Buyer's renunciation of appeal finalizes RON 1.6M payment and penalties award
Legislator summary
AI generatedThe court took note of the defendant-debtor's renunciation of its appeal (recurs) against the appellate decision of 31 January 2013, thereby making that decision final and irrevocable; the appellate ruling had upheld the seller's claim, ordering the buyer to pay RON 807,378.35 as unpaid price and an equal sum as contractual late-payment penalties. The dispute arose from a sale-purchase contract over unpaid invoices, with the buyer challenging the merits and raising a set-off counterclaim; the buyer had also initiated insolvency proceedings, during which the appeal was suspended. The court accepted the renunciation as a valid procedural disposition under Article 246 of the former Romanian Civil Procedure Code, noting that the insolvency reorganization had been closed and the company reinstated, so no judicial approval of the waiver was required.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 20 lit. m) din Legea nr. 85/2006, art. 245 alin. (1) C. proc. civ, art. 246 C. proc. civ; Buyer's renunciation of appeal finalizes RON 1.6M payment and penalties award: The dispute arose from a sale-purchase contract over unpaid invoices, with the buyer challenging the merits and raising a set-off counterclaim; the buyer had also initiated insolvency proceedings, during which the appeal was suspended. The court accepted the renunciation as a valid procedural disposition under Article 246 of the former Romanian Civil Procedure Code, noting that the insolvency reorganization had been closed and the company reinstated, so no judicial approval of the waiver was required.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for taking act of the renunciation to the appeal—the main ruling of the decision.
Full text
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia Comercială, la data de 18 mai 2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 1.019.827,04 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 401/01.023.2003, la plata penalităţilor de întârziere contractuale în procent de 0,5% pe zi de întârziere, actualizate conform indicelui de inflaţie la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 775/COM/2010 din 14 octombrie 2010, Tribunalul Bihor, secţia comercială a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 01 noiembrie 2010, sub nr. x/2010*.
Prin sentinţa nr. 707 din 16 martie 2012, Tribunalul Suceava, secţia civilă a admis în parte cererea principală având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..
A fost admisă în parte cererea reconvenţională şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.833,21 RON, cu titlu de preţ şi a sumei de 99.004,74 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere. Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 13.787,76 RON către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, cât şi pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava.
Prin decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L..
S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava.
Prin aceeaşi decizie, s-a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea împotriva sentinţei nr. 707 din 16 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă în dosarul nr. x/2010, pe care a schimbat-o în totalitate iar, în rejudecare, s-a admis în parte acţiunea principală, în sensul că a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 807.378,35 RON, cu titlu de diferenţă preţ neachitat, precum şi suma de 807.378,35 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere.
A fost respinsă cererea reconvenţională ca nefondată şi a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 50.586,02 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în totalitate a deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţunii ca nefondată şi admiterea cererii reconvenţionale.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în vederea refacerii probatoriilor respinse în mod nejustificat.
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând sub acest aspect că dezvoltarea criticilor din recurs nu permite încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea din 3 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost dispusă suspendarea judecării recursului declarat de pârâtă, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L. fiind desemnat administrator judiciar C., potrivit încheierii nr. 1110 din 27 august 2013 a Tribunalului Suceava, secţia Civilă, dosarul nr. x/2013.
La data de 29 ianuarie 2014, pârâta prin administrator judiciar a formulat cerere de reluare a judecării cauzei.
Prin încheierea din 25 martie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. şi a menţinut măsura suspendării recursului declarat de pârâtă, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În considerente, s-a reţinut că subzistă motivele care au dus la suspendarea judecării recursului.
La data de 18 mai 2015, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de renunţare la judecarea recursului.
Prin încheierea din 13 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a menţinut măsura suspendării cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În considerentele încheierii, s-a reţinut că, potrivit art. 20 lit. m) din Legea nr. 85/2006, actele de dispoziţie ale administratorului judiciar, cum este şi acela de renunţare la judecată, trebuie confirmate de judecătorul sindic, dispoziţii legale care însă nu au fost îndeplinite în cauză, astfel încât s-a apreciat că subzistă temeiul care a condus la suspendarea judecării cauzei.
La data de 31 august 2017, pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de reluare a judecării recursului, care a fost admisă la termenul de astăzi, conform dispoziţiilor art. 245 alin. (1) C. proc. civ. şi cerere de renunţare la judecarea căii extraordinare de atac.
În motivarea cererii, pârâta a susţinut că procedura de reorganizare a S.C. B. S.R.L. a fost închisă, societatea fiind reintrodusă în circuitul economic.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 416 din 11 iulie 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin neapelare, judecătorul sindic a aprobat raportul administratorul judiciar privind închiderea procedurii de reorganizare a activităţii debitorului S.C. B. S.R.L. şi, în temeiul art. 132 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii de reorganizare privind debitorul S.C. B. S.R.L., cu consecinţa reinserţiei acestuia în circuitul economic.
În sensul celor arătate, pârâta a depus la dosar extras de la Oficiul Registrului Comerţului din care rezultă, conform menţiunii înregistrate la data de 19 iulie 2017, că societatea se află în funcţiune.
Examinând cererea formulată de către recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., Înalta Curte a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., renunţarea la judecată poate avea loc în tot cuprinsul judecăţii, în faţa primei instanţe sau a instanţei de apel ori a celei de recurs, fie verbal, fie prin cerere scrisă.
În speţă, manifestarea de voinţă a recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L., în sensul de a renunţa la judecarea recursului reprezintă un act de dispoziţie al acesteia, care îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va lua act de poziţia procesuală exprimată de recurentă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecarea recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecarea recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2017.