Competence fixed by initial panel assignment despite subsequent suspension of court specialization measures

Deliberând, asupra conflictului de competenţă de faţă;

Prin decizia nr. 1371/14.05.2019, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul formulat de pârâta S.C.M. A., împotriva sentinţei civile nr. 3314 din data de 13.11.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanţii B., C., D., E., F., G.. A schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea ca rămasă fără obiect. S-a luat act că apelanta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii, revizuenţii B., C., D., E., F. şi G. au formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii, schimbarea deciziei atacată şi menţinerea sentinţei pronunţată de Tribunalul Prahova.

La termenul de judecată din data de 18.09.2019, s-a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată, iar prin încheierea pronunţată la aceiaşi dată, Curtea de Apel Ploieşti, completul iniţial învestit, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor din cadrul secţiei I Civilă, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019, reţinând următoarele:

Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018) prevede că în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal şi, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 precum şi a Art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin sentinţa nr. 544/21.08.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeş, s-a admis în parte acţiunea formulată de judecători din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi din cadrul secţiei a II a civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi colegiu. Această sentinţă este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 s-a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, s-a reţinut că greşita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetenţa. Prin "compunerea instanţei" se înţelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin urmare, compunerea instanţei/completului nu se limitează la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat că există situaţii în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind şi cazul când, în condiţiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluţionate de completurile/secţiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Totodată, prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi din secţia a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparenţă de nelegalitate cu privire la înfiinţarea unor astfel de complete şi specializarea lor în soluţionarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înfiinţat ca fiind specializat în soluţionarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menţionate, nu mai are competenţa materială procesuală(funcţională) să soluţioneze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializaţi în această materie ori care să facă măcar parte din secţia I Civilă.

Astfel, prezentul complet este doar aparent specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, specializare în privinţa căreia s-a constatat deja o aparenţă de nelegalitate printr-o sentinţă judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, întrucât specializarea urmăreşte judecătorul şi nu completul în abstract.

Dacă la nivelul instanţei există o secţie sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secţia (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

Potrivit art. 131 alin. (1) din noul C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Potrivit art. 200 alin. (2) din noul C. proc. civ., în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.

Aşa cum s-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, în situaţia în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părţi ori de instanţă inclusiv la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluţionarea unei cauze, este obligat să îşi examineze propria competenţă şi să acţioneze în consecinţă.

La termenul de judecată din data de 4 decembrie 2019, din oficiu, a invocat, excepţia de necompetenţă materială procesuală completul de judecată 8 nou A CIV, care fusese învestit, ca urmare a pronunţării încheierii de declinare, cu soluţionarea cauzei.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei de necompetenţă materială procesuală a completului 8 nou A CIV, potrivit dispoziţiilor art. 482 din C. proc. civ., raportat la art. 248 din acelaşi act normativ, Curtea a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 septembrie 2019, s-a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului LM 11 A3 III şi s-a declinat competenţa judecării cererii de apel în favoarea completelor specializate ale secţiei I Civilă, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare a suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019.

Curtea reaminteşte că, competenţa materială poate fi funcţională (ratione oficii) şi procesuală. Competenţa ratione oficii determină funcţiile şi rolul fiecăreia dintre categoriile de instanţe care fac parte din sistemul judiciar. Prin competenţa materială funcţională se stabileşte, în primul rând, ierarhia instanţelor judecătoreşti, în sensul delimitării organelor care desfăşoară jurisdicţia de fond şi cele care exercită controlul judiciar ordinar sau extraordinar. În al doilea rând, prin regulile de competenţă materială funcţională se determină care dintre instanţele judecătoreşti poate cumula judecata în fond cu judecata în apel sau recurs.

Competenţa materială procesuală se determină în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele care pot fi soluţionate numai de anumite instanţe judecătoreşti, în ordinea ierarhiei acestora, judecătorii, tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţei materiale i se subsumează repartizarea cauzelor între secţiile sau completuri specializate ale aceleiaşi instanţe, în funcţie de natura raportului juridic litigios (cauză civilă, de contencios administrativ, de muncă, etc.). S-a remarcat că, în raport de conceptele utilizate în doctrină, este vorba de fapt despre o competenţă materială procesuală, iar nu funcţională, fiind preferabilă denumirea de competenţă specializată, care reflectă în mod corespunzător dispoziţiile din Legea nr. 304/2004, privind organizarea unei instanţe în secţii specializate, precum şi existenţa completelor specializate, întrucât departajarea cauzelor în funcţie de domenii are în vedere specializarea magistratului în anumite domenii şi nu desemnează o departajare a competenţelor în sensul legii de procedură.

De altfel, termenul de competenţă materială procesuală a fost clarificat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, care prin decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6.04.2017, a arătat că în cadrul competenţei jurisdicţionale trebuie distins între competenţă materială (de atribuţie) şi competenţă teritorială, iar în cadrul competenţei materiale se distinge între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe (de exemplu, judecata în primă instanţă, judecata în apel, judecata în recurs), şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii (considerentul 155).

Prin urmare, excepţia de necompetenţă materială funcţională, care a fost invocată din oficiu şi admisă de completul iniţial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv şi nu putea să conducă la declinarea competenţei în favoarea altor completuri specializate.

Potrivit art. 200 alin. (2) C. proc. civ., care, în temeiul art. 482 C. proc. civ., se aplică prin asemănare şi în apel, în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare. În temeiul textului citat, la primirea dosarului repartizat aleatoriu, judecătorul va verifica, din punctul de vedere al specializării, dacă cererea este de competenţa completului sau a secţiei căreia i-a fost repartizată spre soluţionare. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetenţă a completului sau a secţiei specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ.

Din actele dosarului, rezultă că acest complet căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea a procedat la regularizarea cererii de apel şi apoi a procedat la invocarea excepţiei de necompetenţă materială, în şedinţă publică, după citarea părţilor, cu eludarea prevederilor anterior redate.

Trebuie subliniat faptul că această cauză a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare unui complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, înfiinţat prin decizia nr. 47/2019 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti, în virtutea prerogativelor consacrate de art. 7 lit. f) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, act administrativ, cu privire la care nu a fost formulată cerere de suspendare, prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019 dispunându-se doar suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 (prin care s-a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I civile de a se repartiza cauzele având ca obiect litigii de muncă, în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei), şi respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu (prin care s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civile şi s-a propus Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019). Actul administrativ prin care au fost înfiinţate completurile respective este decizia nr. 47/2019 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti, act care nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumţia de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectând în niciun mod efectele acestuia.

Prevederile legale anterior menţionate constituie o aplicare a principiului de drept unanim recunoscut în practica judiciară şi în literatura de specialitate, potrivit căruia, competenţa, fie ea generală ori jurisdicţională (materială ori teritorială) se apreciază în raport cu data sesizării instanţei. De altfel, în C. proc. civ., acest principiu este reglementat în art. 25 alin. (2) C. proc. civ., care dispune că procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. De asemenea, aplicarea acestuia este reglementată în mod expres în materia competenţei materiale, în funcţie de criteriul valoric, stabilindu-se că instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect, dispoziţii aplicabile şi la judecata căilor de atac (art. 106 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.), dar şi în materia competenţei teritoriale, statuându-se că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, schimbarea domiciliului sau sediului acestuia ori al creditorului după începerea executării silite neatrăgând schimbarea competenţei instanţei de executare (art. 651 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.). Reglementările cuprinse în art. 101-107 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti sunt menite să ofere garanţiile necesare respectării acestui principiu.

Prin prisma celor ce preced, contrar celor reţinute de completul LM 11A3 III, Curtea a apreciat că este deosebit de relevantă împrejurarea că prezenta cauză a fost repartizată completului nou înfiinţat la data de 16.07.2019, la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii învestiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar - momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 200 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Decizia nr. 47/24.06.2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti a fost fundamentată pe art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iulie 2019, prin care s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă de înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, în această hotărâre făcându-se trimitere la o altă Hotărâre a aceluiaşi colegiu, nr. 9/22.05.2019, art. II, prin care se aprobase propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale.

Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

În ceea ce priveşte efectele sentinţei anterior menţionate în prezenta cauză, Curtea reţine că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv, nr. 12/20.06.2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47/24.06.2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti, se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora şi data de 21.08.2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate. Prin urmare, în temeiul sentinţei civile nr. 554/21.08.2019 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019, pe completurile respective nu se mai repartizează cauze, începând cu data de 21.08.2019, însă dosarele înregistrate anterior acestei date rămân să fie judecate de aceste completuri competente să soluţioneze în această materie. A interpreta în alt mod echivalează cu acordarea unui efect retroactiv suspendării.

În acest context, având în vedere că aprecierea asupra competenţei materiale procesuale, cum este cazul în speţă, se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv data de 16.07.2019, moment care se situează anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, Curtea consideră că în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelurilor în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, cum este şi completul de faţă, 8 nou A CIV. Mai mult decât atât, astfel cum am detaliat anterior, actul administrative prin care acestea au fost înfiinţate nu a fost nici anulat, nici suspendat.

Curtea a notat că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia, momentul procesual de stabilire a competenţei este cel prevăzut de art. 131 din C. proc. civ., deoarece la primul termen de judecată din faţa instanţei de apel, la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, judecătorii trebuie să îşi verifice competenţa, întrucât acest text reglementează în mod imperativ cel mai îndepărtat moment la care judecătorul este obligat să verifice şi să stabilească competenţa, în condiţiile în care art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. trasează o primă iniţiativă de stabilire a completului sau secţiei specializate, verificări care nu se pot realiza, indiferent de momentul ales, decât prin raportare la momentul sesizării instanţei, după cum s-a arătat anterior.

În ceea ce priveşte referirea la faptul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate, acest aspect nu poate influenţa competenţa respectivului complet, acesta fiind doar blocat de la repartizare, începând cu data de 22.08.2019, fără a-i fi afectată competenţa raportat la dosarele înregistrate anterior acestei date. Decizia preşedintelui de secţie nu poate nici suspenda, nici anula/invalida decizia preşedintelui instanţei.

Legea nr. 304/2004 republicata consacra principiile în materia repartizării aleatorii, după cum urmează: în art. 11, în care se arată că activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective, precum şi în art. 53, care dispune că repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, în alin. (1), iar conform alin. (2), cauzele repartizate unui complet de judecata nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege".

Astfel, repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie. Odată consacrat legislativ principiul fundamental al repartizării aleatorii a cauzelor, trebuie asigurată şi respectarea lui prin reglementarea modalităţii concrete în care se aplică acest principiu. În legislaţia noastră această reglementare a fost instituită prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, care a stabilit ca repartizarea aleatorie se face prin sistemul informatic - ECRIS.

Principiul fundamental al repartizării aleatorii consacrat de legislaţia României corespunde rigorilor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care consacră şi garantează dreptul la un proces echitabil, drept circumstanţiat sub următoarele aspecte relevante: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, (…) de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege…".

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că noţiunea "instanţa stabilită prin lege" presupune asigurarea garanţiilor privind organizarea şi compunerea tribunalului, reflectă un "principiu al statului de drept inerent oricărui sistem al Convenţiei", iar noţiunea de "lege" avută în vedere de art. 6 par. 1 este extensivă, priveşte "nu numai legislaţia referitoare la stabilirea si competenta organelor judiciare, dar şi orice altă dispoziţie de drept intern a cărei nerespectare ar fi de natură să conducă la constatarea iregularităţii participării unui membru al formaţiunii de judecata la soluţionarea unei cauze". Ceea ce contează este ca "tribunalul să răspundă criteriilor de precizie şi accesibilitate", întrucât organizarea sistemului judiciar nu poate fi lăsată la discreţia executivului şi nici la discreţia autorităţilor judiciare.

Din aceasta perspectivă, nerespectarea principiului repartizării aleatorii poate pune o problema de încălcare a dispoziţiilor art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană.

Astfel cum statuează art. 101 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cu titlu de principiu, repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, aspect încălcat de completul iniţial învestit care a dispus, fără temei, repartizarea aleatorie încă o dată a cauzei.

Afirmaţia că prin înfiinţarea acestor completuri ar fi fost afectate principiile inamovibilităţii şi specializării judecătorului nu corespund realităţii. Avizul nr. x/2012 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind specializarea judecătorilor, adoptat în cadrul celei de a 13-a reuniuni plenare a CCJE (Paris, 5-6 noiembrie 2012) a statuat că: Pct. 45:

"La vârful ierarhiei sistemului judiciar (iar în ceea ce priveşte materia litigiilor de muncă, având în vedere că hotărârile pronunţate în această materie rămân definitive în faţa curţilor de apel, curtea de apel reprezintă vârful ierarhiei) specializarea nu trebuie să împiedice existenţa unei anumite polivalenţe, pentru a se permite administrarea cu flexibilitate a diverselor cauze la cel mai înalt nivel. Această flexibilitate este indispensabilă instanţelor superioare pentru a-şi îndeplini misiunea lor legală şi constituţională, mai ales garantarea unităţii şi coerenţei în interpretarea şi aplicarea legii şi a jurisprudenţei. De asemenea, flexibilitatea va garanta că, în cadrul căilor de atac, domeniile specializate nu vor constitui apanajul unui grup (prea) restrâns de judecători care pot impune astfel punctul lor de vedere într-o materie anume şi, prin acest fapt, pot împiedica dezvoltarea interpretării legii în respectivul domeniu" "Este de evitat, mai ales la nivelul instanţelor superioare, monopolul asupra judecării anumitor tipuri de cauze de către un număr restrâns de completuri de judecată. Totodată, la nivelul instanţelor superioare trebuie să existe multă flexibilitate, astfel încât unificarea practicii judiciare şi soluţiile de principiu să nu fie oferite de un număr foarte restrâns de judecători". Prin raportare la acest aviz, înfiinţarea de completuri specializate în materia litigiilor de muncă din judecători aparţinând celor trei secţii non-penale nu contravine principiului specializării judecătorilor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a completului 8 nou A CIV şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea completului iniţial învestit, LM 11A3 III.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două completuri, în temeiul art. 134 din C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în litigiului intervenit între revizuenţii C., D., E., F., în contradictoriu cu intimata S.C.M. A., Înalta Curte constată că acesta vizează o decizie pronunţată într-un litigiu de muncă.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial învestit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - completul iniţial învestit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.