Exclusive jurisdiction of the enforcing court for appeals against enforcement proceedings despite debtor's domicile in another venue

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 09.12.2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B.., a solicitat: 1) anularea în parte a încheierii de încuviinţare a executării silite din 31.10.2016 pronunţată de către Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2016, prin care a fost încuviinţată executarea silită împotriva sa; 2) anularea în parte a executării silite demarate în dosarul execuţional nr. x/2016 al B.E.J. C. şi, pe cale de consecinţă, a tuturor actelor de executare efectuate împotriva sa; 3) întoarcerea executării silite prin repunerea părţilor în situaţia anterioară; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2528 din 5 aprilie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa privind soluţionarea contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Braşov, faţă de împrejurarea că executarea a fost încuviinţată de către Judecătoria Braşov, prin încheierea civilă din 31.10.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 11 august 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 9039 din 22.09.2017, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Braşov a reţinut, în raport cu dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. că, competenţa instanţei de executare este stabilită de domiciliul debitoarei la data sesizării organului de executare, iar nu de instanţa care a încuviinţat cererea de executare silită formulată de creditoare, având în vedere că la data formulării cererii de executare silită de către intimată, contestatoarea figura cu domiciliul în municipiul Cluj-Napoca.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Braşov şi Judecătoria Cluj-Napoca s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei a fost invocată la primul termen de judecată, cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., reţinându-se că în cazul contestaţiei la executare, necompetenţa teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părţile nu o pot înlătura, iar competenţa pentru soluţionarea contestaţiei la executare se determină, potrivit art. 713 C. proc. civ. şi aparţine instanţei de executare.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa de executare este Judecătoria Braşov, întrucât contestaţia la executare ce face obiectul prezentei cauze priveşte procedura de executare silită pornită împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 2658/2016 al B.E.J. C. - executare ce a fost încuviinţată de către Judecătoria Braşov prin încheierea civilă din 31.10.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Aşadar, ca urmare a încuviinţării executării silite din data de 31.10.2016, Judecătoria Braşov a devenit instanţa de executare, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în legătură cu procedura de executare silită în litigiu, fiind, astfel, competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite ce privesc dosarul execuţional în litigiu, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Referitor la împrejurarea că la data declanşării procedurii de executare silită contestatoarea avea domiciliul pe raza Judecătoriei Cluj-Napoca, Înalta Curte apreciază că acest aspect nu este de natură să atragă competenţa Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei contestaţii la executare, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., competenţa privind soluţionarea acesteia aparţine instanţei de executare, deci Judecătoriei Braşov, singura în măsură să se pronunţe asupra tuturor incidentelor ivite în legătură cu respectiva procedură de executare silită.

În raport cu normele legale menţionate, care reglementează un caz de competenţă teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, Înalta Curte apreciază că Judecătoria Braşov este competentă să soluţioneze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2017.