Functional competence of specialized labor panels following judicial suspension of administrative reorganization orders

Deliberând, asupra conflictului de competenţă de faţă;

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D. au chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Naţională "Apele Romane" şi Administraţia Bazinală de Apă Ialomiţa, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporurilor de fidelitate stabilite prin art. 56 al Contractului Colectiv de munca 2011-2014 încheiat la nivelul Administraţie Naţionale "Apele Române" contravaloarea indemnizaţiei acordate in temeiul art. 59 alin. (3) cu ocazia Zilei Mondiale a Apei întru-un cuantum de 200 RON pentru anul 2015; contravaloarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanţi cu ocazia acestui proces generat de reţinerea abuzivă, neîntemeiată a drepturilor salariale stabilite prin C. civ..M. 2011-2014 de către pârâtă.

Totodată, au solicitat ca obligarea la plata acestor sporuri, drepturi, indemnizaţii, până la data punerii efective în executare, să fie indexată, majorată şi reactualizată.

Prin sentinţa civilă nr. 963 din data de 19 aprilie 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins excepţiile lipsi calităţii procesual pasive, a inadmisibilităţii acţiunii şi a tardivităţii introducerii acţiunii invocate de pârâta Administraţia Naţională Apele Române, a respins acţiunea formulată de formulată de reclamanţii A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Naţională "Apele Romane" şi Administraţia Bazinală de Apă Ialomiţa, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 963 din data de 19 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, au formulat apel reclamanţii C., A., B., D., criticând-o pentru nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2019, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 6 CEDO, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale urmare a pronunţării de către Tribunalul Argeş în primă instanţă a sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 în dosar nr. x/2019, prin care a fost admisă în parte acţiunea şi s-a dispus suspendarea executării art. II a hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu de conducere, prin care au fost repartizate iniţial toate dosarele având ca obiect litigii de muncă tuturor celor 3 secţii non-penale ale acestei curţi de apel şi, ulterior, au fost înfiinţate complete specializate pentru soluţionarea litigiilor de muncă în cadrul secţiei I Civilă.

Prin încheierea din data de 22 octombrie 2019 Curtea a admis excepţia de necompetenţă funcţională invocată din oficiu şi a declinat competenţa judecării cererii de apel în favoarea în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării art. al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosar nr. x/2019.

Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că, obiectul cererii introductive îl constituie obligaţia pârâtelor la plata în favoarea reclamanţilor, personal contractual, a unor drepturi salariale, reprezentând sporuri de fidelitate, stabilite prin art. 56 din Contractul Colectiv de muncă 2011-2014, încheiat la nivelul Administraţiei Naţionale "Apele Române" pentru perioadele 01.08.2015 - 22.02.2016, respectiv a indemnizaţiei acordate în temeiul art. 59 alin. (3) cu ocazia Zilei Mondiale a Apei într-un cuantum de 200 de RON pentru anul 2015.

Astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003 act., acesta constituie un litigiu de muncă, de competenţa de soluţionare în primă instanţă reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituite la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

În ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile.

De asemenea, Curtea a reţinut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

Aşadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civile.

Curtea a precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale (în esenţă ca urmare a faptului că prin intermediul lor judecătorii Secţiilor a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal au fost mutaţi în cadrul unei noi secţii, fără să fie consultaţi sau să li se solicite acordul, aspect de natură a afecta principiile inamovibilităţii şi specializării judecătorului), o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Întrucât sentinţa menţionată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză.

Mai întâi, Curtea a subliniat că, raportat la dispoziţiile art. 482, cu referire la art. 131 din C. proc. civ., la primul termen de judecată din faţa instanţei de apel la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, judecătorii trebuie să îşi verifice, din oficiu, competenţa generală, materială şi teritorială de soluţionare a cauzei.

Ca urmare, Curtea a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care sus-menţionatele hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nu fuseseră încă suspendate- motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., precizat.

În continuare, Curtea a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, doar Colegiul de Conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având doar posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, pe baza unei componenţe deja stabilită, în prealabil, de Colegiul de Conducere.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate în baza acestora, în materia litigiilor de muncă, au rămas, în prezent, fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei acestora de a soluţiona astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiţi au fost trecuţi (şi) în secţia I civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

De altfel, concluzia ultimă este dovedită şi de faptul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Altfel spus, Curtea a menţionat că apare ca fiind şi logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de Colegiu, învederate.

Pentru toate considerentele învederate şi potrivit dispoziţiilor legale deja expuse, Curtea a considerat că excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu, este întemeiată, sens în care urmează a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de apel, în favoarea completelor specializate ale secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării art. al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/2019 şi a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019.

Cauza a fost repartizată aleatoriu şi a primit termen de judecată la data de 21 noiembrie 2019, când, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.

Cauza a fost repartizată ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă materială funcţională a completului iniţial investit (LM 25 A III), cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20.06.2019.

Momentul care interesează din punct de vedere al stabilirii competenţei funcţionale este cel al investirii instanţei respective.

Acesta întrucât, dacă instanţa legal investită iniţial ar trebui să se dezînvestească - în speţa pendinte pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative - ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de investire a instanţei - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârşite anterior n-ar fi desfiinţate prin efectul noii situaţii juridice, ci menţinute.

De altfel, o atare modalitate de interpretare a dispoziţiilor legale rezultă şi din Decizia nr. 17 din data de 17 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din data de 16 octombrie 2018.

Chiar dacă problema de drept tranşată prin respectiva hotărâre a vizat o altă chestiune şi anume dacă necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este o excepţie de ordine publică sau de ordine privată, prin considerentele acesteia şi care de asemenea sunt obligatorii s-a dat dezlegare şi unor aspecte care interesează chestiunea în litigiu.

Astfel, s-a arătat că, un alt argument în sprijinul interpretării că este un caz de necompetenţă de ordine publică se întemeiază pe dispoziţiile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora: "În cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţa şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare."

A reţinut instanţa de unificare că, prevăzând că verificarea competenţei se face de către completul de judecată de îndată, prioritar verificării cerinţelor prevăzute la art. 194 - 197 din C. proc. civ., şi că trimiterea dosarului completului/secţiei specializate competente se face fără citarea părţilor, legiuitorul a statuat asupra unui aspect specific excepţiei absolute, acela de a fi invocată din oficiu, de către instanţă.

S-a mai învederat că, posibilitatea instanţei de a invoca necompetenţa specializată anterior verificării cererii de chemare în judecată şi primului termen la care părţile sunt legal citate, în condiţii derogatorii de la dispoziţiile art. 130 alin. (2)-(4) din C. proc. civ., fără contradictorialitate, plasează necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat în sfera unui regim juridic diferit de cel al necompetenţei materiale funcţionale sau procesuale "când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad" şi de cel al necompetenţei de ordine privată (teritorială neexclusivă).

Or, în cauza pendinte, completul iniţial investit nu a uzat de aceste prevederi legale, ceea ce presupune că s-a declarat competent funcţional să soluţioneze cauza, iar invocarea excepţiei la primul termen de judecată, deşi permisă de dispoziţiile legale s-a făcut prin prisma unor situaţii juridice ivite după sesizarea sa.

Curtea a notat că suspendarea actului administrativ reprezintă o întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, ulterior momentul dispunerii unei atare măsuri prin hotărâre judecătorească.

Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale suspendarea actului administrativ nu este intrinsec legată de nelegalitatea acestuia, instanţa care dispune măsura apreciind exclusiv asupra unor aspecte de fapt, fără să antameze problema legalităţii.

Altfel spus, până la finalizarea acţiunii principale având ca obiect anularea actului administrativ acesta se bucură de prezumţia de legalitate.

Raportând aceste consideraţii de ordin general la speţa pendinte Curtea a reţinut că, obiectul cauzei pendinte este reprezentat de un litigiu de muncă.

Totodată, completul care şi-a declinat competenţa a fost investit cu calea de atac a apelului împotriva hotărârii de primă instanţă la data de 04.07.2019.

Or, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22 mai 2019 - art. II - a fost aprobată propunerea Preşedintelui secţiei I Civile privind repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, în mod egal celor trei secţii nonpenale începând cu data de 01.07.2019 pe o perioadă temporară, până la echilibrarea volumului de activitate sau cel mai târziu până la ocuparea posturilor vacante în cadrul secţiei I Civile.

Ulterior, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/20 iunie 2019 - art. I - a fost aprobată propunerea aceluiaşi Preşedinte de secţie de înfiinţare de către Preşedintele Curţii de Apel a completelor specializate în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă începând cu data de 01.07.2019.

Prin Decizia nr. 47 din data de 24 iunie 2019 Preşedintele Curţii de Apel a dispus înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiei I Civile, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale.

Altfel spus, la data investirii completului LM 25A III, aceste acte emise de conducerea Curţii de Apel existau şi erau producătoare de efecte juridice.

În intervalul cuprins între acest moment şi primul termen de judecată a intervenit sentinţa nr. 554/21.08.2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 şi prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Numai că atare hotărâre nu este de natură să conducă la declinarea competenţei funcţionale, de vreme ce, aşa cum s-a arătat în precedent, este ulterioară datei investirii completului şi în raport de care se apreciază competenţa, iar sentinţa întrerupe efectele actelor administrative doar pentru viitor, acestea bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate.

De altfel, este de observat că, în realitate completele specializare au fost înfiinţate prin Decizia Preşedintelui Curţii de Apel, act administrativ a cărui suspendare nu a fost solicitată.

Faţă de consideraţiile pe larg expuse în precedent Curtea, în baza dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ. a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea completului iniţial investit.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prin raportare la art. 136 alin. (4) C. proc. civ., Curtea a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, sens în care, potrivit art. 134, a suspendat judecata şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru regulator.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl constituie cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D. având ca obiect obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporurilor de fidelitate.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial învestit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - completul iniţial învestit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.