Recourse against suspension of proceedings pending CJEU preliminary ruling dismissed for lack of current legal interest

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin sentinţa civilă nr. 2 din 4 ianuarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2015.

3. Prin încheierea din 19 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluţionării apelului reclamanţilor până la soluţionarea cauzei nr. C-186/2016 aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

4. Împotriva acestei încheieri, pârâta C. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei la aceiaşi instanţă în vederea soluţionării apelului.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că, prin cererea de sesizarea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se urmăreşte cu obţinerea unei decizii de îndrumare cu privire la interpretarea tratatelor Uniunii Europene, în acord cu dispoziţiile art. 267 din TFUE.

Prin urmare, prin decizia pronunţată, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu va statua asupra niciun drept în favoarea unei anumite persoane, ci va arăta modalitatea de interpretare a tratatelor şi cum se vor reflecta acestea asupra legislaţiei naţionale.

În aceste condiţii, recurenta-pârâtă apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerinţa textului de lege în baza căruia a fost suspendată soluţionarea apelului, în contextul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu va statua asupra niciunui drept, ci va emite o decizie preliminară interpretativă.

Instanţa de apel a argumentat soluţia de suspendare a cauzei pe considerentul asigurării unei practici unitare în cauze similare, în contextul în care la nivelul Curţii de Apel Bucureşti cauzele simulare au fost soluţionate în mod unitar, aceeaşi tendinţă fiind adoptată şi de către celelalte instanţe din Municipiul Bucureşti şi din ţară.

Prin urmare, având în vedere că soluţia dată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este în strânsă legătură cu cauza dedusă judecăţii, precum şi împrejurarea că în cadrul dosarului în care a fost admisă cererea sunt alte părţi ce nu au legătură cu niciuna din prezenta cauză, clauzele contractuale fiind diferite, precum şi că această instanţă nu va constata existenţa sau inexistenţa unui drept, recurenta-pârâtă apreciază că în mod greşit instanţa a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

5. Prin raportul întocmit la data de 9 martie 2017, asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de pârâta C. S.A., s-au constatat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 septembrie 2017, a fost încuviinţat, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

6. Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia lipsei de interes, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmând să respingă recursul ca lipsit de interes pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilesc că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul privit drept condiţie de exercitare a oricărei acţiuni civile, inclusiv a căii de atac constituie folosul practic urmărit de parte în demersul său judiciar.

Totodată, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, potrivit dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ.

Din această perspectivă se constată că recurenta-pârâtă C. S.A. nu justifică un interes legitim, personal şi actual în soluţionarea căi de atac a recursului promovat împotriva încheierii din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului reclamanţilor A. şi B. până la soluţionarea cauzei nr. C-186/2016 aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, ulterior promovării prezentului recurs, la data de 20 septembrie 2017, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauza nr. C-186/2016, încetând motivul ce a stat la baza încheierii de suspendare.

Prin urmare, recurenta-pârâtă C. S.A. nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecăţii, poate fi atins printr-o cerere de repunere pe rol, împrejurare faţă de care Înalta Curte constată că în prezent recursul nu mai aduce nici un folos practic recurentei-pârâte, motiv pentru care va admite excepţia lipsei de interes şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva încheierii din 19 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2017.