2015 din 18 mai 2015 a Tribunalului Argeş, secţia I civilă. A fost schimbată sentinţa în sensul că a fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 921.056,71 RON, reprezentând plata chiriei restante.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, care a fost soluţionat prin decizia nr. 1034 din 7 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul respingerii ca inadmisibil. Decizia a fost pronunţată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nefiind supusă niciunei căi de atac.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că valoarea pretenţiilor contestate în acel litigiu nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON, prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

La data de 18 octombrie 2017, S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E. a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei nr. 1034 din 7 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În motivarea acestei cereri, revizuenta a susţinut că prin decizia atacată cu revizuire a fost respins ca inadmisibil recursul ce a format obiectul dosarului nr. x/2014

Revizuenta a mai precizat că art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în temeiul căruia a fost soluţionat recursul a fost declarată neconstituţională prin decizia nr. 369 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017.

În cuprinsul cererii de revizuire, s-a mai arătat că, în cauză, sunt aplicabile şi dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015, fiind evocat în acest sens paragraful 28 din decizie.

În consecinţă, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa judecării recursului.

Analizând cererea de revizuire, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru considerentele care succed:

Revizuirea unei hotărâri poate fi cerută, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., dacă după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

Prin urmare, dispoziţia legală are în vedere ipoteza constând în admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, intervenită după ce hotărârea a devenit definitivă.

În speţă, se constată că nu este îndeplinită această condiţie, întrucât S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E. nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi, mai mult, decizia nr. 369 a Curţii Constituţionale prevede că dispoziţiile sale se aplică hotărârilor pronunţate ulterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, condiţie care, de asemenea, nu este îndeplinită în cauză.

În ceea ce priveşte decizia nr. 895/2015 a Curţii Constituţionale, invocată de revizuentă, Înalta Curte apreciază că nu este incidentă în litigiul pendinte, întrucât aceasta vizează dispoziţiile art. 641 şi art. 666 din C. proc. civ., care au un alt obiect de aplicare, respectiv executarea silită.

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi a faptelor pe care se întemeiază.

Trebuie menţionat ca aspect de admisibilitate că pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă revizuirea este necesar să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

În speţă, Înalta Curte constată că decizia a cărei revizuire se solicită, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E., din perspectiva criteriului valoric al litigiului, care se situa sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu poate forma obiectul revizuirii având în vedere următoarele:

Potrivit prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel, se constată că hotărârea ce formează obiectul revizuirii pendinte a fost pronunţată în procedura de filtrare a recursurilor de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că nu pot forma obiect al revizuirii acele decizii prin care recursul a fost anulat sau respins ca inadmisibil printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerinţelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă niciunei căi de atac.

Altfel spus, în cauză, decizia atacată cu revizuire fiind pronunţată sub aspectul inadmisibilităţii recursului, care potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac, nu este susceptibilă de a fi retractată pe calea revizuirii, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar din acest motiv, este inadmisibilă.

În acest sens dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta...", ceea ce înseamnă că orice cale de atac, inclusiv cea extraordinară a revizuirii, poate fi exercitată numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.

Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., astfel încât, în considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) acelaşi cod, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E. împotriva deciziei nr. 1034 din 7 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2017.