Revision dismissed: no contradictory final judgments absent triple identity in insolvency tax claim registration

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 209/F/21.02.2017, Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca la tabelul preliminar de creanţe întocmit de A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A..

A menţinut înscrierea în tabelul preliminar a creanţei ce rezultă din decizia de impunere, cu menţiunea că această creanţă, înscrisă provizoriu, va avea toate drepturile prevăzute de lege, cu excepţia dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire şi se va consemna în contul unic, până la definitivarea creanţei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. x/10.11.2016 contestatoarea a solicitat înscrierea la masa credală a societăţii debitoare cu suma de 4.249.412 RON, din care 4.236.233 RON şi 13.179 RON creanţe bugetare. Aceste sume au fost stabilite prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale nr. 747/29.09.2015 emisă de AJFP Bihor. Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale nr. 747/29.09.2015 emisă de AJFP Bihor a fost contestată de societatea debitoare, fiind înregistrat sub nr. dosar x/2016

În condiţiile în care creanţa fiscală a fost contestată pe calea procedurii prevăzută de Codul de procedură fiscală, această creanţă nu se mai bucură de prezumţia certitudinii, lichidităţii şi exigibilităţii acesteia dedusă din interpretarea art. 105 alin. (2) din Legea insolvenţei, astfel că, în mod corect, administratorul judiciar a procedat la înscrierea acestei creanţe, provizoriu.

În temeiul art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, instanţa a respins contestaţia împotriva tabelului preliminar şi a menţinut înscrierea în tabel a creanţei ce rezultă din decizia de impunere, cu menţiunea că această creanţă, înscrisă provizoriu, va avea toate drepturile prevăzute de lege, cu excepţia dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire şi s-a dispus consemnarea în contul unic, până la definitivarea creanţei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel contestatoarea DGRFP - Cluj Napoca prin Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii solicitând, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., admiterea apelului şi anularea sentinţei atacate, în sensul admiterii în totalitate a contestaţiei formulate, respectiv înscrierea la masa credală cu suma totală de 4.249.412 RON, ca şi creanţă pură şi simplă din care 4.236.233 RON creanţă garantată şi 13.179 RON creanţă bugetară.

Prin decizia nr. 173/C/2017 - A din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016 s-a admis apelul declarat de contestatoarea DGRFP - Cluj Napoca prin Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii împotriva sentinţei nr. 209/F/21.02.2017, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în totalitate şi, în consecinţă a admis contestaţia formulată de creditoarea DGRFP Cluj Napoca în contradictoriu cu A. Satu-Mare, în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A. şi a dispus înscrierea creditoarei DGRFP Cluj Napoca în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei S.C. B. S.A. cu o creanţă în cuantum de 4.249,412 RON, din care suma de 4.236,233 RON creanţă garantată şi suma de 13.179 RON creanţă bugetară şi a înlăturat menţiunea privind înscrierea acestei creanţe ca fiind admisă provizoriu/sub condiţie.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit administratorul judiciar şi judecătorul sindic au apreciat că se impune înscrierea creanţei apelantei contestatoare sub condiţie.

Astfel, actele administrativ fiscale prin care se stabilesc titluri de creanţă ajunse la scadenţă sunt executorii şi se bucură de prezumţia de legalitate până la momentul la care printr-o hotărâre judecătorească se obţine suspendarea executării lor sau anularea acestora

În cauză, însă, nu s-a făcut dovada existenţei vreunei hotărâri judecătoreşti de suspendare a executării actelor administrativ fiscale până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestora, situaţie în care nu se poate reţine, raportat la caracterul lor executoriu şi prezumţia de legalitate, că nu ar atesta existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile sau că aceasta ar fi supusă unei condiţii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 13 iulie 2017, petenta S.C. B. S.A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 173/C/2017-A din 6 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016

Prin decizia nr. 226/C/2017 - A din 5 septembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia a II-a civilă, reţinând dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, din acelaşi cod, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre şi cum în cauză se invocă existenţa a două hotărâri potrivnice pronunţate de Curtea de Apel Oradea, instanţa competenţă să soluţioneze prezenta cerere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind instanţa mai mare în grad.

Pe rolul Înaltei Curţii, cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 18 septembrie 2017.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., revizuenta S.C. B. S.A. a expus situaţia de fapt şi a arătat că acelaşi complet de judecată, într-o speţă similară, a stabilit o altă situaţie de fapt prin decizia nr. 79/C/12.03.2015, care este contrară celei ce face obiectul prezentei revizuiri.

În acest context, revizuenta susţine că la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa de apel nu a avut în vedere propria sa practică judiciară, iar hotărârea a fost motivată pe texte de lege neaplicabile în speţă, care nu mai sunt în vigoare, imprimând astfel nelegalitate soluţiei pronunţate, sens în care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru admiterea cererii de revizuire, raportat la decizia menţionată, dar şi la practica constantă a Curţii de Apel Oradea şi a altor instanţe din ţară, dar în mod relevant a practicii Înaltei Curţi.

Prin întâmpinarea depusă de intimata DGRFP - Cluj Napoca la data de 30 august 2017 s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., ce vizează tripla identitate de obiect, părţi şi cauză.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. pentru următoarele considerente:

Revizuenta a solicitat instanţei anularea deciziei nr. 173/C/2017 - A din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie, cu decizia nr. 79/12.03.2015-A din 12 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014 - A.

Pentru a fi incidentă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive care sunt contradictorii, condiţie rezultată din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, de obiect şi de cauză); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizat de instanţă.

Drept urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere, a nesocotit puterea lucrului judecat a altei hotărâri - ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv, ambele hotărâri să fi fost pronunţate între aceleaşi părţi, în dosare având acelaşi obiect şi cauză.

Or, în speţă, cauzele soluţionate prin hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice.

Astfel, prin decizia nr. 79/12.03.2015-A din 12 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014 - A, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare.

A fost admis apelul declarat de apelanţii C. şi S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 993/F/06.10.2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis în parte contestaţia formulată de creditoarea DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. D. S.R.L. şi a dispus înscrierea creditoarei DGRFP Cluj Napoca în tabelul preliminar al creanţelor cu suma de 4.721 RON în categoria "creanţe bugetare" şi cu suma de 5.172.262 RON - creanţă sub condiţie care va fi înscrisă provizoriu, din care 4.283.698 RON în categoria "creanţe garantate" şi 888.564 RON în categoria "creanţe bugetare".

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost obligată apelanta intimată DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare să plătească fiecărui apelant câte 100 RON cheltuieli de judecată în apel.

Prin urmare, rezultă că nu este îndeplinită în cauză condiţia triplei identităţi de vreme ce, în cauzele în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare, diferă persoana debitoarei aflată în procedura insolvenţei, cel mult, putându-se afirma că există similitudini, asemănări, însă nu şi identitatea cerută în mod expres prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se referă la existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate - ceea ce nu este cazul în speţă.

Or, precum s-a arătat, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este acela de a înlătura situaţiile ce privesc încălcarea autorităţii de lucru judecat, iar nu de a schimba practica judiciară într-o anumită materie. Ca atare, nu poate fi reţinută în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, hotărârile despre care se susţine că ar fi contrare nu au acest caracter, iar pe de altă parte, tripla identitate nu se regăseşte în cauză, conform considerentelor expuse.

De altfel, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pe motiv că s-a nesocotit puterea lucrului judecat a unei hotărâri definitive date într-un proces judecat anterior, este necesar ca instanţa să nu fi cunoscut existenţa acelei hotărâri, sau, chiar dacă s-a invocat prima hotărâre, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat.

În realitate revizuenta, raportându-se impropriu la art. 509 pct. 8 C. proc. civ., îşi manifestă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată prin decizia civilă nr. 173/C/2017 - A din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

În consecinţă, în cauza de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal evocat, pentru ca cererea de revizuire să fie admisă, întrucât, nu este vorba de hotărâri pronunţate în aceeaşi cauză, nefiind îndeplinită condiţia autorităţii de lucru judecat pentru că nu au privit acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de obiect şi cauză între hotărârile judecătoreşti definitive arătate, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 173/C/2017 - A din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2017.