Recusal request annulled for lack of stamp duty; direct appeal barred by principle of legality of appeal means
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to annul the recusal request. The dispute concerned a procedural incident where the appellate court had annulled a recusal request filed by a party against a judge due to the failure to pay the required stamp duty. The Supreme Court held that such an order addressing a formal aspect (lack of stamp duty) is not susceptible to direct appeal, as Article 53(1) of the Civil Procedure Code limits attacks on recusal decisions to cases of substantive rejection or those joined with the final judgment on the merits. The ruling relied on the constitutional principle of the legality of appeal means (Article 129 of the Constitution) and Article 457(1) of the Civil Procedure Code, which stipulate that judicial decisions may only be challenged through the specific legal remedies provided by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 53 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Recusal request annulled for lack of stamp duty; direct appeal barred by principle of legality of appeal means: Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată verbal la termenul din data de 02 martie 2017 în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, petentul A., a solicitat recuzarea doamnei judecător B..
Prin încheierea din data de 20 martie 2017 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petentul A. privind pe doamna judecător B..
Împotriva încheierii din data de 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 483 alin. (3)-(4) din C. proc. civ.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30 iunie 2017, în unanimitate, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părţi.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 06 iulie 2017.
Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunţată de instanţa de apel cu privire la un incident procedural, respectiv anularea ca netimbrată a cererii de recuzare, incident ivit pe parcursul soluţionării contestaţiei în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 419 din 08 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2016.
Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că, dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod explicit exercitarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, ori, în cauză, cererea de recuzare a fost anulată ca netimbrată.
Astfel fiind, încheierea ce formează obiectul prezentei pricini nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, faţă de faptul că soluţia pronunţată de către instanţa de apel, în ceea ce priveşte cererea de recuzare formulată de petentul A., a vizat un aspect de ordin formal, respectiv timbrarea cererii.
Nu este lipsit de relevanţă nici faptul că recursul împotriva încheierii din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost declarat înainte de soluţionarea contestaţiei în anulare în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare.
Astfel se constată că, în speţă, este operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2017.