Jurisdictional competence in enforcement challenges: exclusive territorial jurisdiction of the enforcement court under Article 651 Civil Procedure Code

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu la data de 7 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. prin reprezentant convenţional C. S.R.L. a solicitat anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1107/2016 al BEJ D..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 coroborat cu art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 190/2017 din 28 februarie 2017, Judecătoria Panciu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de intimată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, dispoziţii ce prevăd că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar sediul BEJ D. se afla în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 2 mai 2017.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 11090/2017 din 15 septembrie 2017 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că normele de drept care prevedeau că sediul executorului judecătoresc atrag competenţa instanţei din circumscripţia căreia se afla acest sediu, respectiv art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în forma în care a intrat în vigoare în 2013, au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 24 din acelaşi Cod, executarea silită ce formează obiectul prezentei contestaţii, pornită la data de 19.08.2016 este guvernată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în forma republicată.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Panciu şi Judecătoria Iaşi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei a fost invocată la primul termen de judecată, cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., reţinându-se că în cazul contestaţiei la executare, necompetenţa teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părţile nu o pot înlătura, iar competenţa pentru soluţionarea contestaţiei la executare se determină, potrivit art. 713 C. proc. civ. şi aparţine instanţei de executare.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 (1) potrivit cărora, "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

(3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Totodată, se reţine că în cauza dedusă judecăţii, creditoarea s-a adresat executorului judecătoresc la data de 12 mai 2015, când aplicabil era textul modificat, iar sediul BEJ D. se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în speţa de faţă instanţa de executare este Judecătoria Iaşi având în vedere că aceasta a încuviinţat executarea silită contestată, prin încheierea nr. 7047 din 13 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

În speţă, fiind vorba de norme de competenţă exclusivă, absolută şi de ordine publică, aceasta este de strictă interpretare şi aplicare, ceea ce înseamnă că, în cauză, contestatorul nu are dreptul de a alege între mai multe instanţe şi nici nu poate deroga de la această normă.

În raport cu normele legale menţionate, care reglementează un caz de competenţă teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, Înalta Curte apreciază că Judecătoria Iaşi este competentă să soluţioneze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2017.